Beta 2.0
Viața pe portativ
Cum văd eu muzica folk în anul 2011
Aug 10th
Nu, eu nu am prins Cenaclul Flacăra. Nu am prins nici măcar o fărâmă din comunism, iar cele câteva luni în care eram în burta mamei înainte de revoluție sunt absolut sigură că nu se iau în considerare. Nu, nu am avut bunici la țară și nu am hrănit găini când eram mică. Nu am fost în viața mea pe un stadion la un concert de muzică folk.
Eu sunt din 1990. Atunci am deschis pentru prima dată ochii în lume.
Am să vă descriu cum văd eu muzica folk în anul 2011. O părere proprie cu care, mai mult ca sigur, cei care au prins vremurile dinainte să mă nasc eu, nu vor fi de acord. Dar așa o văd eu și sper că nu sunt nebună.
Pentru mine, muzica folk în 2011 înseamnă puțin mai mult decât păduri, frunze și haiduci. Acum vremurile și resursele sunt cu totul altele. Muzica folk în anul 2011 nu mai e nici de cătănie, nici de dor de țară, și mai ales, muzica folk de acum, cea făcută de generația nouă de folkiști, nu cred că ar trebui să fie una de rămas bun, cum mulți Cenacliști au compus în vremurile de aur ale muzicii folk, în momentul în care au început să se simtă… mai bătrâni.
Acum, în anul 2011, muzica folk e despre cu totul altceva. E mai mult decât niște bețivi cu o chitară în jurul unui foc de tabără. Eu cred că e puțin mai mult decât zdrăngăneală pe aceleași 3 acorduri de pe primele taste. Noi suntem mai ambițioși decât atât, și sper că nu vorbesc doar în numele meu. Mie-mi place să folosesc chitara, uneori mai mult decât îmi permit cunoștințele. De multe ori compun lucruri sofisticate, iar abia apoi învăț să le cânt pentru alții. Pentru mine asta înseamnă evoluție: să înveți de fiecare dată ceva nou, cu fiecare piesă pe care o compui/înveți, să acumulezi cunoștințe și tehnici noi.
Folk-ul nou nu mai are versuri făcute numai pentru rimă. Tinerii folkiști chiar exprimă ceva mult mai profund, uneori niște sentimente pe care nu le descoperi la prima audiție. Folk-ul tânăr tinde din ce în ce mai mult spre poezie. Și da, cu riscul de a-și pierde amuzamentul și priza la public, o piesă folk nu mai e restrânsă de niciun fel de tipar, cenzură sau reținere, și tinde să aibă cuvinte pe refren, în locul onomatopeelor de genul ”da-da”, ”nu-nu”.
O piesă folk care conține tehnologie și elemente contemporane va fi de multe ori considerată cu totul altceva decât o piesă folk. Dar de ce? De ce nu poate fi o muzică folk contemporană? De ce să cântăm mereu despre trecut? Între blocuri nu găsim nici pădure, nici haiduci, iar frunzele nici nu le mai observăm de cele mai multe ori. Observăm în schimb betoanele, autostrăzile, răutatea din oameni, aglomerația. Trăim într-un spațiu în care lucrurile simple sunt rare. Și atunci, când vezi un zâmbet sincer în mijlocul unei mulțimi agitate, atunci te inspiri!
Fără să supăr ”greii” muzicii folk, aceasta e părerea mea sinceră despre noua generație a acestui gen muzical. Acceptă-i și încurajează-i, haiducii au dispărut de mult!
Paul Arva – Miss America
Asculta mai multe audio folk
Vrem la Battle of the Bands Transilvania! Voi ne vreți?
Apr 21st
Foarte recent, cei de la STUDCARD au început înscrierile pentru concursul Battle of the Bands Transilvania. Așadar, acceptă în concurs un număr maxim de 15 trupe, iar cele mai votate 5 vor intra în finală în deschidere la Iris la Zilele Clujului pe 9 mai la Polus Center.
Pentru că noi muncim, muncim și iar muncim, și încă nu avem nici nume încă, și nici o apariție live din care să ne fi trimis clip-ul de înscriere, organizatorii au acceptat să mă înscriu cu o filmare de-a mea, cu condiția ca în concurs să particip cu nou înființata viitoare cea mai tare trupă din România. Suntem modești, știm!
Așa că dacă sunteți curioși tare, și știu că sunteți, votați cu toții clip-ul meu din concurs, pe care îl găsiți pe canalul Battle of the Bands Transilvania. Nu degeaba am ales ”Dependent indiferent” ca piesă, pentru că știu cum sună cu băieții alltogether, și vă asigur că nu vă vom dezamăgi! 
