Beta 2.0
Posts tagged gary lucas
Yo soy el conde Drácula!
May 31st
¿Qué hora es?
Mno, c-am văzut-o și pe asta! Am fost la Castelul Bánffy de la Bonțida, la proiecția filmului Dracula, filmat în 1931. Faimosul film horror a făcut pe spectatori să… râdă cu lacrimi!
A fost atât de funny încât îmi dădeau lacrimile! La un moment dat aveam impresia că mă înjură în gând toți ceilalți (știu să râd destul de tare dacă am motiv). Adică, înțeleg că era începutul cinematografiei și că această peliculă e practic un monument cinematografic, dar c’moon. Nu mă așteptam să fie CHIAR ATÂT DE PROST!
Ce să zic, atmosfera a fost una demnă de film de groază: ceață, frig, coafura nu mai rezistă. Decorul mi-a plăcut la nebunie: ruinele Castelului Bánffy cu lumini roșii, au dat lovitura la acest aspect! A fost extraordinar! Păcat doar de tenișii mei care au leșinat, deși nu știu ce a fost în capul meu când am ieșit din casă. Dacă mai și ploua, mă alegeam cu un concediu medical de toată frumusețea!
Și acum, filmul. „Yo soy el conde Drácula”! Horror! Ce fețe aveau, ce expresii! Câtă tragedie în fiecare mișcare. Parcă era totul pe slow-motion. Râsul personajelor intra târziu și forțat. Copiii de la 1-4 se descurcau mai bine 
)
Nu are rost să povestesc filmul, e un clasic cu vampiri și dragoste nepotrivită, așa că am să fac mișto doar de anumite faze în urma cărora era să mă rostogolesc de râs pe sub scaune.
Și cică „pe malul râului Bistriț”, unde localnici se roagă „in foreign languages”. Foreign languages?! Serios?!
Iar liliecii. Dumnezeule ce mai lilieci! Tot filmul m-am gândit oare cu ce undiță îi tot bălăngăne ca să dea acel efect.
De câte ori se trezea Dracula, din sicriu ieșea o grămadă de fum. Gros și mult. Oare ce fuma acolo? Cred că asta ar putea fi totuși explicația expresiilor sale faciale. He was high all the time! Pff, trebuia să-mi dau seama!
Cel mai tare mi s-a părut Renfield. Evident, cel care îmi place mie întotdeauna moare la sfârșit! Având în vedere că toți îmi păreau nebuni, faptul că rolul lui chiar era acela de nebun parcă mi-a ușurat alegerea 
Iar la sfârșit, „[banging][Dracula moaning]” din subtitrare m-a dat gata!
Acum voi trece la coloana sonoră. Oficial, Gary Lucas a devenit noul meu model de chitarist! A fost extraordinar! Cunoaște fiecare centimetru pătrat din cele 2 chitări pe care le-a tot schimbat: una electrică și una electro-acustică, iar efectele din pedală au completat la fix filmul. Totul s-a potrivit de minune!
Per ansamblu, tot ce pot să zic e că s-a râs cam mult prin public pentru un film de groază, și s-a râs bine! Dar a fost ceva… deosebit. Cam lung pentru răbdarea mea, dar deosebit.
Reuniune internațională a oamenilor creaTIFFi
May 30th
Cu o mică întârziere, că doar la noi în Ardeal nu ne prea place să ne grăbim , am și eu niște lucruri de povestit. Vineri seară a fost deschiderea oficială TIFF. Am rămas plăcut surprinsă să mă găsesc în acest an pe lista bloggerilor invitați, și pentru asta îi mulțumesc coordonatorului bloggerilor, Florin Avram.
Pe twitter, hashtag-ul oficial este #tiff2010, acolo găsiți cam tot ce se întâmplă, la orice oră, de la toată lumea!
Acum, să vă povestesc puțin cum a fost la deschidere
M-am dus cu Psaico pe la amiază să vedem ce se întâmplă prin Piața Unirii, și am găsit un ecran care cu siguranță s-ar vedea și de pe Lună Acolo pregătirile erau în toi și se puneau la punct ultimele detalii înainte de marea deschidere. Și… nu m-am putut abține să nu mă plimb pe fântâna aia dacă tot a fost așa de cald
Seara în jurul orei 9 când am revenit, piața a fost plină, covorul roșu întins, și lumea nerăbdătoare. Ni s-au oferit păturici să nu ne fie frig, iar apoi un preview al filmului Dracula (1931) ce va fi proiectat deseară la Bonțida, susținut live de Gary Lucas. Mi-a plăcut foarte mult! Când l-am auzit cum cântă la chitara aia m-am gândit instant că ar trebui sa mai exersez și să mai învăț și eu câte ceva la a mea… Abia aștept proiecția de mâine!
Și, revenind, a urmat discursul lui Tudor Giurgiu și Mihai Chirilov, directorii festivalului, în aplauzele a cei 1500 de spectatori. Iar apoi, discursul lui Sorin Apostu. Cu mai puține aplauze. *ahem*
Mi-a plăcut mult momentul dedicat in memoriam Jean Constantin, care s-a stins din viață miercuri. Văzând acele imagini mi-au trecut prin minte toate filmele pe care le-am fazut cu el, au prins momentele cele mai bune ale unui om pentru care eu îmi dau jos pălăria! Plângeam pe dinăuntru, jur! Nici Ron Holloway nu a fost uitat, critic de film și prieten al festivalului, care s-a stins anul trecut.
Bodega Soul Kitchen (Germania, 2009) e numele filmului ales pentru deschiderea oficială. O comedie drăguță, e de văzut!
Așadar, pentru mai multe poze, trailer-ul de la Soul Kitchen și alte chestii, găsiți aici.
Și un filmuleț cu ce am pierdut ieri de la TIFF:
Până acum nu am avut ocazia să mă bucur prea mult de TIFF, dar de azi bag filme intensiv, așa că rămâneți pe fir, revin cu detalii mironicești mai consistente cât de curând
