Posts tagged muzica
Clujenii sunt invitați la Castel
Oct 31st
Festivalul-concurs de muzică folk pentru tineri ”Invitație la Castel” este pentru mine un festival care mi-a schimbat complet viața! E primul festival la care am participat, primul concurs în care am cântat în fața unui public, înainte să știu acordurile de bază la chitară. E festivalul care mi-a cultivat pofta de a cânta și setea de chitară.
Așa că, dacă eu oricum nu voi putea merge, vă trimit să vedeți un spectacol frumos cum a fost în fiecare an, niște tineri talentați care sunt convinsă că vor impresiona, niște recitaluri frumoase, un festival pentru prieteni. Și dacă se poate, să faceți și o transmisie live pentru cei reținuți la domiciliu.
”Invitație la Castel” a ajuns la ediția cu numărul șase, și va avea loc în 3-4 noiembrie 2011 în sala Auditorium Maximum de la Colegiul Academic (Str. M. Kogălniceanu nr. 3-5), începând cu ora 18:00.
Programul e următorul:
- 2 noiembrie 2011:
ora 15.00 - conferinţă de presă – Clubul Mușchetarilor, Str. I. Raţiu Nr. 9
ora 17.00 – preselecţia concurenţilor pentru secțiunea concurs – Sala Auditorium Maximum, Colegiul Academic (str. M. Kogalniceanu nr. 3-5)
- 3 noiembrie 2011 – Sala Auditorium Maximum
ora 18:00 – Secţiunea concurs
Recitaluri invitaţi: Emeric Imre, Ioan Onişor şi Ionuţ Mangu
- 4 noiembrie 2011 – Sala Auditorium Maximum
ora 18:00 – GALA LAUREAŢILOR. Festivitatea de premiere
Recitaluri invitaţi: Marius Baţu, Dinu Olăraşu, Magda Puskas
Pentru mai multe informații (condiții de participare, fișe de înscriere, regulament) puteți accesa folkblog.ro
Și musai să-mi ziceți cum a fost!
P.S: Intrarea este liberă!
Cum văd eu muzica folk în anul 2011
Aug 10th
Nu, eu nu am prins Cenaclul Flacăra. Nu am prins nici măcar o fărâmă din comunism, iar cele câteva luni în care eram în burta mamei înainte de revoluție sunt absolut sigură că nu se iau în considerare. Nu, nu am avut bunici la țară și nu am hrănit găini când eram mică. Nu am fost în viața mea pe un stadion la un concert de muzică folk.
Eu sunt din 1990. Atunci am deschis pentru prima dată ochii în lume.
Am să vă descriu cum văd eu muzica folk în anul 2011. O părere proprie cu care, mai mult ca sigur, cei care au prins vremurile dinainte să mă nasc eu, nu vor fi de acord. Dar așa o văd eu și sper că nu sunt nebună.
Pentru mine, muzica folk în 2011 înseamnă puțin mai mult decât păduri, frunze și haiduci. Acum vremurile și resursele sunt cu totul altele. Muzica folk în anul 2011 nu mai e nici de cătănie, nici de dor de țară, și mai ales, muzica folk de acum, cea făcută de generația nouă de folkiști, nu cred că ar trebui să fie una de rămas bun, cum mulți Cenacliști au compus în vremurile de aur ale muzicii folk, în momentul în care au început să se simtă… mai bătrâni.
Acum, în anul 2011, muzica folk e despre cu totul altceva. E mai mult decât niște bețivi cu o chitară în jurul unui foc de tabără. Eu cred că e puțin mai mult decât zdrăngăneală pe aceleași 3 acorduri de pe primele taste. Noi suntem mai ambițioși decât atât, și sper că nu vorbesc doar în numele meu. Mie-mi place să folosesc chitara, uneori mai mult decât îmi permit cunoștințele. De multe ori compun lucruri sofisticate, iar abia apoi învăț să le cânt pentru alții. Pentru mine asta înseamnă evoluție: să înveți de fiecare dată ceva nou, cu fiecare piesă pe care o compui/înveți, să acumulezi cunoștințe și tehnici noi.
Folk-ul nou nu mai are versuri făcute numai pentru rimă. Tinerii folkiști chiar exprimă ceva mult mai profund, uneori niște sentimente pe care nu le descoperi la prima audiție. Folk-ul tânăr tinde din ce în ce mai mult spre poezie. Și da, cu riscul de a-și pierde amuzamentul și priza la public, o piesă folk nu mai e restrânsă de niciun fel de tipar, cenzură sau reținere, și tinde să aibă cuvinte pe refren, în locul onomatopeelor de genul ”da-da”, ”nu-nu”.
