Beta 2.0
Posts tagged iarna
Acel moment când ninge ca-n poveşti şi ţie ţi s-a furat sania din beci de când ai folosit-o ultima dată
Jan 27th
Miro e aia mică mică
N-am mai fost cu sania de când aveam un metru înălţime şi mă scotea tata la plimbare. Acum, când în sfârşit este zăpadă suficientă să-mi aduc aminte de vremurile bune, nu mai am sanie.
În urmă cu vreo 7 ani, mi-a dispărut sania din beci. După ce cu puţin timp înainte îmi dispăruse pegas-ul în aceleaşi condiţii misterioase.
Lângă blocul meu este un… “deal”. Dar să nu vă imaginaţi că e deal dinăla mare. Pentru mine în acel moment era destul de măricel. Suficient cât să ţip când îmi dădeam drumul cu sania pe el. Acum îl urc într-un minut pe jos, sunt şi scări pe el. Şi e de fapt diferenţa de nivel dintre un pod şi strada mea, de vreo 25 de metri distanţă de la una la alta. Acum sunt garaje săpate în el şi lumea-şi plimbă căţeii pe cei câteva zeci de metri pătraţi rămaşi.
Dar când eram cu mult mai mică decât acum, acolo era ca la munte pentru mine. Cei 10 brăduţi plantaţi acolo erau ca o pădure pentru mine şi colegii mei de joacă, şi aveam nişte scenarii în cap de-i puteam depăşi pe Fraţii Grimm lejer. Aveam impresia că dacă treceam de primul brăduţ eram practic ca şi pierduţi în pădurice. Şi mai aveam impresia că dacă ne ascundeam după tulpina de 20 centimetri nu ne mai putea vedea nimeni.
Şi când se cam termina zăpada, pentru că făceam bulgări şi aruncam după maşinile care treceau pe acolo (ăştia micii de acum din zonă au preluat acest obicei), se forma un gheţuş lung de sus până jos. Pe care făceam “surfing” ca în filme, în picioare, până cădeam şi ne împrăştiam în toate direcţiile.
Ce vremuri! Acum mor de poftă să merg pe un deal adevărat cu sania. Dar nu o mai am.
Şi dacă o aveam… parcă-mi amintesc ceva de o sesiune în perioada asta. 
Hai cu încălzirea globală!
Nov 22nd
Da. Știu. E frig și și voi știți. E groaznic! Și nici măcar nu a nins încă în zona mea!
Așadar, propun câteva metode pentru a combate efectele inevitabile ale sosirii iernii.
- Case cu fundații până-n fundu’ planetei, aproape de magmă. Sau relocare lângă un vulcan. Nici apele termale de lângă Oradea nu sună rău, fie ele și supe de babe!
- Dietă cu junk-food și fast-food. Până una-alta, eu aș putea. Că doar focile alea cum își mențin căldura? Cu grăsime. Să fie! În plus, se apropie Crăciunul și voi abuza de jumări. Și mai era vorba aia: ”Mai bine să ne fie rău decât să ne pară rău!”
- De ceva vreme mă uit prin magazine după căciuli gen ”cagulă”. Că deja am câte 2-3 perechi de ciorapi, haină lungă și 2 perechi de mănuși. Așadar, prefer să las cât mai puțină piele la ”suprafață”.
- Hai cu încălzirea globală! Toată lumea vorbește despre asta, dar eu încă nu am văzut nimic. Aș prefera, totuși, să fie sezonieră – de iarnă. Și vara să fie un mini ”ice age”.
Alte propuneri? Pentru că AȘA NU SE MAI POATEEE!
Fără ea… viața mea nu ar mai fi la fel.
Mar 22nd
Deși de câte ori am sunat-o și am întrebat-o pe unde umblă ca o bagaboantă, m-a mințit ba căăă și-a băut banii de drum, ba căăăă i-a câștigat înapoi la jocurile de noroc, și-a cumpărat biletul, dar apoi, de muci ce a fost, a pierdut avionul. Apoi mi-a zis că nu vrea să se întoarcă, că îi e atât de bine acolo, departe de noi, pe plaja aia tropicală, unde bărbații îi stau la picioare și îi îndeplinesc toate mofturile în schimbul a doar câtorva priviri dulci cu ochișorii ăia sclipitori. Mi-a povestit cât e de frumos să o gâdile părul pe ceafă în bătaia brizei calde și să simtă nisipul fin cum îi intră în sandale, dar nu am mai rezistat poveștilor ei. Eu sunt mizerabilă aici, în capătul opus al lumii, iar ea își face de cap cu cine știe cine, iar apoi mi se mai și laudă cu asta?! Păi cum vine asta?!
