Au trecut fix 2 săptămâni. Și pentru că mie îmi place să vă povestesc pe unde umblu, am să vă povestesc și despre această excursie de vis! :)

Am fugit de rebeliune în lume cu Andrei, Teo, Psaico, Radu Neag, Ruben, Andi, Diana și Tudor. Am ajuns, după 10 ore de drum, undeva în Slovacia, la Veľká Lomnica, lângă Poprad, unde ne-a așteptat cea mai cozy căbănuță la care am fost vreodată! Zăpadă neatinsă la discreție, căldură multă, decorațiuni de sezon și o priveliște… Jos pălăria! Nici nu se putea mai bine, după ce că pe drum am reușit să fumăm la -19° Celsius. De faaapt, nu am prea fumat acolo. Pentru că în cabană nu se fuma, iar afară nu am rezistat niciodată să fumăm o țigară întreagă. Nu-nu, nu mă plâng! A fost mult mai bine așa! :)

Șiiiii m-am dat pentru prima dată cu placa. Prima jumătate de oră m-am chinuit să mă încalț. Fiind prea grasă, Psaico a fost nevoit practic să mă împingă în moonboots ăia. A doua jumătate de oră am urcat 200 de metri pe pârtie în sus (n-avea rost să-mi iau skipass și să mă sinucid aruncându-ma direct din vârf). A doua oră mi-am petrecut-o încercând să mă ridic în picioare pe placă, fără ca aceasta să fugă la vale în timpul procesului. După care am reușit să verific pământul din aproximativ 2 în 2 metri, ba cu burta, ba cu fundul. Pe când m-am prins și eu cum funcționează, am luat un pic de viteză, am intrat în panică și am luat o trântă de-a dreptul legendară, cu capul înainte, pe care ulterior mi l-am ferit la aterizare, m-am rostogolit de câteva ori, după care trunchiul s-a oprit, și picioarele au mai mers încă vreo 2 rotații, astfel încât eram ferm convinsă că mi-am fracturat coloana. După o jumătate de oră de stat întinsă pe spate, am reușit să mă ridic și m-am mai dat vreo 2 ture. A fost frumos. Nu mai fac.

În rest, ne-am bucurat de munții Tatra, care păreau rupți din filme. Și evident, ne-am bucurat de fiecare clipă de căldură din mașini și cabană.

Mai multe nu vă povestesc că mă bat coechipierii din #RevCrew. :)

Vă las cu pozele oficiale: