Posts tagged jurnalism
Jurnalismul azi din perspectiva unui student la jurnalism
Sep 27th
Înțeleg că fără rating buletinele de știri sunt urmărite doar de pensionari. Înțeleg că fără trafic și unici, site-urile de știri mor, pentru că ele supraviețuiesc din publicitate. Mai înțeleg și că fără cititori moare presa. Dar acum s-a ajuns să vedem peste tot despre divorțurile unor oameni care au devenit celebri datorită divorțurilor.
Presa online
Văd titlul unei știri care mi se pare interesant și, evident, dau click. Și atunci se întâmplă unul din următoarele: fie știrea nu are nicio legătură cu titlul, fie mi se deschide o pagină cu reclamă full-size și în colț un link cu ”Pentru a vizualiza știrea dorită, dați click aici”, fie mi se deschide știrea pe care am dorit-o, dar o găsesc greu pe pagină pentru că e înconjurată de reclame flash de culori hipnotizante. Și așa un site de știri își dezamăgește cititorul și există mari șanse să nu mai revină pe acest site!
Desigur, mai există posibilitatea ca știrea să aibă 3 rânduri, și alea copiate de pe un alt site de știri/blog/tweet/status de facebook, și o poză la fel de copiată cu watermark-ul pus strategic peste cel original. Desigur, în acest caz, recomand cu multă căldură să-și dea toată redacția demisia sau să se reprofileze pe un blog de 2 lei, valoare supraevaluată.
Presa scrisă
În cazul presei scrise, diagnosticul e dat de mult: nu mai are nicio șansă. Fără CD-uri, cărți de calitate proastă (adică se rup foarte repede, nu neapărat textul e prost) și mostre cadou, nu mai prea cumpără nimeni un ziar, cel puțin la noi. Când am fost în Viena, pe metrou erau cel puțin 5-6 ziare, dintre care unul tipărit de administrația metroului, iar aproape fiecare călător citea liniștit din ziare, iar apoi le lăsa acolo pentru următorii călători.
La noi, nu se mai poate face nimic. Lumea preferă să citească știrile pe internet, iar motivul e evident: de ce să dea 2 lei pe un ziar în care există numai subiecte de scandal, sau articole prea lungi despre subiecte care nu prezintă interes general? Și încet-încet, azi se închide un ziar, mâine altul, iar poimâine din 3 ziare fac unul, până nu vor mai fi deloc.
TV
La mine în bucătărie merge tot timpul Realitatea TV sau Antena 3, ca zgomot de fond pentru alte activități casnice. În primele 10 minute de știri aflu cam tot ce e esențial, după care se repetă totul over & over again. Pe lângă faptul că orice actvitate de om normal la politicieni sau vedete, gen cumpărături la piață sau plimbatul cu bicicleta, devine paradox și merită cel puțin 30 de minute de dezbateri din partea unor ”specialiști” angajați full-time să fie ”specialiști”, cel mai interesant este momentul în care postul de televiziune face știre din faptul că știrile lor au fost citite de peste X oameni pe site-ul lor de știri (repetiția e intenționată). Toate acestea, din punctul meu de vedere, nu mai sunt știri, ci materiale de umplutură. Sau chiar zgomot de fond pentru alte activități, funcție pe care și-o îndeplinesc cu succes.
Radio
Eu nu prea ascult radio, și în capul meu, ascultătorul tipic de radio arată așa: fie e șofer de meserie sau pur și simplu un om aflat într-o mașină care preferă să asculte radio, sperând că printre melodiile proaste va afla și câteva informații care să-l intereseze, fie din nou, e un om care aflat la muncă și lucrează cu radio-ul pornit ca zgomot de fond pentru alte activități. Desigur, majoritatea posturilor de radio au unul din cele 2 playlisturi posibile: muzica noastră de pe toate gardurile, niște buntzi-buntzi format din aceleași 8 piese ”de top”, sau oldies but goldies, combinate cu muzica pe care eu o numesc ”muzică de autocar”. Și știri. Scurte, că doar sunt știri de radio. Și pe care nu le prinzi tot timpul, pentru că tu faci alte activități între timp: condus/muncă/curățenie etc.
Concluzie
În calitate de viitor absolvent de jurnalism, mi se face scârbă când văd ce fel de subiecte devin știri de actualitate. Pentru mine, știrea înseamnă informație, și îmi pare rău dacă jurnaliștii de top consideră că tocurile lui Udrea reprezintă informație care să mă ajute pe mine. Ce-i drept, e mult mai ușor să dai un copy-paste, să furi un clip și să treci la sursă YouTube, că doar ce e pe internet e al tuturor, nu? Și cum să nu scrii de Iri și Moni, dacă oricum toți ceilalți scriu și ei deja de 3 luni încoace? Ce contează că ești ziar local? Doar și ce-i pe alte continente trebuie scos în față? Ce contează că știrile internaționale depășesc numărul celor locale? Ai un ziar, faci ce vrei cu el! De ce să te obosești să scrii un articol când poți copia comunicatul de presă și să-l semnezi și gata? Sau mai e și moda cu semnătura ”redacției”. Pentru că nimeni nu își asumă ce scrie. Atacurile anonime din presă sunt și ele în floare.
