Beta 2.0
Posts tagged BAC
10 lucruri de știut la BAC
Jul 4th
În mica mea ”scăpare de acasă” în ”micul Paris” aka București, am avut ocazia să dau peste niște personaje tare interesante, care se autointitulează 10lucruri.ro și care, sub valul clipurilor video pe bloguri, au pus bazele unui proiect interesant. Adică din când în când, ne învață câte 10 lucruri despre anumite alte lucruri.
De această dată, ne prezintă 10 lucruri de știut la BAC, și a ieșit în felul următor:
Recomand cu încredere. Sunt și eu pitită undeva, în banca mea! 
Jurnal de bacalaureat – partea a 2-a, continuare
Jun 23rd
23 iunie. Operațiunea “Las-o, bă, că merge-așa!”
M-am trezit la șase. Deși inițial am spus că împrumut costumul lui padre, dacă tot a trebuit să merg la costum, m-am răzgândit în ultimul moment și am găsit niște haine mai prezentabile, și papucii de condus ai lui sister. Și ieșim din casă: eu, mammon și sister. Nu am avut nicio treabă. Asta până când, încercând să-mi scot pietrele din papucii cu pricina, sprijinindu-mă de… ei bine, de nimic, stând într-un picior, mammon, DIN GREȘEALĂ, îmi da cu ușa de la porbagaj peste cap. Da așa, foarte superficial. Faza e că, cu toate că m-am ținut tare până atunci, m-a pălit o sesiune de plâns, așa, revigorant, de dimineață, cât să mă gândesc că eu chiar urmam să mă duc la prima probă de bac, și am început ziua atât de bine….
În fine. Ajung la sală, trag biletu’, mă pun la locul meu. Eram prima, am tras de timp, m-am dus a 3-a. Deci cu toate că am avut un zâmbet dinăla larg și tâmp pe față, tremuram toată. Am început să turui pe subiect, dădeam din mâini și din picioare, așa, oarecum subtil pe sub bancă. În final a fost bine.
Verdictul: 10.
1 down, 5 to go.
Jurnal de Bacalaureat – partea a 2-a
Jun 22nd
22 iunie. A doua ultimă zi înainte de Apocalipsă
Colegii mei au luat note mari. Prietenii mei au luat note mari. Eu nu vreau notă mare. Eu vreau 10.
Cu învățatul am lăsat-o baltă, dacă s-a prins de mine până acum, bine, dacă nu, Doamne ajută! M-am uitat în schimb la filmul Moromeții să fixez și eu una-alta. Aproximativ 2 ore si 20 de minute de … ei bine, de căcat. Filmul a fost… calitate execrabilă, l-am dat tare să înțeleg măcar jumătate din ce vorbeau moromarțienii ăia. A fost foarte interesant, atât de interesant încât am început să număr pixelii de pe imaginile alb-nebru sub care scria “Filme românești de pe veveveu și haștetepeu cutare punct ro”.
Am fost să fac mișcare. Săritura în lungime de pe loc peste 4 dale din trotuarul din fața blocului – aproape ok. Viteză cu start de jos 100 de dale din același trotuar. Am simțit fiecare dală. Timp: 8.7. Eu zic că în condiții normale iese cât trebuie.
Cu emoțiile stau bine. Adică n-am. Așadar, mâine mă prezint la Judecata de Apoi la ora 9 fix.
Elevus neanderthalesis terminalus
Jan 13th
După o minunată zi de marți 13 am realizat cât haos există în jurul meu. Am ajuns să îmi fie frică să stau în propria-mi clasă. Să vă povestesc.
Cred că putem spune că atmosfera din Iad este divină față de cea din sala mea de clasă. La tot locul răsună strigăte de disperare, țipete haine, râsete vrăjitorești. Ne luptăm pentru ultimele bănci mai crunt decăt babele senile și tinerii obosiți de pe 30 la ora 14, după un număr prea mare de ore de matematici, informatici și alte atici, care ne macină ultimii neuroni încet și mult prea sigur. Presiunea bacului asupra psihicului unui elev aflat în faza terminală (exact! ca și la cancer, numai că, desigur v-ați dat seama, mă refer la clasa a douăsprezecea) îl face să se comporte precum un sălbatic primordial, decăzând pe scara evoluției până la neanderthalieni, poate chiar mai jos, la primatele care se luptă pentru a fi masculul dominant, în cazul de față, toate acestea se aplică și sexului feminin.
• Unul… peste aproximativ 230.000 de ani •
Câteodată, elevus neanderthalesis uită faptul că e biped și ajunge să se târască până sub cele mai îndepărtate și întunecate colțuri ale podiumului clasei pentru a obține media 5. Este în stare să îngrașe porcul în Ajun, respectiv cunoștiințele neacumulate pe parcursul a 4 ani, într-o perioadă de timp infimă, deși probabil că până la BAC oricum uită totul și ajunge să scrie că ” Poema «Miorița» circulă pe bază orală, adică nu a fost scrisă, din motive tehnice.” Dar trecem cu vederea, pentru că, în prezent, viitorul mai îndepărtat de ziua de mâine este irelevant.
Elevus neanderthalesis uită, în același timp, că este major și răspunzător de faptele sale, ajungând să dea din mâini și din picioare ca și un bebeluș după ce a fâcut caky pe dânsul, în momentul în care descoperă că cineva i-a mutat telefonul cu 2 cm mai la stânga (sau mai la dreapta, după preferințe) pe banca sa.
Lupta pentru mâncare este cea mai dură dintre toate. Pentru a supraviețui în această junglă citadină, elevus neanderthalesis este nevoit să își păzească merindele chiar cu prețul propriei vieți, căci predătorii stau și supraveghează orice mișcare, orice răsuflare, orice cocean de măr lăsat nesupravegheat, orice chiștoc de țigară mai lung de 0,5 cm, neezitând să își pornească atacul în orice moment, indiferent de câți homo sapiens sapiens care s-ar afla în imediatele împrejurimi ar putea fi răniți.
În același timp, există un elevus neanderthalensis sapiens care, spre deosebire de cel aflat pe o treaptă evolutivă inferioară, acesta nu are nici un fel de reacție. Acționează complet opus, și îl doare în vărful cel mai ascuțit de ceea ce se întâmplă în jurul său. Dacă a luat 1 în teză, își bagă p… iciorul și merge la culcare. Dacă rămâne corigent, își bagă celalalt picior. Depinzând de situație, are numai aceste 2 variante, și încă una, anume de a și le băga amândouă concomitent. Deși conștient CĂ CAncerul îi va da de cap, acesta profită din plin de ultimele sale momente ale vieții, petrecându-și timpul fie în Time Cafe, fie în Amsterdam, savurând o cafea alături de colegii de suferință, alinându-și, măcar pentru un moment, durerea sfărșitului inevitabil care se apropie cu fiecare secundă.
Finalul rămâne deschis, căci având pericole dispuse strategic în jurul nostru, în viața de zi cu zi, nu știi niciodată…
• Campania CNPBME – varianta pe 2009. Cu plăcere! •
