Pentru că se apropie cu viteza luminii concertul lui Mircea Vintilă în Irish&Music Pub, Șefa de la Folkblog vrea să te trimită pe tine și pe încă o persoană la acest eveniment. Și pentru asta, trebuie să răspunzi la întrebarea care ne macină pe toți: Unde e cămașa de noapte a Mirunei? Dacă știi, intră aici și spune-i într-un comentariu, că o caută ca disperata de atâția ani, și ea și Vintilă, și noi toți de altfel, deși eu vă tot zic că e la mine, da’ nu mă crede nimeni.

Așa că te rog frumos caut-o bine și spune-ne și nouă, da?

• Afiș furat de pe clujlife.com •

Stimați cititori și necititori ai Cronicuței, vă invit vineri, 12 februarie, ora 20.00, în Irish&Music Pub (Str. Horea nr. 5), la WWW Party 2, a cărui scop este de această dată unul caritabil: vino să luptăm împreună pentru a-l salva pe Daniel de leucemie!

Acolo, ne va face Nicu Bendea să hăhăim, iar Aminda & Roje, Ionuț Mangu, Ioan Onișor și Mishu Călian ne vor cânta câte și mai câte! Vor fi licitații de băieți și fete din on-line-ul clujean, licitații de obiecte, WWWSandvich, deci pe scurt, distracție cu scop nobil.

Organizatori: Irish&Music Pub, ClujLife, (INC)3, cu sprijinul Polus.

Am ajuns la concluzia că am o personalitate mult prea puternică pentru anumite persoane din jurul meu. Acum câteva luni, prietenul meu m-a părăsit pentru că nu mă mai suporta după un an și jumătate, iar acum am anumite cunoștințe care mă cred cu adevărat nebună, și când spun nebună mă refer la stadiul psihic de nebunie, și nu la cel de “Hăhă, ce nebună mai e și asta!”. E trist. E foarte trist.

Dar eu nu sunt tristă! Mie îmi pare rău că anumite mentalități sunt atât de slabe încât să se lase atât de afectate de gesturile mele încât ajung să-și plece privirile, se ascund și nu mai spun o vorbă. Mă alungă încetul cu încetul din jurul lor, deși intențiile mele sunt bune. Chiar îmi pare rău pentru acele persoane!

Cât de instabil trebuie să fii încât să iei în serios absolut tot ce îți spune o persoană, și de trebuie și de nu, și de e glumă, și de sunt doar păreri personale, pe care eu le spun clar și verde în față, pentru că mie nu îmi place să țin în mine dacă am ceva de spus? Dacă ești prost, ți-o spun fără nicio problemă, cu zâmbetul pe buze, cu argumentele de rigoare, luate de la nimeni altul decât tine. La fel cum dacă te plac, așa prost cum ești tu, îți spun și asta, pentru că mie îmi place să recunosc totul, și să ți-l arunc în față, sau pe internet, sau oriunde altundeva, atât cât consider eu că e necesar, fără să mă intereseze ce ar crede alții, pentru că, în fond, e vorba de părerea mea personală, de punctul meu de vedere așa cum se vede el din spatele acestor ochi încercănați. Că ție nu-ți convine, asta e altă problemă.

Da, și eu sunt afectată de ce spun ceilalți, dar pe moment doar, până apuc să procesez informația. După care îmi vin mințile la cap și cântăresc ceea ce mi se oferă. Dacă îmi convine, totul e roz, dacă nu, bombardez cu gândurile mele pline de noroi pentru a-mi face dreptate. Îmi place să lupt pentru ceea ce cred și mi se pare normal să fac asta. Pentru că țin la orice ar fi acel lucru în care cred și îmi place să mă impun. Dacă nu te impui, ești o fire slabă, ca iarba pe care o calcă toții copiii în picioare când aleargă ore în șir prin parc.

Sunt o fire puternică! Nu-mi place să mă schimb pentru alții, și nu voi face asta niciodată. Așa că, dragi “prieteni”, hotărâți-vă dacă îmi veți mai păstra ID-ul de messenger, numărul de telefon sau adresa, pentru că eu mă numesc Mirona și am să spun în continuare totul cui vreau eu și cum consider eu că ar trebui să fac asta. Pentru că am încredere în modalitatea mea de gândire. Dacă tu mă crezi nebună, fugi cât vezi cu ochii, pentru că eu nu mai vreau să te văd. Niciodată.

Primită de la Călina Cenan.

