UPDATE: Am uitat să pun piesa asta, mi-a plăcut foarte mult: Alina Manole – Așa și-așa
Filmat de Cantafabule, cameramanul oficial al folkului românesc

Cred că a sosit totuşi momentul să vă spun câte ceva de Folk You şi mica noastră escapadă în Vama Veche, în care m-am decis înainte cu 2 zile că mă duc.

Am făcut 10 ore în cap până la Vama Veche, trecând prin Braşov şi ocolind Bucureştiul, că să traversăm cel mai dubios drum după Medgidia, minat, bombardat şi scormonit de vânătorii de comoare, cu cratere de până la jumătate de metru! Dar am supravieţuit.

Am ajuns şi eu, pentru prima dată, la Folk You, sau, mai nou, Mişcarea de rezistenţă. Mi se pare destul de proastă ideea Jurnalului Naţional de a-i schimba denumirea în fiecare an, dar se pare că aşa e la modă la noi. Şi tot la noi, un festival de folk deja tradiţie, fără prezentator. E puţin jenant, zic eu. Mai ales prima seara, cea preponderent a debutanţilor şi tineretului, care nu au apărut pe toate gardurile să ştie toată lumea cum se numesc (din păcate). Trupa MAYA, Ionuţ Mangu, Ioan Onişor, clujenii noştri dragi au spart orice fel de norme şi tipare! Cum să nu se ridice toată plaja în picioare la varianta uşor “îmbunătăţită” a piesei “Locul potrivit”? Nu pot să nu+l menţioney pe Mihai Boicu, pentru care am toată admiraţia. A cântat din inimă şi nu a greşit nicio notă. Mult succes în continuare, Mihai! A 3-a seară s-a trezit cineva să anunţe între trupe de “Cele 3 recitaluri de excepţie”, adică ultimele 3 din fiecare seară, de parcă ceilalţi sunt lipsiţi de importanţă. Nu-i nimic, pentru noi tot Emeric Set, Ilie Stepan şi Dinu Olăraşu au fost cei mai de excepţie din seara de sâmbătă! Am fost, în schimb, extrem de dezamăgită de Celelalte Cuvinte, pe care am mai avut ocazia de a-i vedea live şi la Cluj, însă cea am văzut la Vamă nu poate fi numit altceva decât un dezastru. Nu vreau să spun mai mult. În închiderea festivalului, nu mi s-a părut o alegere tocmai inspirată de a-i invita pe cei de la Vama, însă a ieşit un spectacol reuşit în cele din urmă. Tudor Chirilă a cântat fără greşeală, însă m-a cuprins o uşoară nostalgie când am auzit variantele noi ale pieselor vechi. Cam atât am de spus despre fetivalul în sine.

Dincolo de orice Vamă, a fost exact genul de fugă în lume de care aveam nevoie de atâta timp! Şi mă bucur atât de mult că am mers alături de oamenii care îmi fac zilele mai frumoase: familia folkblog, soţul şi mama folkblogului, Ionuţ, Radu, Ştefan, Immi, Magda, Dana, toată gaşca veselă de la Cluj, cei doi Mateiciuc de la Siret şi toţi ceilalţi cu care am râs pe parcursul celor 5 zile de Vamă. Vouă, dragilor, vă mulţumesc frumos!

Sorin a fost fotograful nostru oficial, am tot încercat să aleg din poze, dar tot au rămas peste 300 de fotografii pe care vi le recomand să le vedeţi:

[View with PicLens]

1234...678►

Cam atât

Prima zi de concurs la Folkever Siret a fost de vis! Dar ploaia ne-a cam speriat spectatorii și s-a prezentat destul de puțină lume. Ioan Mateiciuc ne-a fost o gazdă pe cinste, și m-am bucurat să mă reîntâlnesc cu oameni pe care nu i-am văzut de multă vreme, pe unii dintre ei doar pe scenă. Până acum: Ovidiu Scridon, Adrian Beznă. Dar să nu uităm că Cluju’-i la putere, am fost fericită să mă aflu în compania lui Ionuț Mangu, Ioan Onișor și Emeric Imre. Nu prea am ce să vă povestesc decât că m-au luat puțin emoțiile. Așa că vă arăt câteva fotografii de vineri seara:

[View with PicLens]

123►

Deci.

Vineri dimineața plec. Încă nu știu cu ce, dar plec. Probabil cu Foamea de 8:48.

Programul e așa:

Vineri, 25 iunie

Ați înțeles, da?

Sâmbătă, 26 iunie

Mno, aici voi concura sâmbătă.

Duminică, 27 iunie

Cel mai probabil mă voi întoarce în Siret până la ora 18, să văd gala.

Luni, 28 iunie

Mă întorc în Suceava să frec menta intens. Spre seară, cu lacrimi în ochi mă sui pe Foamea spre Cluj.

În concuzie,

Cei de acasă țineți-mi pumnii, iar pe cei din zonă îi poftesc la spectacole. Cine are chef de un pahar de vorbă, să mă anunțe și în limita timpului disponibil facem să fie bine

Am rămas foarte impresionată de cele întâmplate la gala TIFF. Câtă solidaritate între actori și regizori și cât respect pentru munca fiecăruia! Sper din tot sufletul ca măcar o bucățică din acestea să fie reale și după ce se trage cortina…

Felicitări domnul Rebengiuc, jos pălăria pentru dumneavoastră!

Am rămas proastă când am văzut filmul ăsta. Și în sensul rău!

„Bibliotheque Pascal” e povestea unei mame care își lasă fetița în grija mătușii sale, o ghicitoare, și ajunge prostituată în Anglia. Nimic ieșit din comun din această descriere, știu, dar nici nu știu ce aș putea să vă spun despre acest film!

Am rămas impresionată, actorii au jucat impecabil! Imaginile sunt atât de vii, e totul un joc care îți intră în vene. Aș putea asemăna acest film ca imagine cu „Amelie”, care e filmul meu preferat, dar cred că îl voi detrona pentru acesta.

E o poveste chiar „bolnavă”, nici nu știu cum a scos regizorul Szabolcs Hajdu ideile astea, dar vă promit că merită văzut! E atât de „sick” încât m-am indrăgostit de acest film. E un film care te lasă cu întrebările în aer, un film care după ce îl vezi, nu te mai poți gândi la altceva, te macină și te face să te pui în pielea personajelor.

Personajul principal, Mona, e pe jumătate româncă, pe jumătate unguroaică, iar accentul ei dă un farmec și un umor aparte filmului. Atmosfera începe cu o combinație gipsy-româno-maghiară, iar apoi ajunge la englezismele de lux și mizeriile din spatele acestora. Nu lipsesc niște fenomene neobișnuite, dar nu aș vrea să vă povestesc filmul, vă recomand să mergeți neapărat să-l vedeți!