Beta 2.0
Posts tagged film
Săptămâna aceasta, filmul de joi e… miercuri!
Nov 1st
Dragilor, v-am promis că vă anunț în fiecare săptămâna care e filmul de joi, ei bine, săptămâna asta, filmul de joi din cadrul Cinematecii TIFF va fi miercuri, ora 20, la Cinema Victoria, filmul ”Never Let Me Go”, de Mark Romanek.
”Never Le Me Go” este o poveste emoționantă despre niște tineri crescuți într-un internat din Anglia, ajunși la perioada maturității, când va trebui să părăsească adăpostul și să se descurce în lumea reală.
Creat după un roman SF de Kazuo Ishiguro, povestea arată cum cei trei protagoniști: Ruth, Katy și Tommy, află un secret întunecat legat de destinul lor, și se pregătesc pentru părăsirea locului unde au avut parte de tot ce aveau nevoie, fără să cunoască o altă lume.
Pentru că eu încă sunt sechestrată la domiciliu, am să vă trimit pe doi dintre voi la film în locul meu. La fel ca și la colegii mei, regula e următoarea: primul venit – primul servit! Tot ce trebuie să faceți este să postați un comentariu la acest articol cu un mail valid.
Vizionare plăcută! 
”Odessa în flăcări” la Castelul Bánffy
Jun 8th
Am fost ieri la Castelul Bánffy la proiecția specială a filmului ”Odessa în flăcări”, o co-producție româno-italiană din anul 1942, sub regia lui Carmine Gallone.
Filmul prezintă povestea unei cântărețe de operă din Basarabia care își pierde fiul în timpul invaziei sovietice din Chișinău, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aceasta acceptă să cânte pentru URSS pentru a-și recupera fiul, dus la Odessa pentru a fi crescut după principiile bolșevice.
O poveste dramatică a fost transformată într-un film care a devenit unul de referință în cinematografia din acea perioadă.
Mie, una, mi-a plăcut filmul. Comparativ cu alte filme din acea perioadă, ”Odessa în flăcări” se ridică cu mult peste nivelul așteptărilor mele. Evident, sunt foarte pretențioasă la filme. Și când spun asta mă refer la un grad de pretenții foarte ridicat pentru simplul motiv că filmele le uit imediat ce le-am văzut. Adică trebuie să fie ceva foarte marcant pentru ca eu să-l țin minte. Drept urmare, pot să spun tare și răspicat: ”Odessa în flăcări” merită văzut!
Hipsters (Rusia, 2008) – pseudo-cronicuță
Oct 12th
Hipsters (Rusia, 2008) este un film pe care l-am văzut aseară. Acuma, eu l-am văzut la Comedy Cluj, deși pe IMDB zice că e ”drama, musical, romance”. Adevărul e că, până la urmă am râs destul de bine!
Așadar, Hipsters este povestea unor tineri din Moscova anilor 1950 care încearcă să iasă din tiparele hainelor gri și lipsite de personalitate, impuse de comuniști. Este o poveste de dragoste, de familie, de libertatea exprimării, de copii de culori nepotrivite, de experiențe sexuale la adolescenți, de îndrăzneala de a fi diferit și unic.
Totodată, e un muzical. Unul foarte amuzant, având în vedere că e în rusă! 
E un film cu vreo 4 finaluri. Unul după altul.
Vi-l recomand cu căldură. Luați-vă ceva de ronțăit, e mai lung decât l-aș fi făcut eu!
Victor Rebengiuc a pus piciorul în prag la Gala TIFF 2010
Jun 7th
Am rămas foarte impresionată de cele întâmplate la gala TIFF. Câtă solidaritate între actori și regizori și cât respect pentru munca fiecăruia! Sper din tot sufletul ca măcar o bucățică din acestea să fie reale și după ce se trage cortina…
Felicitări domnul Rebengiuc, jos pălăria pentru dumneavoastră!
Bibliotheque Pascal la TIFF 2010
Jun 3rd
Am rămas proastă când am văzut filmul ăsta. Și în sensul rău!
„Bibliotheque Pascal” e povestea unei mame care își lasă fetița în grija mătușii sale, o ghicitoare, și ajunge prostituată în Anglia. Nimic ieșit din comun din această descriere, știu, dar nici nu știu ce aș putea să vă spun despre acest film!
