Beta 2.0
Vine TIFF-u’, bine-mi pare, da’ pe ce muzică oare?
02 days ago
Ei bine, vă zice Mironeasca tăt! Pentru că eu voi fi oficialul TIFF 2013 în materie de muzică. Şi am la recomandări, de nu ştiu cum să mă clonez să le pot prinde pe toate!
Dar le vom lua pe rând. Partea 1:
Pe 3 iunie vin nebunii de la The Tiger Lillies
De fapt, un trio de circari nebuni.
De ce zic nebuni? Ei, bine, probabil pentru că îs şi pentru că versurile lor cuprind prea multe concepte complet opuse sau din filme prea diferite ca “să facă sens” toate la un loc, dar nu pot nu zic că nu-mi plac. Nu pot să zic nici că-mi plac. Şi toate astea pentru că sunt atât de dubioşi încât mă fac curioasă să-i descos, să descopăr cât mai multe dintre piesele lor, să fac conexiuni între ce-mi cânta şi cum îmi cântă. Şi încă o dată, pentru că îs dubioşi.
De ce zic circari? Pentru că muzica lor se inspiră din muzica tipică circurilor, cu măşti, acordeoane, şi de cele mai multe ori chiar tot tacâmul. Mai mult, au un album intitulat chiar “Circus songs” din 2009. Recomand pasionaţilor de dubioşi! Mie ăsta mi-a plăcut 
De ce zic trio? Că-s trei în… (continuarea o ştie Adi Despot).
Când şi unde: 3 iunie, ora 20:30, Hotel Continental (Facebook event)
Biletul: 30 lei de pe http://www.biletmaster.ro/
Cum era să ratez un concert Coldplay pentru că am ajuns în închisoare
23 weeks ago
Se ştie, Coldplay e printre trupele mele preferate. Şi visez cu ochii deschişi ca ei să ajungă în Cluj-Napoca
Aşadar e ziua concertului. Şi în ziua concertului, un tânăr cu o hoodie galbenă a furat un autobuz RATUC, l-a umplut cu handralăi, şi l-a dus la o bancă să o jefuiască.
Nu ştiu exact ce legătură are asta cu ce avea să mi se întâmple mie, mi se şterg din amintiri pe parcurs ce scriu acum.
Ideea generală e că mă aflam la un moment dat pe un alt autobuz cu un amic, iar bărbatul din faţa noastră se ridică, îşi pune un soi de legitimaţie şi începe să zică tare “Adevărul, biletele la control”. Toţi pasagerii îi râd în faţă. Să fie vreun lucru legat de moartea presei?
În fine, cobor din autobuzul în care mă aflam pe Memo, iar după 10 minute mă saltă Poliţia. Îmi pune cătuşele, mă bagă în dubă şi mă duce la o secţie dubaşă. Acolo mi se bagă bolovani întregi, un sac de roci vulcanice în papuci, să nu pot sa fug, şi mă mai şi închide într-o celulă complet goală. M-am aşezat pe jos şi am plâns. Sunt aproape sigură că plângeam şi în realitate. Mai era o oră până la concert, nu aveam nici telefonul la mine, nici dreptul la un apel ca în filme. Şi puteam să jur că se audea “Paraaa-paraaa paradise” pe fundal.
Şi am stat acolo, frate, zici că a trecut o săptămână.
Până când o poliţistă m-a scos din celulă şi m-a lăsat să plec. Mi-a spus doar atât: “Te-a confundat un controlor de la Adevărul, i s-a părut că te-a văzut urcând pe autobuzul furat.”
Mă uit la ceas, mai aveam o jumătate de oră până la concert. Îmi torn bolovanii din papuci pe biroul poliţistului la care îmi dădeam check-out, şi m-am pornit spre concert.
Nu, nu era pe Cluj Arena. Era în capătul meu drag de lume, doar că în loc de ştrandul Sun, acolo era un parc imens cu un lac mare în mijloc. Ajung singură la casa de bilete. Îmi lipseau 30 de lei ca să îmi pot lua biletul de concert. Aşa că mă pun în fund lângă, convinsă că nu mai aveam nicio şansă să intru la concert.
Când lângă mine apare amicul meu cu care eram pe autobuz, cu telefonul meu în mână. Mi-a făcut semn să merg, că urma să înceapă concertul. Dar nu am putut decât să-i zic că nu îmi ajungeau banii pentru bilet.
“Nu-ţi trebe niciun bilet!”, mi-a spus. Şi mă ia de mână, şi mă duce prin spatele celor care verifică bilete, şi ajungem la malul lacului, fix în primul rând la scenă, unde o fostă colegă de liceu avea o chicinetă din care era angajată pe post de salvamar.
Exact, salvamar, la un concert Coldplay pe malul lacului. În Cluj.