Pentru unici și bani, orice! Pentru calitate – nimic.
Ce-i drept, la facultate asta se învață: ”Privește în jurul tău! Orice poate deveni un subiect de știre!”
Sfatul meu pentru jurnaliști: ”Priviți în jurul vostru! Nu e nimic de văzut aici ce nu au văzut și alții, mergeți și căutați un subiect de știre care chiar să ne intereseze!”
Yours truly,
Mirona.
Știri ca pixu
Jan 25th
Vă prezentăm buletinul cu cele mai importante știri ale zilei, realizat de colegul meu de facultate și cele 2 prietene ale sale. Sau cel puțin una dintre ele ![]()
Deci eu apreciez tinerii cu inițiativă, dar toate au o limită!
Nov 29th
Să o luăm de la capăt.
Eu, înainte să-mi fac blog, am citit alte bloguri. După ce mi-am făcut contul de twitter, am citit ce scriu alții înainte să încep să scriu. Cu alte cuvinte, înainte să te apuci de ceva, te interesezi cum funcționează, care sunt limitele.
Ei bine, ieri mă trezesc cu ”Bună ziua” pe twitter de la un cont studionuștiuce. No`, îi dau și eu zâua bună înapoi, că așa e politicos! După care mă trezesc prinsă într-o capcană de tipul ”conversație ca pe privatele de pe răposatul mIRC care nu are ce căuta pe tuităr”, așa că nu i-am mai răspuns. După încă 2 reply-uri pe care le-a trimis și la care nu a primit niciun răspuns, s-o prins și el săracu’.
Azi, aceeași poveste. Așa că i-am dat un mesaj privat cu adresa mea de mail si YM și i-am zis caută-mă acolo dacă ai nevoie de ceva. După care intru pe site-ul pe care îl are afișat, care-mi zice că am nevoie de nuștiucâtezecidemii de plug-in-uri ca să poată citi toate avioanele ce le are acolo. Încercând să intru pe o altă pagină a site-ului cu pricina, mă trezesc cu o redirecționare spre o pagină fantastică și tare politicoasă, că-mi mulțumește că l-am votat în nu știu ce top supercalifragilistic. După care m-am enervat.
Și ca să mă calmez, primesc add pe messenger de la domnu’, care mai mult ca sigur e minor, având în vedere că scrisul era cu bold (!), și mai era și mare și roșu. Și conversația ce urmează s-a întins pe câteva ore bune. Unde e scris normal și cu CAPS am șters eu niște chestii. Ca să nu fiu nașpa de tot!
tipul: buna inca odataeu: salut
tipul: scuza-ma ca te deranjez asa
tipul: nicu bendea mi-a vorbit despre tine si am inteles ca esti cantareata si studenta la facultatea de mass-media din cluj
eu: nu
eu: sunt studenta la jurnalism
tipul: adica reporter, nu?
eu: adica jurnalism
eu:
eu: care dup-aia pot deveni reporter, editor, crainic etc etc
tipul: pentru mine mass-media este oarecum = cu jurnalism, sper ca nu gresesc
tipul: oricum, nu asta vroiam sa vb
tipul: de cati ani canti?
eu: scuza-ma dar sunt putin paranoica si as vrea sa stiu cu cine vorbesc inainte sa-mi povestesc viata
tipul: NUME - PRENUME (studio WHATEVER) cel la care a fost ieri N.B. in emisiune la radio (radio ——-)
eu: Mirona Pascu, incantata
eu: acum cred ca putem discuta altfel, nu?
tipul: desigur, imi cer scuze
tipul: deci, e cati ani canti?
tipul: *de
eu: de 4
tipul: foarte frumos
tipul: si ai scos vreoun album pana acum?
eu: nu
tipul: banii fiind cauza?
eu: nu vreau sa ma grabesc prea tare
eu:
eu: le iau incet
tipul: imi place mult cum ai inceput cu muzica
eu: adica?
tipul: adica imi place cum canti acum, stii ca esti doar la inceput de drum muzical
eu: asa si trebuie
eu: ca vedete pentru o zi sunt destule
eu:
eu: toate au un curs natural
tipul: si toate la radio fm
tipul: ca sa spun, eu ma ocup de tot ceea ce nu se aude pe radio in mod normal, cum imi place mie sa spun, de muzica underground fie ea din orice gen muzical
eu: ma bucur
eu: da de ce ii zici studio —– si nu radio —–?
tipul: pentru ca e un fel de studio la mine si colaborez cu diferite posturi de radio
eu: si care e scopul acestei discutii pe care o avem noi astazi? PAUZĂ
tipul: pentru a va invita la mine in studio pentru o emisiune culturala (in principiu)
eu: am inteles
eu: de obicei, conversatia incepe cu acest aspect – DUH!
tipul: de aceea am spus in principiu
eu: si cu ce radiouri colaborezi?
tipul: radio sunshine, radio sufletel, radio vega, radio crisami, radio mafia, (putin – DECI DELOC?! ) radio student sound, etc
eu: si tu esti moderator la emisiunile de care vorbesti?
tipul: da, am inchiriate spatii de emisie la anumite posturi de radio
eu: si daca ma vrei tu in emisiunea ta, de ce eu pun toate intrebarile?
tipul: pentru ca eu am pus la inceput
eu: am inteles
eu: daca nu mai vrei sa ma intrebi nimic, atunci eu am plecat
eu: o seara frumoasa iti doresc
Concluzia: înainte să te apuci de radio, învață care-i diferența dintre jurnalism și mass-media!