M-am rugat de ea câteva săptămâni bune să vină înapoi, că mi-e dor de ea, că aici e frig și zâmbetele sunt pe cale de dispariție, că disperarea face oamenii frustrați și că nu mai suport lumea fără ea aici, să mă facă să mă simt mai bine, cum doar ea știe. Am plâns la telefon ore întregi până am inundat camera cu lacrimile mele, iar ea a încercat să mă consoleze cu vorbe dulci de la distanță, dar nu a reușit. Nimic nu îi poate înlocui prezența aici, lângă mine, să o văd în fiecare dimineață la răsăritul soarelui, să o văd la fiecare apus cum se ascunde, dar să știu că e acolo și că va rămâne acolo.
Nici nu mai știu câte luni au trecut de când am văzut-o ultima dată, dar nu pot uita căldura pe care o emană. Privesc fotografii cu ea și simt că cedez psihic până se va întoarce să mă sărute pe frunte și să-mi spună că totul va fi bine și că nu mă va mai părăsi niciodată, iar apoi să-mi mângâie fața și să mă strangă în brațe atât de tare, încât să stoarcă din mine toată energia negativă acumulată în ultimul timp.
Așa că, am mai făcut o ultimă încercare. Cu ultimii stropi de voință, am format numărul ei. Plină de speranță, am așteptat să-mi raspundă. Și sună o dată. Și sună a doua oară. Și sună a 5-a oară, dar nu mi-a răspuns. În acel moment am închis, mi-am scos telefonul din priză și m-am închis în casă, în pat. M-am învelit din cap până-n picioare. M-am îndopat cu pastile de somn, iar în cele din urmă, am adormit. Au trecut câteva zile, nici nu mai știu cum a trecut timpul.
Dintr-o dată, mi se pare că aud niște pași. Da, era chiar ea! A băgat cheia în ușă, a deschis-o grăbită. O rază de soare puternic m-a trezit de tot. Și-a cerut mii de scuze, mi-a spus că a uitat de ea. Nu mi-a răspuns la telefon, era pe drum și nu l-a auzit. A venit de departe, din capătul opus al lumii, și i-a luat mai mult timp decât și-ar fi dorit. Dar nu a uitat de mine niciodată. S-a întors cu flori, m-a pupat grăbită și m-a scos din casă, unde am găsit o lume mult mai frumoasă.
Cerul e mai senin ca întotdeauna, iar zâmbetul ei e peste tot și a vrăjit lumea, a îmbătat-o cu fericire, a pus-o din nou în mișcare!
Nu mi-a venit să cred că după atâta timp, chiar s-a întors! Primăvara mea s-a întors de-adevăratelea, și mi-a înviat sufletul, trupul și pofta de viață. Adio, iarnă rece și gri! Primăvara mea e aici, și nu mai pleacă degrabă!
Prognoză meteo
Jan 26th
Cerul va suferi schimbări de personalitate. Local, vor fi precipitații de adrenalină. Vântul va sufla cu 23 înjurături/s, însă un fular anti-cretini vă poate salva de microbii nemiloși. Adrenalina însă va spulbera orice umbrelă.
Temperaturile sufletelor vor scădea în următoarele câteva zile, urmând ca, începând de săptămâna viitoare, să revină la “normal”, dacă, desigur, mai crede cineva în acest standard.
Nu uitați de vaccinul gripei-prostime! Virusul P205T se răspândește din ce în ce mai rapid, atacând sistemul nervos central, occipital, parietal, după care trece la cel genital.
Frigul ne va îngheța orice urmă de neuron lăsată nesupravegheată, așa că fiți cu ochii în 4!
Nu, încă nu am ales. Dar aveți puțină răbdare!
Pentru voi – iarnă, pentru mine – moarte clinică.
Dec 1st
UPDATE: Trupa clujeană Keep Away (avându-l în componență pe dragul nostru Cătălin Pop la chitară electrică, dragul de el !!! ) va concerta alături de Bruiaj și No Offense în Chiron Cafe (str. Clinicilor nr.25, colț cu Piezișă), în sfânta seară de sâmbătă, 6 decembrie, ora 21:00. Intrare liberă!