Am rămas impresionată, actorii au jucat impecabil! Imaginile sunt atât de vii, e totul un joc care îți intră în vene. Aș putea asemăna acest film ca imagine cu „Amelie”, care e filmul meu preferat, dar cred că îl voi detrona pentru acesta.
E o poveste chiar „bolnavă”, nici nu știu cum a scos regizorul Szabolcs Hajdu ideile astea, dar vă promit că merită văzut! E atât de „sick” încât m-am indrăgostit de acest film. E un film care te lasă cu întrebările în aer, un film care după ce îl vezi, nu te mai poți gândi la altceva, te macină și te face să te pui în pielea personajelor.
Personajul principal, Mona, e pe jumătate româncă, pe jumătate unguroaică, iar accentul ei dă un farmec și un umor aparte filmului. Atmosfera începe cu o combinație gipsy-româno-maghiară, iar apoi ajunge la englezismele de lux și mizeriile din spatele acestora. Nu lipsesc niște fenomene neobișnuite, dar nu aș vrea să vă povestesc filmul, vă recomand să mergeți neapărat să-l vedeți!
Yo soy el conde Drácula!
May 31st
¿Qué hora es?
Mno, c-am văzut-o și pe asta! Am fost la Castelul Bánffy de la Bonțida, la proiecția filmului Dracula, filmat în 1931. Faimosul film horror a făcut pe spectatori să… râdă cu lacrimi!
A fost atât de funny încât îmi dădeau lacrimile! La un moment dat aveam impresia că mă înjură în gând toți ceilalți (știu să râd destul de tare dacă am motiv). Adică, înțeleg că era începutul cinematografiei și că această peliculă e practic un monument cinematografic, dar c’moon. Nu mă așteptam să fie CHIAR ATÂT DE PROST!
Ce să zic, atmosfera a fost una demnă de film de groază: ceață, frig, coafura nu mai rezistă. Decorul mi-a plăcut la nebunie: ruinele Castelului Bánffy cu lumini roșii, au dat lovitura la acest aspect! A fost extraordinar! Păcat doar de tenișii mei care au leșinat, deși nu știu ce a fost în capul meu când am ieșit din casă. Dacă mai și ploua, mă alegeam cu un concediu medical de toată frumusețea!
Și acum, filmul. „Yo soy el conde Drácula”! Horror! Ce fețe aveau, ce expresii! Câtă tragedie în fiecare mișcare. Parcă era totul pe slow-motion. Râsul personajelor intra târziu și forțat. Copiii de la 1-4 se descurcau mai bine )
Nu are rost să povestesc filmul, e un clasic cu vampiri și dragoste nepotrivită, așa că am să fac mișto doar de anumite faze în urma cărora era să mă rostogolesc de râs pe sub scaune.
Și cică „pe malul râului Bistriț”, unde localnici se roagă „in foreign languages”. Foreign languages?! Serios?!
Iar liliecii. Dumnezeule ce mai lilieci! Tot filmul m-am gândit oare cu ce undiță îi tot bălăngăne ca să dea acel efect.
De câte ori se trezea Dracula, din sicriu ieșea o grămadă de fum. Gros și mult. Oare ce fuma acolo? Cred că asta ar putea fi totuși explicația expresiilor sale faciale. He was high all the time! Pff, trebuia să-mi dau seama!
Cel mai tare mi s-a părut Renfield. Evident, cel care îmi place mie întotdeauna moare la sfârșit! Având în vedere că toți îmi păreau nebuni, faptul că rolul lui chiar era acela de nebun parcă mi-a ușurat alegerea
Iar la sfârșit, „[banging][Dracula moaning]” din subtitrare m-a dat gata!
Acum voi trece la coloana sonoră. Oficial, Gary Lucas a devenit noul meu model de chitarist! A fost extraordinar! Cunoaște fiecare centimetru pătrat din cele 2 chitări pe care le-a tot schimbat: una electrică și una electro-acustică, iar efectele din pedală au completat la fix filmul. Totul s-a potrivit de minune!
Per ansamblu, tot ce pot să zic e că s-a râs cam mult prin public pentru un film de groază, și s-a râs bine! Dar a fost ceva… deosebit. Cam lung pentru răbdarea mea, dar deosebit.
