Posts tagged folk

Nu, eu nu am prins Cenaclul Flacăra. Nu am prins nici măcar o fărâmă din comunism, iar cele câteva luni în care eram în burta mamei înainte de revoluție sunt absolut sigură că nu se iau în considerare. Nu, nu am avut bunici la țară și nu am hrănit găini când eram mică. Nu am fost în viața mea pe un stadion la un concert de muzică folk.

Eu sunt din 1990. Atunci am deschis pentru prima dată ochii în lume.

Am să vă descriu cum văd eu muzica folk în anul 2011. O părere proprie cu care, mai mult ca sigur, cei care au prins vremurile dinainte să mă nasc eu, nu vor fi de acord. Dar așa o văd eu și sper că nu sunt nebună.

Pentru mine, muzica folk în 2011 înseamnă puțin mai mult decât păduri, frunze și haiduci. Acum vremurile și resursele sunt cu totul altele. Muzica folk în anul 2011 nu mai e nici de cătănie, nici de dor de țară, și mai ales, muzica folk de acum, cea făcută de generația nouă de folkiști, nu cred că ar trebui să fie una de rămas bun, cum mulți Cenacliști au compus în vremurile de aur ale muzicii folk, în momentul în care au început să se simtă… mai bătrâni.

Acum, în anul 2011, muzica folk e despre cu totul altceva. E mai mult decât niște bețivi cu o chitară în jurul unui foc de tabără. Eu cred că e puțin mai mult decât zdrăngăneală pe aceleași 3 acorduri de pe primele taste. Noi suntem mai ambițioși decât atât, și sper că nu vorbesc doar în numele meu. Mie-mi place să folosesc chitara, uneori mai mult decât îmi permit cunoștințele. De multe ori compun lucruri sofisticate, iar abia apoi învăț să le cânt pentru alții. Pentru mine asta înseamnă evoluție: să înveți de fiecare dată ceva nou, cu fiecare piesă pe care o compui/înveți, să acumulezi cunoștințe și tehnici noi.

Folk-ul nou nu mai are versuri făcute numai pentru rimă. Tinerii folkiști chiar exprimă ceva mult mai profund, uneori niște sentimente pe care nu le descoperi la prima audiție. Folk-ul tânăr tinde din ce în ce mai mult spre poezie. Și da, cu riscul de a-și pierde amuzamentul și priza la public, o piesă folk nu mai e restrânsă de niciun fel de tipar, cenzură sau reținere, și tinde să aibă cuvinte pe refren, în locul onomatopeelor de genul ”da-da”, ”nu-nu”.

O piesă folk care conține tehnologie și elemente contemporane va fi de multe ori considerată cu totul altceva decât o piesă folk. Dar de ce? De ce nu poate fi o muzică folk contemporană? De ce să cântăm mereu despre trecut? Între blocuri nu găsim nici pădure, nici haiduci, iar frunzele nici nu le mai observăm de cele mai multe ori. Observăm în schimb betoanele, autostrăzile, răutatea din oameni, aglomerația. Trăim într-un spațiu în care lucrurile simple sunt rare. Și atunci, când vezi un zâmbet sincer în mijlocul unei mulțimi agitate, atunci te inspiri!

Fără să supăr ”greii” muzicii folk, aceasta e părerea mea sinceră despre noua generație a acestui gen muzical. Acceptă-i și încurajează-i, haiducii au dispărut de mult!

Paul Arva – Miss America

Asculta mai multe audio folk