Până una-alta, cât de bine crezi că poți ajunge să cunoști o persoană? Câte lasă să se vadă, să se înțeleagă? O propoziție poate însemna complet opusul, dacă nu cunoști anumite chestii despre cel/cea care o rostește.

Ce crezi, nu poți fi distrus cu zâmbetul pe buze? Cum nu? Ai făcut-o până și tu de atâtea ori… De câte ori nu te-ai făcut că plouă când te-ai simțit copleșit de situație? Câte minciuni nu ți-a scuipat gura doar ca să scapi o singură dată? Actori mari în roluri mici zi de zi…

E un sistem de apărare și ăsta! Unele lucruri trebuie să le ții totuși pentru tine, nu? Nu ar mai fi fun dacă s-ar cunoaște toate detaliile. Dar dacă înveți să citești puțin printre rânduri, te-ai lumina atât de mult! Ai ajunge să cunoști mesajul fără să auzi cuvintele care ți-l spun. Dacă miaună, în mod sigur nu e crocodil! Detaliile fac totul.

Facultatea asta nașpa m-a învățat totuși un lucru destul de tare: doar 30-35% dintr-un mesaj e transmis strict verbal într-un dialog, din care doar 7% din conținutul unei emoții.

Așadar, cât de bine crezi tu că mă cunoști? Ține-ți părerile în buzunar, scoate-le doar în cunoștință de cauză!

Nu e atât de greu să îl înțelegi pe cel de lângă tine, trebuie doar să fii puțin atent. Închide ochii și ascultă printre cuvinte…