Beta 2.0
Posts tagged stres
Presiunea – cea mai motivațională metodă din lume
Jan 6th
După îndelungi testări ale psihicului meu, și nu numai, am ajuns la concluzia că majoritatea avem un adevărat talent în a lăsa lucrurile până pe ultima sută de metri. Ei bine, atunci apare și inspirație, și motivație, și eficiență. Asta când e vorba de sarcini care nu îți fac plăcere să le îndeplinești. Că dacă le-ai face cu plăcere, le-ai face cu prioritate maximă!
De ce să îți pierzi săptămâni întregi pe o lucrare de cercetare (cum au făcut colegii mei de facultate) când poți să stai treaz întreaga ultima noapte și să realizezi una poate chiar mai bună decât prin metoda anterioară (cum am făcut eu, și am luat nota maximă)?
Așadar, se apropie sesiunea, iar eu încă nu am făcut absolut nimic în această privință. În continuare mă relaxez și aștept cu nerăbdare ziua de mâine, când voi pleca în mini-turneul din Bucovina. În timpul ăsta mă gândesc așa: am de făcut 3 știri TV, istoria unui post de radio, o lucrare de finanțare (de care m-am apucat totuși, dar nu pentru că trebuie, ci pentru că vreau să o și duc până la capăt) și probabil încă alte n lucruri de care mai mult ca sigur nu am habar că ar trebui să le fac. Și ce fac acum în această privință? Stau. În pat, cu laptopul în brațe și fac lucrurile care îmi place să le fac.
Ar trebui să-mi fac griji? Deloc! De ce? Pentru că acele câteva nopți de stres care vor urma săptămâna viitoare mă scutesc de câteva săptămâni de stres în care am făcut lucruri care îmi plac. Și, până la urmă, sunt fată mare și descurcăreață, le scot eu cumva la capăt pe toate. Întotdeauna mi-a ieșit! Acum de ce nu ar fi la fel?
Voi cum reacționați la presiune? Sunteți mai eficienți sau nu? Vă ies lucrurile mai bine?
Elevus neanderthalesis terminalus
Jan 13th
După o minunată zi de marți 13 am realizat cât haos există în jurul meu. Am ajuns să îmi fie frică să stau în propria-mi clasă. Să vă povestesc.
Cred că putem spune că atmosfera din Iad este divină față de cea din sala mea de clasă. La tot locul răsună strigăte de disperare, țipete haine, râsete vrăjitorești. Ne luptăm pentru ultimele bănci mai crunt decăt babele senile și tinerii obosiți de pe 30 la ora 14, după un număr prea mare de ore de matematici, informatici și alte atici, care ne macină ultimii neuroni încet și mult prea sigur. Presiunea bacului asupra psihicului unui elev aflat în faza terminală (exact! ca și la cancer, numai că, desigur v-ați dat seama, mă refer la clasa a douăsprezecea) îl face să se comporte precum un sălbatic primordial, decăzând pe scara evoluției până la neanderthalieni, poate chiar mai jos, la primatele care se luptă pentru a fi masculul dominant, în cazul de față, toate acestea se aplică și sexului feminin.
• Unul… peste aproximativ 230.000 de ani •
Câteodată, elevus neanderthalesis uită faptul că e biped și ajunge să se târască până sub cele mai îndepărtate și întunecate colțuri ale podiumului clasei pentru a obține media 5. Este în stare să îngrașe porcul în Ajun, respectiv cunoștiințele neacumulate pe parcursul a 4 ani, într-o perioadă de timp infimă, deși probabil că până la BAC oricum uită totul și ajunge să scrie că ” Poema «Miorița» circulă pe bază orală, adică nu a fost scrisă, din motive tehnice.” Dar trecem cu vederea, pentru că, în prezent, viitorul mai îndepărtat de ziua de mâine este irelevant.
Elevus neanderthalesis uită, în același timp, că este major și răspunzător de faptele sale, ajungând să dea din mâini și din picioare ca și un bebeluș după ce a fâcut caky pe dânsul, în momentul în care descoperă că cineva i-a mutat telefonul cu 2 cm mai la stânga (sau mai la dreapta, după preferințe) pe banca sa.
Lupta pentru mâncare este cea mai dură dintre toate. Pentru a supraviețui în această junglă citadină, elevus neanderthalesis este nevoit să își păzească merindele chiar cu prețul propriei vieți, căci predătorii stau și supraveghează orice mișcare, orice răsuflare, orice cocean de măr lăsat nesupravegheat, orice chiștoc de țigară mai lung de 0,5 cm, neezitând să își pornească atacul în orice moment, indiferent de câți homo sapiens sapiens care s-ar afla în imediatele împrejurimi ar putea fi răniți.
În același timp, există un elevus neanderthalensis sapiens care, spre deosebire de cel aflat pe o treaptă evolutivă inferioară, acesta nu are nici un fel de reacție. Acționează complet opus, și îl doare în vărful cel mai ascuțit de ceea ce se întâmplă în jurul său. Dacă a luat 1 în teză, își bagă p… iciorul și merge la culcare. Dacă rămâne corigent, își bagă celalalt picior. Depinzând de situație, are numai aceste 2 variante, și încă una, anume de a și le băga amândouă concomitent. Deși conștient CĂ CAncerul îi va da de cap, acesta profită din plin de ultimele sale momente ale vieții, petrecându-și timpul fie în Time Cafe, fie în Amsterdam, savurând o cafea alături de colegii de suferință, alinându-și, măcar pentru un moment, durerea sfărșitului inevitabil care se apropie cu fiecare secundă.
Finalul rămâne deschis, căci având pericole dispuse strategic în jurul nostru, în viața de zi cu zi, nu știi niciodată…
• Campania CNPBME – varianta pe 2009. Cu plăcere! •
