Rezultatul concursului național de folk: Locul 3 la secția Creație pentru Noi2.

Și cică a fost fuarte tare frate! Ziua de vineri am pierdut-o în totalitate pe tren, respectiv pe un intercity fără compartimente și cu cele mai incomode scaune posibile. Dar trecem cu vederea. Timpul a zburat repede după cum urmează: 3 ore de frecat menta intensiv, 4 episoade din House MD, 2 din How It‘s Made și finalizarea piesei noastre de la creație. Așa. Am ajuns la București la 23:30 (întârziere de NUMAI o oră), și am ajuns la cămin la 00:00 unde răsunau chitarele din toate camerele până la orele dimineții.

La 3 ore de când am ajuns într-un final cu capul pe pernă mi-a sunat ceasul. Era 7 jumate, am mâncat 3 felii de salam la cantină și am purces spre Palatul Național al Copiilor în vederea concursului propriu-zis.

• Eu încercând să par calmă purtând fața aia tâmpă •

La secția de creație, întrucât nu existau monitoare pe scenă, SURPRIZĂ: chitara principală, da, cea a lui Cătălin, nu s-a auzit deloc. La interpretare, SUPRIZĂ: evident unica chitară (scuzați cacofonia), da, a lui Cătălin, nu s-a auzit la începutul piesei până a avut cineva bunăvoința să urle că ”Băăăăăi, vezi că nu se-aude nimic!”. Dar trecem cu vederea.

Mihai Boicu din Suceava a făcut în schimb ravagii cu piesa lui și a avut norocul să nu îi moară nici microfonul nici chitara. Mi s-a făcut efectiv piele de găină când a cântat, așadar jos pălăria și tot respectul! El a luat marele trofeu.

Ce mi-a ridicat totuși moralul a fost și motivul pentru care am mers acolo de fapt, și anume pentru  a revedea oamenii de acolo, prietenii noștri din toată țara cu care avem ceva foarte important în comun: muzica și pasiunea noastră. Aici îi amintesc pe băieții din Timișoara (combinația fatală de energie, nebunie și amuzament), grupul de la Oradea, grupul de la Suceava, grupul de la Satu Mare, bucureștenii evident și lista continuă.

La întoarcere am avut plăcerea de a sta în compartiment cu un tip care sforăie, 2 baieți de vreo 5 ani și mama lor. Întrucât numarul orelor dormite pe parcursul ultimelor 3 zile și, respectiv, tot atâtea nopți, nu depășește 7, nu m-a împiedicat să dorm ca un bebeluș tranchilizat întregul drum. Trenul a juns la Cluj azi dimineață la ora 6 și jumătate cu întârziere de, evident, o oră.

›∫‹

”Muravey” în traducere liberă înseamna ”furnică”, și, alături de constructorul și fericitul său proprietar, arată așa:

Am avut plăcerea de a-l revedea pe Adrian Silea după un an de zile și m-a invitat la o plimbare prin București alături de Muravey. Între timp mi-a povestit întregul proces de construcție a acestei mașinării unice pe trei roți la care a muncit alături de tatăl său: ghidon de Pegas, claxon și frână de mână luate de la o Dacie, porbagaj lucrat manual artizanal etc etc. Ce mai, e muncită treaba! Prinde până la 60 km/h, iar Adrian trebuie să aibă grijă să nu-și piardă din componente pe drum.

Totodată, sărumâna pentru poze Adriane. :)