De ce român?

Iată că a dat peste noi prima zi a lunii decembrie, ocazie cu care participăm plini de mândrie la defilări pompoase cu tancuri și avioane ruginite, după care ne așezăm la un mic și o bere, ca să ne înjurăm țara.

Cum se face că aceiași oameni care intră în hora mândriei naționale își bagă picioarele (sau p**a) în țara lor în același timp? Nu poți să te plângi că parlamentarii sunt lipitori, poliția e coruptă, președintele este un dictator alcoolic, doctorii te omoară dacă nu le dai șpagă, mafioții își fac de cap și țara asta e proastă întru totul, după care să fluturi mândru steagul tricolor.

Confruntat cu atâta ipocrizie, propun ca 1 Decembrie să fie ziua naționala a rușinii că suntem români. În această zi, românii vor trebui să umble pe stradă cu capul plecat, străinii vor fi încurajați să ne dea în cap cu ziarul, precum unui câine care își face treburile pe covor. În loc de știri înălțătoare la televizor despre români valoroși, va fi transmisă doar o poză cu harta României și coloana sonoră de la Benny Hill. În loc de sare pe drumuri, se vor împrăștia grăunțe și coji de nucă, iar fiecare român va avea parcela lui unde să stea în genunchi. În Parlament, toți politicienii vor fi obligați să stea la colț în picioare și să se gândească bine la ce au făcut. La sediul Națiunilor Unite, se va face coadă la pupitru, unde se vor spune bancuri despre România.  La Jocurile Olimpice, se vor introduce câteva sporturi noi, obligatorii: fuga cu poșeta și întorsul portofelului. Deși vom fi primii pe podium la aceste două sporturi, în loc de medalii ne vor lăsa să păstram poșeta și portofelul. Imnul național se va schimba din “Deșteaptă-te române” în “când o pun, o pun cu sacul, merge mintea la băiatul”, măcar pentru o zi.

Românii care au emigrat și au ajuns celebri, își vor nega cetățenia și vor insista ca s-au născut în Botswana, nimeni nu va obiecta la aceste demersuri. Spoturile turistice cu ”Land of choice” vor fi înlocuite cu ”For your own sake, stay where you are”.  Extratereștrii vor desena în lanurile de grâu portretul președintelui, dar ii vor face cioc, mustață, un ochi vânat și o puță lângă gură.

Sună trist, dar măcar ar fi mai realist decât în ziua de față. Aș putea continua cu propunerile, dar vă las pe voi în secțiunea de commenturi.

PS: Pentru toți detractorii care cu siguranță vor avea obiecții față de acest text: e un pamflet dom’le și îmi iubesc țara, doar că prefer sa stau în casă de ziua națională

de Andrei Palatkas. Român.