O piesă folk care conține tehnologie și elemente contemporane va fi de multe ori considerată cu totul altceva decât o piesă folk. Dar de ce? De ce nu poate fi o muzică folk contemporană? De ce să cântăm mereu despre trecut? Între blocuri nu găsim nici pădure, nici haiduci, iar frunzele nici nu le mai observăm de cele mai multe ori. Observăm în schimb betoanele, autostrăzile, răutatea din oameni, aglomerația. Trăim într-un spațiu în care lucrurile simple sunt rare. Și atunci, când vezi un zâmbet sincer în mijlocul unei mulțimi agitate, atunci te inspiri!
Fără să supăr ”greii” muzicii folk, aceasta e părerea mea sinceră despre noua generație a acestui gen muzical. Acceptă-i și încurajează-i, haiducii au dispărut de mult!
Paul Arva – Miss America
Asculta mai multe audio folk
Învață singur să cânți la chitară!
Feb 9th
Lecțiile de chitară sunt destul de scumpe, și având în vedere că niciodată nu termini de învățat să cânți la un instrument, pentru că întotdeauna vrei să știi să faci lucruri noi, să înveți acorduri noi, piese noi șamd. e destul de complicat, mai ales când începi totul de la 0, de capul tău.
Dacă totuși ești hotărât să faci asta, fă rost de o chitară și pregătește-te psihic intens! Pentru că nu e ușor deloc!
Dacă ai ureche muzicală, cu atât mai bine. Dacă nu, teoria îți va da bătăi multe de cap. În plus, pregătește-te să ai bătături la degetele mâinii stângi. Nu, nu ai cum să le eviți. Până se vor forma, o să te doară fiecare acord! După aceea, nu vei mai simți nimic cu buricele degetelor.
Ai de ales între chitară clasică, acustică, electrică sau bass. Pentru început, recomand o chitară clasică sau acustică.
Ține minte că notația internațională diferă de cea pe care o învățăm la lecțiile de muzică din gimnaziu! Adică, în loc de do, re mi, fa, sol, la si, vom avea C, D, E, F, G, A, B. Corzile de chitară, de sus în jos, corespund în notația internațională următoarelor note: E A D G B e (mi gros, la, re, sol, si, mi subțire).
În primul rând, trebuie să înveți să-ți acordezi chitara. Pentru că fără o chitară acordată nu poți să faci absolut nimic. Pentru asta, îți poți cumpăra un tuner care să te îndrume pentru fiecare coardă în parte, sau există unele chitare care au tuner incorporat (de obicei, cele electro-acustice). O altă metodă e cu un microfon legat la calculator și un progrămel de genul acesta. Pentru cei cu auzul mai fin, trebuie să găsești doar una din note, iar restul le poți acorda în funcție de aceea. De exemplu, ai găsit mi-ul gros (E), adică prima coardă de sus. A doua coardă (la, A) va trebui să aibă același sunet cu E, ținut pe tasta 5. D va avea același sunet cu A ținut pe tasta 5. G va suna la fel cu D ținut pe tasta 5. B va suna la fel ca G ținut pe tasta 4. Iar e va fi la fel cu G ținut pe tasta 5. Pentru ultima metodă, va trebui să ai un auz foarte fin, dar va lua destul de mult antrenament ca să înveți să o acordezi cu acuratețe prin această metodă.
Apoi, va trebui să înveți câteva acorduri de bază. Le găsești pe numeroase site-uri, unele din ele, cum ar fi acesta, îți găsesc toate variațiile posibile, astfel încât să-ți fie cât mai convenabil.
Am mai găsit o metodă prin care să înveți toate notele de pe grif în 16 zile.
Bătaia e un alt subiect… delicat. În timpul unui cântec cu acorduri, și nu ciupitură, trebuie să lovești toate corzile cu aceeași intensitate. Adică lovitura ta să fie oarecum paralelă cu cutia de rezonanță a chitarei. Dar și asta se învață prin exercițiu.
Un alt lucru important e să înveți să citești cea mai comună notație a acordurilor din tabulaturi. Adică, dacă pe tabulatură spune E, tu să știi că e 022000. Fiecare acord e reprezentat de 6 numere. Fiecare arată a câta tastă de pe grif trebuie ținută pentru fiecare coardă, iar primul număr corespunde primei corzi de sus, a doua – celei de-a doua coardă și tot așa. Dacă în loc de un număr apare X, asta înseamnă că fie acea coardă nu trebuie lovită, fie trebuie ținută pe mut, adică nu o apeși, doar ții degetul pe ea ca să nu sune.
Acestea sunt doar niște sfaturi orientative. De fapt, tot procesul durează și cere foarte mult timp și exponențial mai multă repetiție. E necesar să repeți zilnic, sau riști să uiți tot ce înveți sau să-ți dispară bătăturile, fapt care, deși sună ciudat, nu e un lucru tocmai bun pentru un chitarist.
