UPDATE: Kobza a reușit să își câștige dreptul de a se bucura de aceasta minunată sărbătoare, întrucât, cu mine de față, azi 25 octombrie, și-a tăiat dejtu de la mâna dreaptă în timpul efectuării unei comenzi în Janis Pub. Am zis!

În ultima lună am reușit să ne strângem de un soi de formație după cum urmează: Mihai (chitară electrică), Tibi (bass), Kobza (percuție), eu însămi (voce ± chitară acustică).

›∫‹

Evenimentele s-au petrecut așa: în urmă cu aproximativ 2 săptămâni apare Mihai cu acest minunat clip:

Ma întâlnesc cu Mihai. Virtual, adică pe messenger. Săptămâna trecută. Și-mi povestește ceva care seamănă cu:

Mihai: am degetul în jumate
Mironeasca: ceee?
Mihai: acum am schimbat pansamentul și m-am uitat
Mironeasca: ew  ew ew
Mihai: ce tareeee
Mihai: noroc cu pansamentul că altfel îmi flutura vârful

Bun. După o zi, el îmi relatează astfel:

Mihai: cică vorbesc de dimineață cu Tibi
Mihai: pe la vreo 9
Mihai: și face
Mihai: că prin anumite circumstanțe și-a tăiat și el degetul mijlociu de la stânga, la fel de pe jumătate ca și mine

Așa. Eu, evident am râs cu lacrimi, având în vedere că urma prima repetiție. Și am râs eu ca Harap-Alb și ce pățăsc: ieri la școală mi-am prins jumătate de deget la fiermoarul de la geacă, smulgându-mi o bucățică generoasă de piele. Nu e chiar tăietură. Dar e într-un fel mai dubaș.

Având în vedere începutul începuturilor, încă de la supa primordială se poate observa cu ochiul liber cine este vinovatul, ba mai mult, ii scrie pe frunte cu Caps Lock ON cum că, Mihai este persoana în cauză. Din acest motiv îl țin răspunzător în totalitate pentru toate accidentele accidentale petrecute în această săptămână la toți instrumentiștii de pe mapamond.

La sugestia lui Tibi, voi declara penultima săptămână a lunii octombrie ”Săptămâna oficială a degetelor tăiate la instrumentiști”.

›∫‹

Azi e aniversarea mea si a lui Elnu. 5 luni. În cap! Cel mai ciudat e faptul că eu am fost cea care a uitat și nu el care, fiind el din această ecuatie ea+el, ar fi fost firesc să uite. Și deci, el nu a uitat. Dar am uitat eu. Adică persoana mea. De fapt am vrut să zic că ne urez un călduros ”Mult înainte!”.