E gata și anul ăsta de căcat. Și într-un an de căcat, am avut parte numai de căcat, că doar fără nu simți că trăiești. Sau ceva de genul.

Și nu-l primești tot deodată, ci vine cu porția. Câte puțin în fiecare zi, sau puțin mai mult. Și din când în când, mai primești și câte o floare și un zâmbet. Dar dup-aia vine porția și le murdărește pe amândouă, fix înainte să le atingi. Și s-a mai dus o zi!

Și să vă explic eu cum să reziști porțiilor zilnice! Eu una, am învățat să am la mine un borcan. Și căști. Că dânsul, atunci când vine, scoate un sunet dinăla ca și bomba atomică, te avertizează cică. Și când aud sunetul, pun căștile, deschid borcanul, mi-l pun în cap, că, de obicei, aia e ținta, și aștept. Câteodată funcționează. De cele mai multe ori însă, nu.

Dar trecem de la maro la roz, și spun ca 2009 mi-a adus și lucruri frumoase. Puține, dar semnificative. Cel mai important pentru mine este faptul că am reușit să mă pun pe picioare, să renunț la emoții, și să cânt pe cont propriu. A fost multă muncă (și încă este), dar nu a fost în zadar. Mi-am adus primul premiu obținut singură, de la Bistrița Folk. E 3, dar e al meu, mi l-am muncit, și-l merit!

Țeluri? Am. Și sunt multe, grase și egoiste, exact cum ar trebui să fie, nu cum minte toată lumea că vrea. În anul ce vine vreau cam așa:

• Să scap de “borcan și căști”
• Să-mi ating zâmbetele și florile
• Să particip la toate festivalurile la care voi putea, și să dau totul, să le arăt ce numesc eu “suflet de la Cluj”
• Să-mi finalizez măcar un sfert din piesele începute
• Să ajung în Thessaloniki să-mi văd prietena cea mai bună
• Să învăț puțin să cânt la pian
• Să-mi găsesc inspirația, și să o găsesc la locul potrivit
• Să fac mai mult sport
• Să get a job

Ce NU am să fac în 2010:

• Nu mai fac compromisuri. Pentru nimic.
• Nu mai dorm ziua, ci noaptea, ca orice om normal
• Nu mai fumez (pe cât posibil, că e scump, dom’le!)
• Nu mai slăbesc (musai!)

Restul… nu se spun Așa că, hai “La mulți ani!” Și nu uitați borcanul!