Beta 2.0
Posts tagged mancare
Să vă spun cât e de bun?
Jul 18th
La mine în casă, de ceva vreme, în afară de cartofi prăjiți, se mănâncă în mare parte mâncare cât mai sănătoasă. Iar acum, cum căldura e în floare și e mare, ne place să mâncăm cât mai multe legume, chestii fierte și nu prăjite, sau prăjite fără ulei și așa mai departe. Ați prins ideea.
Mno, dar eu sunt pofticioasă tare. Și când mi se facem foame și nu sunt acasă, până nu mănânc nu se poate discuta cu mine! Și, evident, mă apucă foamea tot pe drumuri, așa că am fost tare curioasă să încerc un meniu oriental și în același timp să nu mă coste o avere. Că până și #lamall o masă cât de cât ”healthy”, cu legume și o cărniță, depășește 25 de lei cu brio, și nici nu te saturi! Sau poate că sunt eu mai nesătulă, dar trecem cu vederea. 
Dar cu ar fi să-mi iau prânzul într-un restaurant asiatic, în centrul orașului? Undeva unde să pot vedea orașul de sus, să pot admira priveliștea în timp ce mănânc ceva sănătos? Să simt o orchestră de arome și să mănânc pe săturate, cu bețișoare… Că nu degeaba mâncam popcorn și pufarini cu bețe când eram mică, de aspirau ai mei după mine tot la două zile! Și să mă coste… puțin. Cât mai puțin.
Și mâncarea mea să arate așa:
Da, exact așa să fie:
La City Plaza, la restaurantul Ken Sai, restaurant asiatic care îmbină bucătăria vietnameză și cea japoneză. Așa arată un meniu Bento Box Chicken Teriyaki. Și să vă spun cât e de bun? Să vă spun?! Nu vă spun, vă invit cu mine la prânz! Dacă-ți surâde ideea, dă un like la această poză până luni, 25 iulie, ora 12:00, și ajută-mă să-i întrec pe ceilalți bloggeri în numărul de like-uri. Dacă eu câștig, câștigă și unul dintre voi! Și drept răsplată, vom merge împreună la un prânz copios și delicios la restaurantul Ken Sai.
El e Nomnom. Nomnom, ei sunt toată lumea!
Mar 16th
Am ajuns la o altă concluzie tragică: unde este mâncare, acolo se află și centrul Universului meu. Mă gândesc la mâncare mai des decât se gândesc bărbații la sex. Așa, de vreo 10 ori mai des.
Astfel, deși dimineața nu pot să mănânc altceva decât o țigară și o cafea cu mult lapte și o tonă de zahăr, după ora 12 deja începe Nomnom, dinozaurul din stomacul meu, să cânte după mâncare. Și urlă atât de tare încât, dacă aș sta acasă toată ziua, probabil că aș mânca într-una, până seara târziu. Și de fiecare dată când mănânc, am prostul obicei să bag în mine până mi se face rău. Iar apoi, mai mănânc puțin, să-mi treacă.
Sunt nopți în care mă trezesc în bucătărie, golind frigiderul. Sunt zile în care am 5 mese/zi, și mese, nu snack-uri! Sunt momente în care plec de acasă, după ce mănânc, și ajung într-un restaurant/fast-food/junk-food/birt cu sandvișuri. Și acolo, ghici ce fac? Exact!
Am ajuns într-un asemenea hal în care dacă există mâncare pe o rază de 50 de metri în jurul meu, nu mă pot abține să nu mă servesc. Dacă văd că cineva mănâncă, hop și eu! Că doar și eu aș mânca, că sunt slăbuță și crede lumea că acasă nu mănânc. Dar lumea se înșală! Ohooo, și încă ce se mai înșală lumea…
Uneori, toată chestia asta cu mâncatul mă face să mă simt pagubă pe lângă casa omului. Noroc că unii s-au mai obișnuit cu chestia asta. Mă întreabă dacă vreau să mănânc și eu, eu răspund că nu, ei spun că mint și până la urmă tot mănânc. Dar eu tot nașpa mă simt. Știi ce zic?
E greu, trebuie să recunosc! E greu să te chinui să pui 5 kg pe tine în 3 luni de zile, iar apoi să pierzi 2 într-un weekend, sau pe toate 5 din cauza unei răceli! Dar eu mănânc, și nu doar pentru că trebuie, ci pentru că îmi place!
Noaptea visez numai la mâncăruri, la mere coapte în zahăr ars, la brânzeturi aromate puternic, la prăjituri de casă și la plăcinte cu brânză dulce. Visez frigărui și pui copt la cuptor cu sos de ardei iute, la salate cu ceapă multă, chiar dacă după, probabil nu m-ar mai pupa nimeni o perioadă. Visez mirodenii și murături și compoturi si, si și… pfai, iar cântă Nomnom. Practic, mâncarea e singurul lucru normal la visele mele, că în rest sunt numai tâmpenii cu lumi paralele și relații eșuate.
Acuma gata cu prostiile, că mă duc să mânc o dărabă de clătite cu gem de caise. Bine?
