Cică au apărut noile variante de BAC astăzi (le găsiți aici). Teoretic, aceasta e ultima zi din viața mea socială, întrucât probabil că îmi voi petrece următoarele 3 luni și jumătate îngropată sub maldăre de variante la matematică, sau cu ochii lipiți de C++ Visual, cu găleata de cafea și o vacă lângă mine sa-mi pun lapte proaspăt.

Visul nostru, și aici mă refer la noi muritorii de rând din clasa a 12-a, a fost să se schimbe variantele de BAC, dacă se putea, să le facă la nivelul celor de Examene Naționale, respectiv materia clasei a 7-a și a 8-a. Astăzi, visul nostru s-a spulberat. A venit edu.ro și ne-a lovit acolo unde ne doare mai tare, cu cuțitul în centrul inimii, și l-a mai și învârtit la 10000 rpm, publicând pe post de variante de BAC niște versiuni ale variantelor de anul trecut, cu mici modificări. Ceea ce mi se pare fascinant e faptul că încă nu am reușit să fac subiectul 3 de la M1 până la capat, drept urmare începe oficial panica dinainte de BAC.

Panica dinainte de BAC se manifestă astfel:

  • Chiulangită acută pe baza unor simptome fictive pe parcursul zilelor din timpul săptămânii
  • Pierderea nopților cu rezolvarea variantelor de M1
  • Imposibilitatea de trezit dimineața după noaptea precedentă => concediu medical
  • Passive-agressive bullshit
  • Irascibilitate ieșită din comun
  • Supradoză de cafea și/sau țigări
  • Lene acută
  • Exces de “Las’ că mă apuc mâine de ele”
  • Tic verbal “Da’ nu mergem acasă?”
  • altele (primesc sugestii)

•Pe Someș•

Și acum, să vorbim despre vise.

În ultima lună am avut parte de apariții onirice mai mult decât dubașe, și anume diverse feluri în care eu pățesc câte ceva. Într-unul dintre ele sufăr de o apendicită înainte de BAC, mă operează, drept urmare îmi pic BAC-ul pe baza neprezentării la proba de educație fizică. Apoi mă trezesc. Următorul a avut loc astfel: mă urc într-un autobus de la mine din stație și în nici mai mult nici mai puțin de 5 minute ajung la București, lângă Universitate. Îmi aduc aminte ca mi-am uitat ceva acasă și cobor la metrou. Acolo toată lumea așteaptă metroul pe șine, așa că mă așez și eu, unde altundeva decât tot între șine. În câteva secunde se trage toată lumea pe peron, iar pe mine mă calcă metroul. Apoi mă trezesc. Altul care mi se trage de la articolul ăsta : Vlad Metz fuge după mine, mă doboară pe o stradă gen ghetto, apoi își scoate o pernă cu pene (sunt alergică la pene) din buzunar, și mă sufocă. Apoi, ghici ce se întâmplă? MĂ TREZESC.

Ceea ce mi se pare ciudat este că în ultima vreme am reușit să-mi aduc aminte ceea ce visez, dar numai câteodata, mai exact cele în care eu mor sau aproape mor.

Acum, câteva vise personale, cu ochii deschiși:

  • Să iau cel puțin 6 la BAC la mate
  • Să trec cu bine de admiterea la CMF
  • Să nu cedez psihic înainte de vreme
  • Să… să… să… (sunt multe, acestea sunt prioritare)