Și, sunteți curioși? Ne vreți?
Votați!
De la solist la trupă
Apr 21st
Cea mai mare schimbare pe care am făcut-o în ultima vreme a fost să trec de la solist la trupă. Și mi-a luat 4 ani să chiar fac asta!
De ce? Ei bine, când ești solist nu depinzi de programul nimănui. Când ești solist poți repeta oricând, oriunde, orice. Nu ceri socoteală nimănui, nimeni n-are dreptul să-ți dea sugestii, comentarii, reclamații. Nu dai bani pe săli de repetiție, nu te bate nimeni la cap să te grăbești că întârzii, poți ajunge mai repede sau mai târziu, și nu trebuie să explici în cuvinte sunetul din capul tău, poți să-l faci cum vrei tu. Poți să te oprești când vrei tu. Poți să improvizezi când și cum vrei tu.
Ei bine, acum că suntem 4, lucrurile s-au schimbat dramatic. E ca o relație, ca o căsnicie. Faci compromisuri, îți faci programul după ceilalți. Vorbești lucruri pe care ceilalți nu le înțeleg. Le mai explici o dată. Ei nu înțeleg nici atunci! 
Ieșiți la team drinking. Să zicem că într-o trupă, sesiunile de team drinking sunt ca sexul pentru un cuplu: menite să te apropii de ceilalți. Doar că nu trebuie să-ți bați capul cu… protecție! ) Cel mai nașpa e când unul dintre membri lipsește. Adică tu poți să faci sex dacă nu e partenerul tău prezent? Nu, nu poți. Bine, hai, tehnic poți, dar nu e la fel! În fine, ați înțeles voi!
Și la repetiții, ca și în viața de cuplu, unul dintre noi trebuie să fie cel care poartă pantalonii în familie. Care să ne bată la cap să facem ce trebuie să facem. Care să zică ”No, mai stăm mult?”, “Cântăm odată?”, “Da’ cânți azi?”, “Ăla numești tu solo?!”, “De întârzii te caftesc!”. Și aici intervine problema. Pentru că niciunul dintre noi nu poartă pantaloni. Teoretic… Ați înțeles voi! Sau îi purtăm așa pe rând, și atunci niciodată nu ne dăm seama exact cine e cu pantaloni în ziua respectivă. Și lucrurile se mișcă greu, și încet.
Dar pot să zic că suntem ”un cuplu” de 4 colegi de trupă fericiți!
Visele se împlinesc, unul câte unul! Doar că nu știm cum se numesc
Apr 11th
Visez la momentul ăsta de mai bine de 5 ani! De când am început și eu cât-de-cât serios să cânt și să compun.
Visam să am o trupă mică și bună, iar acum câteva luni, am găsit ceea ce căutam. Am găsit 3 băieți simpatici, din Oradea, pe care am să vi-i prezint pentru prima dată, să-i cunoașteți și voi mai bine, pentru că la cum merg lucrurile, veți auzi de noi mult mai multe! Însă nu acum! Dar ca să vă faceți o idee despre băieți, imaginați-vă că sunt eu în 3 versiuni masculine foarte compacte, dar poate un pic mai cu picioarele pe pământ decât mine.
Acum vă cer vouă ajutorul.
Ce cântăm? Nu știm, dar am ajuns la înțelegerea că atâta timp cât sună bine și ne place, atunci cântăm.
Deocamdată am început cu piese pe care unii dintre voi le știți deja, dar cu schimbări dramatice de stil, și totul spre bine. Pentru că e exact ceea ce mi-am dorit încă de la început! Acum cântăm piesele compuse de mine, și completate cum niciodată nu mi-am imaginat că pot fi, de către ei. Iar rezultatul sună legen… wait for it! Dary! Noi nu vom fi o trupă de cover-uri sau de karaoke.
Ce vrem noi de la voi? Idei de nume pentru trupa noastră. Pentru că noi nu avem inspirație suficientă ca să ne găsim unul, căci toată inspirația merge la definitivarea pieselor la care lucrăm din greu.
Săriți cu idei!
În sfârșit, am trupă!
Mar 4th
Mi-am găsit 3 băieți frumoși și talentați cu care am avut deja prima repetiție. Vă bucurați pentru mine? Pentru că eu sunt foarte încântată de ei! Acum am un bassist, un toboșar și un chitarist, toți 3 simpatici și pe aceeași lungime de undă cu mine!