Despre viața unui banal student jurnalist în practică
Nov 25th
Ziua 1:
Se trezește cu noaptea în cap și fuge la redacție. Prima deplasare în teren: cumpărături la magazinul de la colț pentru redactori.
Ora 9: Agitație! Nu este cafea. Studentul face cafeaua.
Ora 10: Studentul habar nu are ce trebuie să facă. E pus să scoată o știre dintr-un comunicat de presă. Nu e în stare. O face unul din redactori în 30 de secunde.
Ora 11: Studentul își amintește în ce zi a săptămânii se află.
Ora 12: Studentul se cere la o țigară și nu mai apare.
Ziua 2: Următorul!
Slavă Domnului că eu nu am parte de așa ceva!
Tânără studentă ambițioasă, caut job!
Sep 25th
Pentru că nu se mai poate altfel, îmi doresc din tot sufletul să lucrez. Și pentru că în afară de ”joburi” de reprezentanți Avon, promoteri sau altele de acest gen NU există în oferte, doresc ceva mai serios.
Sunt sătulă să văd cum absolvenți de alte facultăți decât Jurnalismul iau toate posturile din presă. Sunt sătulă să stau degeaba și să nu fac nimic. Sunt sătulă de oameni neserioși care și-au întârziat plata cu 6 (șasă!) luni după ce eu am muncit pentru ei. Sunt sătulă de joburi full-time cu salarii minime. E cazul să mă mobilizez puțin, așa că voi încerca și prin această metodă.
Despre mine
Sunt studentă în anul 2 la Jurnalism. Îmi place să scriu, îmi place să cânt și îmi place să lucrez cu oamenii. Îmi place munca de echipă și îmi place să merg pe teren. Îmi plac proiectele care ajută tinerii, îmi plac artele, sportul și fotografia. Mi-ar plăcea să fac un masterat de Publicitate după terminarea facultății.
Sunt îndrăzneață și îmi plac provocările.
Urăsc să vorbesc la telefon mai mult de 2 minute. Urăsc politica și fotbalul.
Nu dețin permis de conducere. Dețin atestat de operator PC (Office, C++, HTML). Știu să lucrez în Photoshop.
Îmi doresc un program ușor flexibil, cât să pot ajunge la facultate minimul de ore cerute. Lunar, voi avea nevoie de câteva zile libere pentru deplasările în țară la concursurile naționale de muzică folk.
Studii
- Colegiul Național “George Barițiu” – Cluj-Napoca, Promoția 2005-2009, Profil real, Specializare Matematică-Informatică, Informatică intensiv
- Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Specializarea Jurnalism (în curs)
Limbi straine(Scris,Vorbit,Citit):
- engleză (avansat, avansat, avansat)
- franceză (începator, începator, mediu)
Experiență
În afara practicii din cadrul facultății, nu am. Cel puțin nu în domeniu. Faptul că am fost casier într-un hypermarket timp de 3 luni nu îl consider relevant pentru ceea ce îmi doresc eu acum.
Domenii țintă
Public Relations
Mass Media/Jurnalism
Muzică
Advertising/Agenți Publicitate/Producție Publicitară,
Internet/New Media
Orașul: Cluj-Napoca
Așadar, un job adevărat există și pentru mine? Caută-mă: mironeasca@gmail.com
Ziarul Deschis. Sper că și la minte!
Mar 16th
Astăzi a avut loc lansarea unei noi publicații independente on-line, Ziarul Deschis (ZD). Pare interesant, având în vedere că va fi scris de tineri jurnaliști din toată țara, nu neapărat cu experiență în domeniu, dar care își vor expune propriile opinii, sau vor învăța pe parcurs cum să facă acest lucru.
Pe mine mă interesează din mai multe puncte de vedere toată treaba asta. Unul ar fi cam ce unghi de abordare vor avea acești ziariști deschiși, iar altul ar fi subiectele în sine și calitatea lor. Eu una, după un semestru și un pic la secția de Jurnalism de la FSPAC, nu simt că am câștigat cunoștințe în plus, ci mai degrabă exercițiul m-a învățat cum să abordez anumite subiecte. De aceea sunt foarte curioasă cum va evolua întregul proiect. Începutul pare promițător, aud de foarte multă vreme de ZD pe toate rețelele sociale, așa că ia vedeți despre ce e vorba! ( Știți voi, da? Click pe poză sau pe linku’ de la început )









