UPDATE: Interviu pentru bistrita24.ro (click)

Am găsit în final filmare cu mine de la Gala Bistrița Folk. Pe parcurs, voi adăuga în acest articol toate pozele pe care voi primi. Nu ezitați să aruncați cu câte o părere!

Și înregistrarea audio, direct de la Săsărman. Mulțumesc frumos!

Mirona Pascu – Separat împreună (Bistrita Folk 2009)

Mi-am scos cât am putut din grădina de zarzavaturi dintr-un anumit loc și am participat pentru prima dată singură la un festival național de creație folk pentru tineret: Bistrița Folk.

Țin să anunț pe această cale că eu până la ora 9, seara dinainte, încă nu aveam chitară cu care să particip, deși vineri dimineața la 7 aveam cursă de microbus spre Bistrița. Eram dispusă să merg acolo fluierând, și să apelez la mila concurenței . Totuși, există și oameni buni pe această lume, iar după 3 ore de dat telefoane care începeau cu “Salut! Scuze de deranj dar… mâine plec la Bistrița și nu am chitară! Mă poți ajuta?”, am dat de cine trebuie. Pe această cale doresc să-i mulțumesc lui Vlad Chertes, care mi-a pus în brațe cea mai tare chitară Tenson.

Cu o seară înainte am dat o tură până în Irish&Music Pub, la concertul Poesis, iar la pauză m-am trezit că urlă Mishu “Treci pe scenă!”. Am transpirat toată, m-am dus. La final, am fost felicitată de Marius Bațu și de Eugen Baboi, și împreună Poesis. M-am gândit că… hai că se poate!

La 7 am fugit singură în lume cu chitara (altuia) în spate și un troler după mine. La 7:15 m-am suit pe microbus, fără rezervare, dar m-am liniștit când am văzut că urcă din ce în ce mai mulți tineri cu chitarele în spate. Am cunoscut-o apoi pe Adriana Andreica cu care am stat de povești toată ziua. Drumul a fost lung, era mult prea dimineață și cafeaua inexistentă. A trecut totuși mai repede decât mă așteptam.

La ora 11 eram peste 27 de concurenți la preselecție. Vali Șerban ne-a “încurajat” și mai tare când ne-a spus că suntem prea mulți și că jurizarea va fi “puțin” mai dură. Dar norocul a fost de partea mea, cu toate că eram mai agitată decât un Pepsi pe scenă, și am salutat juriul cu “Bună seara!” la 11 dimineața ) . Trecusem de primul hop!

Apoi, fuguța cu viteza luminii la masă, întors la probă de sunet, teleportat la cazare, făcut power-shower, cules pe Șefa de la FolkBlog, furat de la ea cercei norocoși și întors la Casa de Cultură din Bistrița. Și pe cine găsesc? Pe Mishu Călian cu tot cu Band-ul, pe Ionuț Mangu, și restul echipei FolkBlog. Și cam atât cunoșteam eu

În jurul orei 6 a început concursul. Eu am extras numărul 6. Ne-am dus cu toții în spatele scenei. Ca să scap de emoții, am început să dansez singură de nebună pe piesele celorlalți. Și a funcționat. I-am chemat repde pe Mishu și gașca, doar n-au venit din Cluj să mă rateze pe mine ) , eu eram următoarea. A venit rândul meu și m-am așezat frumos, mi-am pus repede fițuica pe jos (știam versurile, vroiam doar siguranță). Apoi mi-am dat seama că reflectoarele erau mult prea puternice să văd publicul. Și a fost bine așa. Am inhalat o gură bună de aer, am închis ochii și am dat ce-a fost mai bun din mine: Separat împreună și Fluturi de negru, nu mai știu ordinea lor, nu m-am mai gândit la asta. M-am concentrat numai pe simțurile mele. Din păcate nu am filmări cu mine, dar dacă are unul din voi dau o bere în schimbul lor . Cu toți ceilalți găsiți filmări pe gugăl.

A sunat perfect! Apoi Ionuț Mangu a făcut publicul să aplaude pe ritmul pieselor sale. Mishu Călian Band a deschis prima seară de recitaluri.

Din acel moment, Mishu m-a felicitat într-una După ce a plecat, m-a felicitat prin SMS ). Mulțumesc Mishule! Să știi că m-ai ajutat mai mult decât ai crede!

În noaptea aceea am dormit ca un prunc. Ca norocul, Clujul a avut reprezentanți suficienți încât să umple o cameră de 7 paturi, unde am fost cazați “cu apă caldă” , la căminul Sfânta Maria din Bistrița.

