Posts tagged comic
M-am săturat de patul meu de-a-ca-să, de vineri sunt cu fundul pe cear-șaf!
Nov 30th
Da-da, rinichii mei, pe care mie îmi place să-i alint “rechinei”, pentru că-s ca doi rechini, numa’ mai mici, s-au gândit ei așa, de capul lor, că nu m-am mai îmbolnăvit eu de mult. Și au făcut ei o ședință joi pe la amiază.
Rechinel Stângu: No’ mă, da’ ce’ naiba facem mă? Că fata asta îi în practică mă și ni la ea ce binie să simtce!
Rechinel Dreptacu: Apăi bă, io nu șciu de-astea. De ce toată lumea apelează la mine?!
RS: De-aia că io-s șefu’ și tu ești ”ca în Dreapta Tatălui”, de-aia! No’! Binie??! Amu’, zî repede ce facem că deja mă enervez!
RD: No’ mă șefule, da’ nu te-nierva, că superi fata!
RS: Păi și nu ăsta era scopu’?!
RD: Apăi ăsta era șefule… Da io vreau numa’ să-ți aduc aminte că…
RS: Nu trebe’ să-mi aduci tu nicio aminte!
RD: Da’ vezi că faci pietr…
RS: Nu mai vreau să aud o vorbă de la tinie, no’! Ai înțăles?
POC!
POC! POC!
RS: Da’ ce-o fo’ asta?!
RD: Io am vrut să zic că…
POC!
RD: …Faci pietre când te enervezi și…
POC! POC! POC!
RD: …Atunci superi și fata și pe tine! Da’ tu nuuuu că…
POC!
RD: … Batman-Batman!
După câteva zile și nopți lipite și fără somn, pe masa de radiografie:
Rechinel Dreptacu: Auzi, bă șefule, nu uita, amu’ dacă ai început o duci până la capăt cu pcietrele elea, da?!
Rechinel Stângu: Bine bă… Da’ amu ne bombardează cu undie radio și o să ne ginească pă film!
RD: Am o idee!
RS: No’ zâi!
RD: Mai șcii că sâmbătă sara o furat-o gagicu’ și o dus-o la filmu ăla, cum îi zice…
RS: Heri Pokăr ăla?
RD: Ăla! No’ și acolo în film era ceva Pelerină care te face invizibil. Ș-am furat-o de pe peliculă…
RS: #Ioi mă, nu te credeam chiar așa!
RD: No… nu m-am putut abțâne!
RS: Amu fapta-i gata! Dă-o-ncoa’!
Și pietrele nu au apărut nici pe film, pentru că se presupune că sunt radiotransparente. Dar fac tratament acum și sunt bine, mulțumesc.
)
Homo indescifraebilus est
Mar 3rd
Oamenii sunt de mai multe feluri. Sunt oameni proști, sunt oameni mai puțin proști, există un singur om deștept și care le știe pe toate, și, de obicei, acea persoană e nimeni alta decât cea care vorbește despre celelalte două categorii. Și prin aceste 3 tipuri de oameni, mai există unul, care se încadrează succesiv când într-o categorie, când într-alta, și anume, oamenii care sunt atât de dificili, încât nu-ți dai niciodată seama dacă vorbesc serios sau nu. Îi vom spune homo indescifraebilus.
Homo indescifraebilus are de obicei privirea pierdută în spațiu, lipsită de orice urmă de expresivitate, și o are așa tot timpul. Vorbește pe același ton al vocii și la nervi, și când zice un banc și, probabil, și când face dragoste cu o femeie, astfel încât nu poți știi niciodată dacă glumește, urlă sau face dragoste, drept urmare, la sfărșitul unei conversații cu o astfel de persoană, rămâi prost și te întrebi ce tren a trecut peste tine, iar, de obicei, ajungi la un răspuns destul de îndepărtat de adevăr.
Homo indescifraebilus e un fel de emo al personalitățiilor, întrucât pe dânsul nu-l înțelege “nimeni”, ba mai mult, se plânge în continuu în gândul său de această problemă a cărei rezolvare e atât de simplă, astfel încât ajunge să se închidă și mai mult în sine, își extirpă orice fel de emoție vizibilă și o aruncă la primul coș de gunoi. Degeaba îi zici că nu că Batman Batman, el o ține sus și tare că nu e așa, iar apoi se uită fix la primul stălp care îi apare în aria vizuală și refuză să mai scoată vreun cuvânt, oricât de sec. Iar atunci, tu rămâi din nou prost.