Așa că ne punem serios pe muncă, puțin mai serios ca negrii pe plantație (nu-i așa, băieți?), și ne pregătim încet și sigur să pășim în lume!
Nu avem încă un nume, stilul încă ni-l formăm, dar știu că va ieși ceva… legendar!
Țineți-ne pumnii! Noi deocamdată punem osul la treabă!
Învață singur să cânți la chitară!
Feb 9th
Lecțiile de chitară sunt destul de scumpe, și având în vedere că niciodată nu termini de învățat să cânți la un instrument, pentru că întotdeauna vrei să știi să faci lucruri noi, să înveți acorduri noi, piese noi șamd. e destul de complicat, mai ales când începi totul de la 0, de capul tău.
Dacă totuși ești hotărât să faci asta, fă rost de o chitară și pregătește-te psihic intens! Pentru că nu e ușor deloc!
Dacă ai ureche muzicală, cu atât mai bine. Dacă nu, teoria îți va da bătăi multe de cap. În plus, pregătește-te să ai bătături la degetele mâinii stângi. Nu, nu ai cum să le eviți. Până se vor forma, o să te doară fiecare acord! După aceea, nu vei mai simți nimic cu buricele degetelor.
Ai de ales între chitară clasică, acustică, electrică sau bass. Pentru început, recomand o chitară clasică sau acustică.
Ține minte că notația internațională diferă de cea pe care o învățăm la lecțiile de muzică din gimnaziu! Adică, în loc de do, re mi, fa, sol, la si, vom avea C, D, E, F, G, A, B. Corzile de chitară, de sus în jos, corespund în notația internațională următoarelor note: E A D G B e (mi gros, la, re, sol, si, mi subțire).
În primul rând, trebuie să înveți să-ți acordezi chitara. Pentru că fără o chitară acordată nu poți să faci absolut nimic. Pentru asta, îți poți cumpăra un tuner care să te îndrume pentru fiecare coardă în parte, sau există unele chitare care au tuner incorporat (de obicei, cele electro-acustice). O altă metodă e cu un microfon legat la calculator și un progrămel de genul acesta. Pentru cei cu auzul mai fin, trebuie să găsești doar una din note, iar restul le poți acorda în funcție de aceea. De exemplu, ai găsit mi-ul gros (E), adică prima coardă de sus. A doua coardă (la, A) va trebui să aibă același sunet cu E, ținut pe tasta 5. D va avea același sunet cu A ținut pe tasta 5. G va suna la fel cu D ținut pe tasta 5. B va suna la fel ca G ținut pe tasta 4. Iar e va fi la fel cu G ținut pe tasta 5. Pentru ultima metodă, va trebui să ai un auz foarte fin, dar va lua destul de mult antrenament ca să înveți să o acordezi cu acuratețe prin această metodă.
Apoi, va trebui să înveți câteva acorduri de bază. Le găsești pe numeroase site-uri, unele din ele, cum ar fi acesta, îți găsesc toate variațiile posibile, astfel încât să-ți fie cât mai convenabil.
Am mai găsit o metodă prin care să înveți toate notele de pe grif în 16 zile.
Bătaia e un alt subiect… delicat. În timpul unui cântec cu acorduri, și nu ciupitură, trebuie să lovești toate corzile cu aceeași intensitate. Adică lovitura ta să fie oarecum paralelă cu cutia de rezonanță a chitarei. Dar și asta se învață prin exercițiu.
Un alt lucru important e să înveți să citești cea mai comună notație a acordurilor din tabulaturi. Adică, dacă pe tabulatură spune E, tu să știi că e 022000. Fiecare acord e reprezentat de 6 numere. Fiecare arată a câta tastă de pe grif trebuie ținută pentru fiecare coardă, iar primul număr corespunde primei corzi de sus, a doua – celei de-a doua coardă și tot așa. Dacă în loc de un număr apare X, asta înseamnă că fie acea coardă nu trebuie lovită, fie trebuie ținută pe mut, adică nu o apeși, doar ții degetul pe ea ca să nu sune.
Acestea sunt doar niște sfaturi orientative. De fapt, tot procesul durează și cere foarte mult timp și exponențial mai multă repetiție. E necesar să repeți zilnic, sau riști să uiți tot ce înveți sau să-ți dispară bătăturile, fapt care, deși sună ciudat, nu e un lucru tocmai bun pentru un chitarist.
Așadar, dacă ești pregătit, pune-te pe treabă! Sper că nu te-am descurajat!
Cu drag,
cineva care a învățat să cânte la chitară de pe internet, aka. Mirona.