A venit iarna. Din punctul de vedere al percepției temperaturilor de către corpul meu, mie fiindu-mi frig la +37°C la umbră la sfârșit de vară în Turcia, temperatura actuală, care se învârte în jurul gradelor 0 și dă spre minus, este pentru mine ca și cum m-aș afla în curtea lui Crăciun, Moș, Polul Nord nr. 0 după colț, printre reni și într-un cub de gheață groasă de la brâu în jos. Decizia mea inițială de a rezolva această cruntă problemă a fost aceea de a hiberna intens într-un cuptor încins până cel puțin în martie. Diiin păăăăcateeee, am fost nevoită să recurg la alte mijloace extreme de a mă camufla de Gerilă, și anume de a mă înfofoli până la refuz cu aproximativ toate textilele din casă, purtate strat peste strat, după modelul „cepei”, numai că și mai multe straturi. Am adoptat această formulă încă de acum 2 săptămâni.
Cel mai palpitant e când merg la cineva în vizită. Să-l luăm pe Elnu acel cineva. Și ajung acasă la Elnu, și mă cheamă înăuntru. Și încep: jos glugile de la mănuși, apoi mănușile, căciula, eșarfa din jurul gâtului. Apoi desfac cataramele și nasturii de la palton. Unul câte unul. Și partea cea mai palpitantă abea acum începe: minunatele mele cizme de piele, noi și care încă nu s-au mai lăsat, îmi iau 2-3 minute să dau jos numai una dintre ele. Adică pe cea din dreapta. La stânga din nu știu ce motive îmi ia chiar și mai mult. Între timp Elnu mă privește neputincios și râde de cum mă chinui eu să mă destratific, respectiv de sunetele dubașe și scâncelile pe care le scot pe parcursul procesului. O adevărată plăcere, nu alta!
›∫‹
În loc să îmi fac eu lucrarea de atestat la informatică, care în mod teoretic ar trebui predată marți, sau variantele de bac la matematică pentru teza de joi, totodată Elnu a plecat într-o mică excursie pe munte și puteam să învăț liniștită, am găsit eu o altă strategie cum reușesc de fiecare dată și am decis să merg la patinoar.
Am ajuns în Matei Corvin unde a fost amplasat un patinoar mobil, destul de mic pentru câte persoane se aflau pe el, dar cu gheață adevărată și patine destul de ok de închiriat.
• M-am întâlnit cu Batman și Statuia Libertății. Aveau întâlnire. •
Având în vedere că a fost a 3-a oară când am fost cu patinele, primele 10 minute am luat trântă după trântă după trântă etc. Dar luând în considerare faptul că eu mă știu da cu rolele foarte bine, deși nu prea are nicio legătură cu patinele, următoarea oră și jumătate trântele au fost din ce în ce mai rare și m-am învățat destul de repede, întrucât am prins curaj și făceam ture în viteză și slalom printre copilași, tineri și mai puțin tineri care mergeau toți în aceeași direcție. La un moment dat mă aflam pe contrasens și am pierdut controlul direcției, m-am învârtit de câteva ori ca apoi să cad lată, impactul fiind asemănător cu cel al unei nicovale care cade din cer, ca și în desenele animate, lăsând în urmă un crater. Ei bine, așa am căzut și eu, numai că nu am lăsat niciun crater, având în vedere că sunt mai puțin densă decât aerul. Mai degrabă am lăsat un mic dâmb care a crescut sub mine în momentul în care am aterizat. Dar trecem cu vederea.
Ceea ce mă consolează oarecum este faptul că Awi a reușit să calce în picioare recordul meu personal de trânte/≈2 ore, și, mai mult decât atât, aproape toate au fost prinse de către paparazzi-ul nostru mult iubit, Se, dupe cum va hurma în curând să vedeți numai aici! În curând!
›∫‹
În data de 2 decembrie e ziua lui Ursu care va împlini cei 18 anișori și îi vom ura un călduros ”La mulți ani!” , după tradiție, și ”Un plămân și un ficat mai sănătos!” după alte tradiții.
•Krisz, iubit Krisz-Mihai, Lăpă, Ursul (mulțumiri ăluia care a făcut poza)•