Ne-am plimbat a doua zi prin Bistrița, cele 4 străzi pe care le cunoșteam fără să ne pierdem. La 4 am fost chemați de urgență la o pizza de către prezentatoarea evenimentului, Elena Kuji. A scris niște versuri și am pus la cale o mică surpriză pentru organizatorul evenimentului, Florin Săsărman. Din păcate, timpul scurt nu ne-a permis decât să le punem pe muzica uneia dintre cele mai faimoase piese folk românești. În final a ieșit chestia asta :

Dar înainte de asta, premierea.

• Trofeul festivalului “Bistriţa Folk”:  Grupul “Noi” (Iulia Mitrea și Tituş Constantin Cojocaru, din Câmpina)

• Locul I:   Soliști: Ionuţ Mangu (Cluj-Napoca, wooohooo )

Grupuri: Grupul “K-Noi” (Florin Borzoş și Dani Năsăudean, din Bistriţa-Năsăud)

• Locul II: – Vasile Bancea (Bistriţa-Năsăud)

• Locul III: – Mirona Pascu (Cluj-Napoca,, Aaaaaaaaaaaaa!!! )

• Premiul special al juriului: – Grupul „Alergic” (Sebeş)

Da. Am luat premiul 3 ). Mi-am auzit numele, m-am dus pe scenă, am dat mâna cu lumea. Am văzut ce scrie pe diplomă doar după ce m-am întors în culise. AM LUAT PREMIUL 3!!! Nu mi-a venit să cred.

Noaptea respectivă a fost grea… Am ieșit cu niște prieteni din Cluj care au fost acasă în Bistrița. După mici plimbări diverse am ajuns întrun local foarte asemănător cu Janisu’ nost’ drag, numai că se numea Any Time. Acolo ne-am strâns câțiva dintre participanți, unii ne-am urcat și pe scenă. Acolo am constatat că emoțiile mele s-au despărțit de mine. M-am simțit excelent pe scenă! Iar sunetul a fost atât de clar…

Dimineața m-am trezit cumva. Mi-am strâns jucăriile și am plecat spre Cluj. Pe drum, evident, am luat somn instant.

Ei bine, cam atât! Deocamdată. Aștept totuși niște poze și clipuri dacă are cineva pe mironeasca@gmail.com . După ce le primesc, vi le arăt și vouă!

Da, știu, era pas înainte, dar eu vreau să zbor! Bine?!

Noutăți:

• Rog cei 2 cititori fideli să își introducă mail-ul în dreapta paginii pentru a primi post-urile pe mail, să nu mai fie nevoit să tot intre pe blog, pentru că voi scrie mai rar, dar mai bine, cel puțin așa sper.
• Voi participa la Festivalul Național concurs pentru tineret “Bistrița Folk”, care va avea loc in 20-21 noiembrie la Centrul Cultural Municipal “George Coşbuc” din Bistriţa. Așa că dacă este vreunul din voi prin preajmă, va invit cu drag la un spectacol frumos, și să-mi țineți pumnii.

Ca să vă lămuresc puțin despre cum stau lucrurile în ceea ce mă privește, ei bine, s-a dus totul pe apa sâmbetei. După ce mi-am stors creierii, am găsit cel mai bun remediu existent: muzica. Am regăsit muzica în adevăratul sens al cuvântului. Și pentru că nu mai am nici chitarist, și nici nu-mi găsesc de ceva vreme (dar dacă dorește cineva să mă ajute în privința asta, trimiteți un mail), am prins un curaj dus la extreme și m-am hotărât să încerc să o iau încet pe cont propriu.

Nu mi-a plăcut niciodată pe scenă. Ciudat, având în vedere că fac chestia asta de mai bine de 3 ani încoace, dar de fiecare dată când ajung în fața mulțimii, îmi iau foc urechile și tremur toată. M-am gândit totuși că așa nu se mai poate! VREAU să pot, și TREBUIE să pot. Și mă voi apuca serios de muncă.

Până pe 16 noiembrie va fi gata cea de-a 2-a compoziție proprie, prima fiind “Separat împreună”, și cu acestea două și o chitară fug singură în lume la festival. Pentru prima dată, singură.

Mă îngrop în muzică, în studiu și câteodată într-un pahar de vin bun la un concert folk cu noii mei colegi, care sunt cei mai tari oameni de care am putut sa am vreodată noroc!