Așadar, dacă ești pregătit, pune-te pe treabă! Sper că nu te-am descurajat!
Cu drag,
cineva care a învățat să cânte la chitară de pe internet, aka. Mirona.
Păi, știți, Onorată Instanță!
Jan 24th
Da! Era cazul să scot de prin sertare o piesă nouă!
Piesa se numește ”Onorată Instanță” și e o adaptare după versurile mamei mele, dintr-un caiet dintr-ale ei de pe vremea facultății, rătăcit prin casă, cu pagini îngălbenite de vreme.
Pentru că stările se schimbă după niște reguli mai complicate decât vremea, mediul sau problemele din fiecare zi, eu una mă regăsesc foarte des în cuvintele pe care le cânt în această piesă.
Melodia a fost înregistrată la Black Pearl Studio în Gura Humorului, în cadrul concursului FOLKLUNG. Îi mulțumesc și lui Mishu Călian pentru contribuția adusă acestei înregistrări.
Audiție plăcută și dați-o mai departe!
Mirona Pascu – Onorată Instanță
Eu zic că sfârșitul lumii a început de mult
Jan 17th
Nu alta, dar e mijlocul iernii și lumea a stat azi în tricou. Pe lângă asta, oamenii s-au gândit să mai introducă o zodie, cu toate că se știe de mult că sunt 13 constelații, că doar nu s-au format stele peste noapte, și nici nu o să-mi vină mintea la cap doar pentru că aflu că nu mai sunt gemeni, ci taur.
Mai mult, observ că tot mai multă lume discută despre faptul că duminică e prima zi din săptămână, că ar fi băgat o lege pentru asta, calendarul creștin-ortodox pe anul 2011 susține la fel, în Biblie așa scrie că e, mai mult, Andrei a căpătat un calendar normal de perete în care săptămâna începe cu ziua de duminică. Ciudat. Pentru mine oricum nu contează ordinea, pentru că tot una după alta sunt, spre deosebire de zodii (refuz să cred că sunt taur, abia mi-am acceptat condiția de geamăn!).
Pe de altă parte, observ tot mai multe videoclipuri producții românești care urmăresc în mod telepatic și inconștient un pattern. Așadar, dorești un videoclip de succes? Iată rețeta:
- Se iau 3 bucăți pisi cu buze trase la sală
- Cel puțin una să fie blondă, cel puțin una brunetă
- Una singură dintre ele are voie să facă playback, celelalte două având rolul de ”dansatoare”
- Cel puțin cea care va ”cânta” nu știe vorbi limba engleză
- Se mixează o piesă dance-house-trendy-flendy, evident cu versuri în engleză și refren tâmpit, și se corectează toate falseturile de pe vocea fetei
- Se alege un instrument de suflat gen saxofon, trompetă etc
- Se alege tipul uniformei purtată de pisi
- Se filmează un cadru cu cele 3 pisi ne-a-pă-rat într-un tunel lung
- Se filmează musai un cadru cu cele 3 pisi în timp ce se schimbă din uniforme în haine ”de scenă”
- Este obligatorie prezența unu mascul macho care să cânte 3 cuvinte la un moment dat
- Se difuzează pe toate gardurile și se alimentează conturile
- Dinner is served!
Așadar, în caz că nu vă dați seama despre ce vorbesc, vă dau cel puțin 2 exemple:
Oare dacă le pornim deodată aflăm cum sună/arată următorul hit românesc?
Primul concert pe care mi-l amintesc
Jan 15th
Eram mică mică mică și eram cu mami și cu tati pe plajă la mare. Era noapte și eram desculți, și ai mei mă țineau de mânuță să nu mă pierd. O scenă care mie mi se părea gigantică era îndreptată spre mare. Ne-am oprit și ne-am așezat în nisip. Undeva în apropiere era și un foc de tabără.
Era concert Taxi.
Așa arată primul concert la care am mers vreodată, în memoria mea. Nici nu știu câți ani aveam, dar cu siguranță destui încât să-mi permit să umblu topless pe plajă
Dan Teodorescu a reprezentat întotdeauna un model pentru mine. Mi se pare că nu s-a schimbat deloc de când l-am văzut pentru prima dată și nici nu realizam asta. Mă distrează și acum acel medalion care-i atârnă de ochelari. Nu, nu s-a schimbat deloc de atunci. Și nici n-ar trebui să se schimbe vreodată. El cântă cu trupa Taxi despre sentimente, despre femei, despre politică. Cântă despre viață și cântă cu pasiune.
Nu i-am văzut de atunci live, de când eram o așchiuță. Azi mă duc să-i revăd. Abia aștept! Probabil o să mă emoționez ca o proastă…
Vă las cu piesa mea preferată de la ei:









