Eu am un prieten pe care îl cheamă Andrei Coste. Care are și un blog, iar acest blog e atât de prost încât e chiar bun. Dar nu pentru preferințele mele.

Ei bine, acest Coste când mi-a trimis poza afișată mai sus, această copie după promo-ul celebrului serial Dexter, numai cu moaca dumnealui, prima dată mi s-a șters automat de pe desktop. Bănuiesc că s-a speriat MiroDell puțin, dar a doua oară l-a suportat.

Exact ca și MiroDell, când l-am cunoscut pentru prima dată pe Andrei, îmi venea să-i dau palme și șuturi, în același timp pe cât posibil, iar apoi să-l și trimit în locuri umede și întunecoase, dar eu sunt o doamnă și m-am abținut. Cu greu. Acum am învățat să-l suport, iar el a învățat că, în preajma mea, e mai bine să nu faci/spui anumite chestii, fapte care ne-au adus numai de câștigat prieteniei noaste. Andrei s-a și înscris la jobul de iubit pe care l-am scos cu ceva vreme în urmă, cu o minunată declarație de dragoste. A pierdut jobul într-un mod cu totul și cu totul deosebit.

Coste știe să râdă mai malefic decât cel mai malefic vrăjitor din filmele proaste. Coste știe să bea bere mai cu suflet decât un om lăsat singur în deșert timp de 2 săptămâni. Coste știe să se joace cu cuvintele mai poetic decât însuși Eminovici. Coste știe să mixeze muzică divină.

Așadar, prin acest articol, doresc să-i mulțumesc lui Andrei Coste pentru însăși existența-i, fără de care viața multora dintre noi nu ar mai fi la fel!