Şi de acolo m-am trezit.
Deci nici măcar în vise n-am nicio şansă să văd un concert Coldplay la Cluj-Napoca??
Vino cu mine într-o aventură urbană!
103 weeks ago
Azi am o mică surpriză pentru voi!
Dacă săptămâna trecută am descoperit cum ne poate influenţa hidratarea optimă, ei bine, săptămâna asta, Lipton mă provoacă la o mică aventură urbană Tea & the City: Aventuri urbane cu Lipton. Iar eu, la rândul meu, vă invit să veniţi cu mine!
Aşadar, pentru că după o iarnă mult prea lungă, eu una simt nevoia să-mi reîncarc bateriile ca să pot fi pregătită să redescopăr un Cluj readus la viaţă, un Cluj cu soare, un Cluj agitat, exact aşa cum îmi place mie! Ajutorul meu va fi Lipton Ice Tea Ceai Verde, pentru că ceaiul verde reprezintă o sursă naturală importantă de hidratare! Iar pentru cei care vor să aibă grijă de dieta lor, aliatul va fi varianta cu ceai verde şi lămâie, cu stevia şi 30% mai puţin zahăr.
Eu şi Adi Hădean facem parte din echipa care reprezintă Clujul în Aventurile Urbane Lipton. Împreună vom porni într-o aventură ce implică alergat, indicii şi un prânz sănătos, după care ne vom răcori cu un ceai în parc.
CONCURS: Dacă vrei să ni te alături în aventura noastră urbană, lasă un comentariu la acest articol, până în 28 aprilie inclusiv, în care să răspunzi la întrebarea:
În ce aventură urbană ai lua Lipton Ice Tea cu tine ca să-ţi încarci bateriile?
5 dintre voi vor fi aleşi prin tragere la sorţi pe 30 aprilie, iar în mai, cei 5 vor putea veni cu noi în aventura urbană! Echipa mea şi Lipton se va ocupa de absolut toate detaliile pentru ca noi să ne bucurăm din plin de ea.
Vă invit să vă puneţi imaginaţia la bătaie şi să-mi spuneţi şi mie rezultatul. Iar în luna mai vă aştept la aventura urbană!
LATER UPDATE: Câştigătorii concursului sunt:
- Alina Nechita
- Radu
- Petru
- Bogdănel
- Ana
Oraşul unde bicicliştii şi scuteriştii fac legea în trafic
01 month ago
Există un asemenea “rai”.
Nu mă dau mare biciclistă. În copilărie chiar am ales rolele în defavoarea bicicletelor, dar probabil că mai mult din cauza părinţilor cărora le-a fost frică să mă lase cu bicicleta prin trafic. Sau că atunci când, în sfârşit, am căpătat un Pegas dinăla de-l împachetezi în două, cineva mi l-a furat din beci. Cele două evenimente au contribuit la alegerea rolelor, deşi dacă ar şti ai mei acum ce viteză luam cu ele pe străzi, sau cum m-a călcat maşina în centru pentru că am vrut să sar peste o bordură (a fost light! 
), probabil că mă trimiteau la cursuri de coşetat în clubul pensionarilor.
Dar să revenim la subiect.
În Barcelona bicicliştii fac legea. După ei, sunt mopediştii. Pietonii îi urmează în ierarhie, iar maşinile sunt pe ultimul loc.
Au piste de biciclişti pe toate drumurile principale. Sunt largi, semnalizate, şi despărţite de şosea cu stâlpi. Au staţii de închiriere a bicicletelor din sută în sută de metri (cel puţin în centru), cu biciclete ok, comode, semnalizate şi cu coş pentru bagaje. Şi le pot lua sau parca doar cu scanarea unui card special.
Şi oamenii le folosesc foarte mult. Indiferent că sunt îmbrăcaţi casual, la costum, sau fetele în fuste, ei preferă bicicletele pentru a se strecura în trafic. Şi cum se strecoară!
Nu dau doi bani pe şoferii de automobile! Ei au prioritate pe piste, pe drumurile pe care nu sunt piste, ba chiar şi pe trotuar. Şi nu îi înjură nimeni! Şoferii opresc, aşteaptă, şi merg mai departe apoi.
Sunt parcări pentru biciclete peste tot, inclusiv garaje cum sunt cele pentru maşini.
Aşa că aştept cu nerăbdare ziua când în Cluj vei putea merge până în centru, parcurgând drumul doar pe piste speciale, pe care să nu fie parcate maşini, iar şoferii să nu te scuipe că vor să iasă din parcare. Şi aştept ziua în care toţi şoferii se vor uita în oglindă înainte să iasă din maşină şi să te pleoşteşti peste portiera lor, ca o muscă.
Dar cred că visez mult prea frumos.
