UPDATE SECȚIUNEA “Unde m-au pus alții” cu filmare din Irish&Music Pub

Eu știu că sunt genul care se răcește în octombrie și îi trece în martie da’… Încă așe răceală n-o văzut sfântu’ încă de pe vremea pigmeilor! Cum draci beți să te culci seara sănătos(oasă) și să te trezești că nu te mai poți trezi din pat? Bine, așa ceva a pățit și Geoană, dar trecem peste asta. Deci. Cum?! Explicați-mi voi să înțăleg și io!

Să fii atât de varză încât să nu te mai deranjeze tusea și durerea de gât cât te deranjează faptul că te doare până și simpla acțiune de a sta. A sta pur și simplu. În orice poziție. Să stai!!?

V-am mai spus eu mai demult că atunci când fac febră, am obsesia aia să am cearșaful perfect drept în jurul meu. Nu știu ce fel de microb extraterestru am cules de data asta, dar, pentru prima dată, nu am avut obsesia asta. În schimb, am început să visez tâmpenii diverse, cu mine vorbind portugheză, cu chitară pliantă de încape în poșetuță, cu diverse persoane care erau de fapt diverse alte persoane, numai că nu știau nici măcar ele, niște filme rupte din peliculele vechi cu X-Files. Porcării de genul, știi?

E nasol când răcești. Lipsa mirosului induce de fapt lipsa apetitului de mâncare. Mi-am făcut azi pizza. Adică mi-a făcut mama, că eu nu-s în stare să mă deplasez nici până vis-a-vis la toaletă fără suport moral puternic. Și ziceam de pizza. Am zis că hai să mănânc și eu ceva cu gust. Și am rugat-o pe mammon frumos să pună o tonă de ardei iute, un plic de oregano și încă ceva plic cu chestii care ar trebui să sperie până și vampirii. A fost o pierdere destul de mare de vreme… Nu am simțit absolut nimic.

Am terminat 2 cutii mari de șervețele. De 4 zile trăiesc cu limonadă și un pumn de medicamente de 3-4 ori pe zi. Și fără somn. Și cu ocazia asta, mi-am ratat și participarea la festivalul de muzică folk de la București. Și abea mă hotărâsem să particip… :(