Mi-am petrecut cea mai frumoasă vacanţă... într-o iarnă vară undeva la Brădet cu clanul Pascu și ramura Pascu din București. Eram o așchiuță, iar atunci unchiul meu mi-a făcut cunoștință cu chitara.
Când sunt supărat, întotdeauna… ajung în ceva birtuleț cu cei care mă fac să-mi treacă.
Când mă îndrăgostesc… sunt o amețită și jumătate.
Cel mai fericit om am fost atunci când… am câștigat premiul 3 la Bistrița Folk.
Nu spun niciodata NU propunerii de a… face altceva decât ceea ce trebuie să fac.
Prietenii spun despre mine că sunt… o agitată pe care o ia vântul pe sus.
Dacă ziua de mâine n-ar mai exista, azi aș… fugi pe o Caraibă cu closest friends.
Cel mai tare mă enervez atunci când… îmi spun alții ce am de făcut.
Am emoţii atunci când trebuie să… cânt pe scenă. Cu public!
Cel mai mult mă mândresc cu… Cronicuța.
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit a fost… prima chitară.
Nu aş renunţa niciodată la… muzică.
Cea/cel mai bun/a prieten/a este… Vlăduțul.
O zi este perfectă atunci când… mă trezesc și adorm cu zâmbetul pe buze.
Cel mai mare obstacol… sunt tot eu.
Cea mai mare greşeală… a fost să fac un liceu pe profil real.
Frica cea mai mare… e să ajung casier în Profi.
Persoanele cele mai necesare… sunt cele cărora sunt și eu cea mai necesară.
Cea mai mare dorinţă… e să fiu capabilă să ating fericirea.

Pasez leapșa Mangului și Monicăi.

Și ca să vă lămuresc și în legătură cu scopul întregii acțiuni, totul a pornit de la o discuție cu Lorand la o cafea și O’Ceapă a lui Adi Hădean în Irish, și întrebarea “Cum să-i spun că vreau, fără să-i spun, mai ales că nu știu nici eu ce  anume vreau?” Hopa!! Da, e vorba de un băiat anume, pe care nu o să vă zic cum îl cheamă, dar putem să-l numim, hmmm, Ruben Kislaki să zicem, care a și intrat în finală (citiți vă rog până la capăt, da?). În următoarele 2 ore am intrat pe prima ofertă de loc de muncă de programator, copy-paste, modificat și adaptat, iar la 12 fix i-am și dat drumul pe blog.

Știu, postul acesta de iubit a ridicat multe semne de întrebare, de îndoială și de multe alte chestii pe care nu are rost să vi le mai enumăr. Recunosc, profilul candidatului este perfect real și plauzibil, puteți întreba toate domnișoarele și vă vor confirma fără nicio ezitare! Cine nu și-ar dori un bărbat care să știe de toate? Dar cum bărbatul perfect nu există, nici nu mă așteptam ca el să apară, mai ales răspunzând la un anunț atât de tâmpit, pe internet! Iar dacă, prin absurd, s-ar fi întâmplat asta, probabil că l-aș fi trecut cu vederea, ținând cont de câte am pe cap momentan.  Dar dacă tot am început un lucru, l-am dus până la capăt și avem și un câștigător.

M-au făcut nebună, tristă, anormală, țicnită, tâmpită (ăsta a fost tâmpitu ăla, cum îl cheamă…  Jegu care mi-a refuzat inima ), mi-au spus că sunt cu bubă la cap, că vreau să mă mărit, că ar participa, dar îi e frică să nu câștige (care a crezut că m-am supărat și și-a cerut scuze și pe twitter și pe mail mai apoi, dragul de el!), că vreau să-mi strâng harem și multe alte nebunii. M-au întrebat alte 5 persoane dacă nu am cumva și un post de amant, că ei numai acolo vor să candideze. De asemenea, mi s-a mai pus întrebarea dacă nu accept și femei, sau dacă nu vreau un friend with benefits. Îmi pare rău, aceste posturi nu sunt disponibile momentan! ) Și, cu toate astea, nu mă prea interesează ce spun alții, noi să fim sănătoși, nu?

Daca @mironeasca isi cauta iubit eu accept aplicatii pentru postul de sugar daddy [via @soare]

@Mironeasca daca nu merge asa, poti sa mergi la nora pentru mama (mai exista emisiunea aia?) [via @ silviucacoveanu]

Mi-am dat demisia de la jobu actual și îs în preaviz. Pot să aplic pentru postu ăsta? [pe mail]