Ce poate fi mai frumos decât să fii răcită tun, și aici când spun tun, a se înțelege că așa zboară plămânii mei când tușesc – ca din tun, hăpt pe când am și eu o vacanță menită să mă relaxeze, să mă destreseze și să mă facă să mă simt mai bine, oarecum, decât în timpul școlii? Ei bine, toată treaba asta pute. Stau de trei zile și cam tot atâtea nopți îngropată în batiste, antibiotice și ceai verde. Am văzut seria 2 și 3 din How I Met Your Mother, Amelie pentru a 4-a, a 5-a și a 6-a oară, și mi-am bătut propriul record la cel mai retardat joc ever – Bubbles. De vreo 4 sau 5 ori. Dorm ziua, iar noaptea mă joc sau mă uit la filme.

Dat fiind faptul că nasul mi-e mai înfundat decât economia românească, nu mai simt gustul mâncării. Adică simt, dar nu ce trebuie. Compotul de pere are gust de ananas, bananele au gust de aluat, iar chiftelele… astea încă nu mi-am dat seama a ce au gust, dar nu mi-au plăcut. Ciocolata are gust de a ce arată. Cred.

Cel mai ciudat e atunci când am febră. Am o obsesie după care îmi dau seama dacă am febră sau nu. Da! Se poate și așa ceva! Obsesia asta este aceea de a avea cearșaful, perna și pătura de pe mine perfect drepte, fără nicio cută. Dacă simt cuta, atâta mă tot prefac că o tot întind, până nu o mai simt.  Și peste 2 minute simt alta. Și alta. ȘI ALTA ȘI ALTA! Și mă tot gândesc de unde draci beți apar atâtea cute? And the it hit me! AM FEBRĂ. Când am febră, nu pot să dorm pe cute. Nasolică.

Am ajuns să mă las de fumat fără voia mea, întrucât dacă îmi aprind o țigară și încerc să trag, nu reușesc. Deloc. Atât sunt de varză plămânii mei în acest moment. De la răceală. Va trece.

Ați strănutat vreodată de două ori în același timp? Eu da.

E aiurea să stai în casă atâta timp. Auzi toate tâmpeniile pe care le fac vecinii in timpul zilei când se gândesc că toată lumea e la serviciu/școală. Retardinho de la etajul 9 ajunge pe la 1 și se joacă baschet în casă. Eu stau la etajul 7, dar e irelevant, având în vedere că o aud și pe tanti de la parter care face vocalize de soprană. Iar prietenul nostru de la etajul 5 fluieră pe casa scării. Din nou.  Unii vecini fac nebunii, bebelușul de sub mine plânge, câini de la etajul 5 latră, ce mai? Poți să dormi liniștit cu febră 39, durere de la măseaua de minte și 50 de variante de BAC pe care ar trebui să le fac până luni.

Totodată, acest articol este dovada vie a faptului că nu ar trebui să scriu dacă nu am inspirație. Așa că, nu mai scriu. Până nu voi avea ce.