Nu știu cum e în alte cartiere ale Clujului, dar eu de câteva luni mă simt ca în deșert. De când se lucrează la linia de tramvai, care, în mod surprinzător, nu are nicio treabă cu străzile cartierului, ci doar nenorocul de a-l delimita, singurul mod prin care să ajungi de cealaltă parte, și anume spre centru și civilizație, este probabil printr-un teleportor.

Ca să înțeleagă și locuitirii altor urbe, Grigorescu e un cartier lung cu 3 străzi paralele și se află la marginea orașului, e delimitat de dealuri la nord, Someșul la sud, la est se întâlnește dealul cu Someșul, iar la est se gată orașul. Buuuun. “Linia” de tramvai trece de cealaltă parte a Someșului.

În mod normal, în cartier poți intra prin cele două capete, peste deal sau prin două poduri peste Someș. Unul dintre ele e de obicei închis, asta dacă nu cumva e meci pe Cluj Arena și atunci sunt închise amândouă plus toate străzile care atentează pe direcția lui.

Niciunul din autobuze nu circulă pe ruta lor normală, și sunt și jumătate la număr față de obicei, pentru că au fost nevoiți să înlocuiască tramvaiele cu ceva.

Așadar, de câte ori mă trezesc dimineața și mă duc în stație să aștept autobuzul, stau o mică eternitate după el, și apoi fac un mic “tur” al orașului, ocolind străzile închise prin cele mai tâmpite dublări de traseu și timp pierdut, mă întreb: unde dracu’ locuiesc? În Narnia?!