Banul, care este. De fapt, care nu este. Și nici nu o să mai fie de curând. Așa că dacă tot nu mai sunt, eu le-aș propune următoarelor 14 guverne bocdoc să pună taxe și pe următoarele:

• Taxă pe semnele de punctuație din articole, cântece ș.a.m.d, care să se cumuleze cu cele pe drepturile de autor.
• Taxă pe prostie, calculată în funcție de densitatea acesteia pe metru pătrat.
• Taxă pe taxă. Dacă se poate, cu plată recursivă.
• Taxă pe kilogramele în plus, cu dedicație specială, parlamentarilor.
• Taxă pe kilogramele în minus, ca să mă ambiționez și eu să mai pun câteva kile.
• Taxă pe pixeli, pentru uebdizainări.
• Taxă pe cer senin. Cine nu plătește este obligat să iasă din casă numai când plouă.
• Taxă pe pixeli morți. Pentru că dacă mor, trebuie bani de înmormântare. Și pixelii are suflet!
• Taxă pe traversarea străzii. Pentru că în orice călătorie trebuie să dai de o graniță.
• Taxă pe inteligență artificială. Pentru blondele sub acoperire.
• Taxă pe lungimea de undă. Pentru a ne obliga să fim pe aceeași lungime de undă cu ei.
• Taxă de altitudine. Cine nu stă în subteran trebuie să plătească.
• Taxă pe ciuperci otrăvitoare. Cine nu mănâncă va fi împușcat.
• Taxă de supraviețuire. Ca să mai trăiești suficient de mult încât să-ți plătești toate taxele.

Mai aveți idei?

Adică, imediat se împlinesc 2 ani de când a luat naștere acest blog. A început așa, pentru prieteni mai mult. Apoi mi-am dat seama că mă citesc mai mulți din București decât din Cluj și atunci am zis că uite, nu mă citesc numai prietenii. Am angajat iubiți imaginari, mi-am găsit viitori colegi de trupă, v-am acceptat cele mai tâmpite provocări, v-am cântat serios, v-am cântat neserios. V-am spus ce mă macină și am criticat bărbații. V-am povestit pățaniile din călătoriile mele.

Apoi mi-am dat seama că aici numai eu vorbesc. Și am încercat să vă fac să comunicați și voi puțin cu mine. Feedbackul e foarte important. În câteva din ultimele articole, am reușit. Și mi-a plăcut. Acum vreau să îmbunătățesc puțin această colaborare.

În consecință, m-am gândit să vă fac pe voi să vorbiți mai mult. Sunt tare curioasă: ce vă readuce pe cronicuță? Cum ai ajuns aici prima dată? Ce ți-a plăcut cel mai mult aici? Și de ce?

Și pentru curajoși, pentru că în mare parte, articolele de aici sunt cu/și/sau despre mine, cum mă priviți? Ce impresie generală v-am lăsat? Ce trăsături dominante îmi puteți atribui?

Așa că nu mă lăsați în aer, e musai un răspuns! Mă roade de ceva vreme. Vă dau frâu liber! Nu vă inhibați, ziceți tot! Și de-i rău! Mno, ăstea ultimele le vreau justificate puțin.

Hai, bagă mare!

Era o frumoasă seară în care Mironeasca și Mirona Pascu s-au întâlnit, precum am explicat eu în articolul ăsta.

Deci într-o seară, m-am dus în Le General. Și acolo era mare chef! După care m-am dus eu în Janisetta, unde era și mai mare chef. Da` cum ni s-au deshidratat creierii din lipsă de oxigen, pe la ora 12 jumate, ne-am hotărât să mergem pe o terasă, toți 6. Pe la 2 am ajuns pe Piezișă numai 4 dintre noi, pentru că după ce am salutat polițiștii de ”La revedere”, două din fete s-au întors în cuptorul de Janetta. Din păcate, toate terasele erau închise.

Dar apoi!