Indescifraebilus e bine îmbrăcat, știe să ajute pe alții, îl duce capul, de cele mai multe ori, mai mult decât pe alții, moment în care migrează în categoria oamenilor mai puțin proști, însă e mereu singur, nu prea are grijă de el și se lasă mai mereu pe ultimul loc, iar asta îl plasează din nou în categoria oamenilor proști.
Când vorbește serios, poate purta o conversație coerentă din toate punctele de vedere și poate deveni unul din oamenii deștepți care le știu pe toate, însă când e vorba de glumit, toată lumea îl ia în serios, astfel creându-se un pseudo-complex al său, și se îngroapă în colțul lui să vorbească singur pe întuneric.
Te simți? Comentează! Nu te simți? Comenteză oricum!
Prognoză meteo
Jan 26th
Cerul va suferi schimbări de personalitate. Local, vor fi precipitații de adrenalină. Vântul va sufla cu 23 înjurături/s, însă un fular anti-cretini vă poate salva de microbii nemiloși. Adrenalina însă va spulbera orice umbrelă.
Temperaturile sufletelor vor scădea în următoarele câteva zile, urmând ca, începând de săptămâna viitoare, să revină la “normal”, dacă, desigur, mai crede cineva în acest standard.
Nu uitați de vaccinul gripei-prostime! Virusul P205T se răspândește din ce în ce mai rapid, atacând sistemul nervos central, occipital, parietal, după care trece la cel genital.
Frigul ne va îngheța orice urmă de neuron lăsată nesupravegheată, așa că fiți cu ochii în 4!
Nu, încă nu am ales. Dar aveți puțină răbdare!
Der ar tu meni ded pipăl in Hevăn
Dec 9th
Din lipsa chefului de a face ce trebuie, pentru că, din păcate, am avut și lucruri mai bune de făcut, m-am gândit să creez două personaje pentru o viitoare serie de comic-uri în curs de dezvoltare.
Așadar, vă cer ajutorul, și anume aștept propuneri pentru a-i boteza pe cei doi menționați mai sus, trimițându-mi un comentariu în acest scop. Și păreri. Și da, sunt desenați de mine. Și știu, am un talent desăvârșit. Și cam atât.
›∫‹
Rubrica ”Astupă-ți urechile” : Urăsc să mă trezesc dimineața. Urăsc că stau trează până noaptea târziu. Mă disperă fleașca asta de afară. Și mi-e ciudă că la 15 km de Cluj este zăpadă adevărată. Și m-am săturat să aud de politică 24/24. Pe toate posturile, site-urile, frecvențele și gardurile cu afișele lor cretine cărora le-au trecut vremea de mult. Mi-e ciudă că nu am apucat să scriu tot ce știu la teză. Urăsc atentatele din Salonic (Roxi-Poll ai grij‘ de tine și te așteptăm acasă cu zămbetul pe buze!). Urăsc matematicile, școala și regulile lor idioate, și preavizele de exmatriculare trimise colegilor mei pentru 15 absențe (nu intrați în panică, eu am scăpat), și așa zisul ”Jurnal al clasei” unde profesorii pot să scrie că elevii au întârziat sau că au uitat o hârtie sub bancă sau multe alte tâmpenii nesemnificative, dar nu, noi nu avem drepturi, numai obligații, noi nu putem spune nimic. Asta este. Comunismul e în floare. Așa se întâmplă că, deși născută în ‘90, voi afla ce înseamnă dictatura. La un nivel mai redus ce-i drept, dar vizibil.
Vă mulțumim pentru atenție, sau, după caz, pentru neatenție!
›∫‹
•Răspunsul este nu. Întrebarea nu contează.•
›∫‹
În continuare, vă voi prezenta piesa Adei Milea intitulată ”Survive”, interpretată de mine integral și înregistrată la calitate execrabilă, dar vroiam să prindeți ideea doar.
Mirona – Survive (Ada Milea cover)








