Beta 2.0
Posts tagged copii
Elicoptere cu telecomanda pentru cei mici și cei care se cred mici
Apr 18th
Mno, pentru că se apropie Sfintele Sărbători de Paști, și anul acesta cred că au găsit un predecesor care să-l înlocuiască pe Iepurașul care s-a sinucis anu trecut, unii dintre noi, cei care mai au și altceva în portofel decât monede de 10 bani și cărți de vizită cu numere de telefon nealocate, va trebui să ne gândim ce cadouri să le luăm celor dragi.
Așadar, dacă aveți copii, nepoței sau iubiți care încă se cred adolescenți, vă recomand un site de jucarii cu niște chestii tare mișto. Și pentru că cei mici au trecut de mult de faza LEGO, și e din ce în ce mai greu să-i impresionezi, îi poți lua unul din cele câteva zeci de elicoptere cu telecomanda.
Eu una, sunt un pic mai băiețoasă și-mi sclipesc ochii când vine vorba de chestii cu telecomandă sau gadget-uri de genul acesta. Asta se întâmplă când crești înconjurată de băieți, jucând fotbal în fața blocului sau cu mașinuțele în noroi. Și când prietenul tău cel mai bun e computer-freak de la vârste fragede!
Eu dacă aș primi așa ceva, în locul lor, i-aș monta o cameră video și m-aș distra toată ziua cu el. 
) Probabil l-aș trimite în vecini pe la ferestre, de la etajul 7, hăhăind într-una de pe balcon. Hai, nu chiar la oricine, ci la prietenii mei din copilărie, sau la încă vreo 2 vecini vizați. Dacă aș avea și un animal de casă, l-aș fugări toată ziua cu un biscuite atârnat de el.
Și aș mai avea câteva idei, dar prefer să le țin numai pentru mine! )
Și oamenii mari sunt mici câteodată!
Feb 17th
Nu vă e dor să vă dați cu hinta și să vă aruncați de pe ea când ați prins viteza maximă, după care să aterizați forțat, să vă rostogoliți de 2-3 ori și să o luați de la capăt?
Nu vă e dor să vă dați pe topogane care par că ating cerurile, să urcați pe ele pe unde în mod normal se coboară, să faceți trenulețe pe ele cu prietenii voștri?
Nu vă e dor să vă dați cu ”cântarele”, sau pe înțelesul celor care nu-s din Ardeal, pe balansoare? Să dați ”bombe” copilului din capătul celălalt, să simțiți adrenalină?
Nu vă e dor să traversați o bară în picioare, încet și timid, de teamă să nu alunecați printre spații, sau să le folosiți ca să culegeți corcodușe dintr-un pom aflat în apropiere, pe care ți-e lene să-l cațeri?
Unde sunt parcurile de altădată? Acum sunt toate din plastic, hințile au protecție să nu alunece copiii, topoganele sunt acum tuburi prin care nu poți să vezi cum se apropie pământul de tine din ce în ce mai repede, au tot felul de obstacole și tuneluri prin care oamenii mari nu mai încap, barele sunt la jumătate de metru înălțime de nivelul solului, balansoarele au iepurași mari și freaky pe mijloc și protecții din cauciucuri ”anti-bombe”.
Și noi, oamenii mari nu mai ieșim în parcuri. Ne îngropăm, în schimb, în baruri. Zilnic!
Aș vrea să aibă Clujul un parc pentru oameni mari. Un parc cu hinți adevărate, înalte, cu lanțuri lungi și scaune din tablă de lemn, topogane drepte și înaaaalte, și balansoarele de altădată. Aș vrea un parc cu iarbă multă și copaci deși, fără plastic colorat și figurine de prost gust.
Ce putem face ca să avem măcar un parc cum aveam în copilărie?