După ce băieții au terminat de fotografiat interioarele coșurilor de gunoi de pe Piezișă, pe un stâlp fermecat, stătea el acolo, de capul lui, un afiș. Și pe dânsul era o reclamă la un Pub căruia nu-i voi face reclamă deocamdată. Și ne-am dus noi acolo, ne-am așezat la o masă, iar apoi, a apărut un tip tare drăguțel, care, întâmplător (dar vai!), era chiar barmanul. Și noi ne-am gândit că să bem fiecare câte un suc, că beția ne-o trecut și nu mai avea rost să revenim la starea inițială de semi-beție. Dar eram foarte bine dispuși, puși pe glume și cu zâmbetele până la urechile vecinului. Și am râs pe acolo de s-au cutremurat pereții, așa, pe episoade. Și ce m-am gândit eu?

Dacă tot era acolo, dragul de el, barmanul, să-i cer numărul de telefon. Pe care nu mi l-a dat. Pe care i l-am mai cerut o dată, strigând de la masă, când el se afla la bar. Pe care, din nou, nu mi l-a dat. După care mi-am comandat totuși o bere. Și numărul de telefon. Și mi-a adus, din păcate, numai berea. Pe care am reușit să o termin după încă o oră și ne-am hotărât să mergem acasă. Dar înainte să plec, i-am mai cerut o dată numărul de telefon.

Pe care nu l-am primit.

După o perioadă considerabilă de timp, m-am întors, alături de un bun prieten, aproape la fel de energic ca și mine. Și între râsetele isterice, ne-am comandat două beri și numărul lui de telefon. Și am primit numai berile.

Așa că m-am enervat și, la plecare, i-am pus în fața lui pe bar numărul meu de telefon și am fugit.

Și mno, ce să zic. Nu m-a sunat. Dar nu reușesc să-mi dau seama de ce?

Fotografiile artistice din seara magică:

Ghid pentru studenții care mâine încep sesiunea

1. Procurați-vă o sursă consistentă de cafea tare.
2. Închide-ți-vă în cameră, trageți jaluzelele, oricum plouă că e cod galben, deci nu e vreme de terasă!
3. Pregătiți cel puțin 2 pachete de țigări, urmează cea mai lungă noapte din viața ta!
4. Pune telefonul la încărcat, cu siguranță găsești cel puțin un coleg care și-a trecut toate examenele din prima sesiune.
5. Nu fii trist! Pornește cu o atitudine pozitivă! Gândește-te că ești olimpic pe toamnă, sună mai estetic!
6. Scoate din dulapuri toate materialele strânse de la cursurile din ultimul semestru. Dacă ai ambiție, apuci măcar să le răsfoiești sau să le citești pe diagonală.
7. Dacă nu ai niciun curs, ia-te la trânte pe Wikipedia. Scoate definiții. Scrie mic. Foarte mic!
8. Da, știu că ai încercat și azi-noapte să înveți și ai adormit ca un lemn, dar nu trebuie să te dai bătut. #Conformunorstudii, cursurile sunt cel mai bun somnifer. Trebuie să te lupți cu el până la capăt.
9. Dacă ai adormit, măcar știi că ai încercat.
10. Dacă ai ajuns la vreun chef, Domnul fie cu tine și strânge bani de plătit credite sesiunea următoare.

Multă baftă!

Deci nu știu cum să vă spun, dar am râs cu gura până la urechi încercând să-mi traduc piesele în engleză. Și pentru că tot am depus atât de mult efort, o să vă las și pe voi să râdeți, alături de mine, de ce s-a ales din piesa Separat împreună.

Together, Separately

Why can’t I be you?
You could be me!
We could equally be
Together, separately.

Why should I sing on silent?
Not say a thing while I sing?
You should sing
Without hearing a thing!

Why are tears made of salt?
Why is love sweet
And our hearts tear appart
When love decides to leave?

How do you lie without words?
You mess with my mind
Then we don’t talk for days,
Yet, I don’t mind.

Chorus: Why do we do the things that we do?
Why can’t you be me? Why am I not you?

How can I still feel
All that I feel
Even though there are times
When I don’t feel anything real?

And what’s with that sour smile?
How could we have so much fun,
Then leave
Without saying goodbye?