Beta 2.0
Oameni
Generații peste generații… I feel old!
Aug 26th
Când locuiești toată viața (cel puțin toată viața de până acum) în același loc, ești privilegiat să urmărești cu atenție evoluția tinerilor care pășesc în ograda ta.
Astfel, când eram mică mică, la noi în ogradă eram 2 generații: cea a sorei mele și generația mea.
Și fiindcă sunt vreo 6 ani între cele două generații, fiecare își vedea de jucăriile lui.
Generația 1: ei erau deja destul de mari pe când am început eu să-mi fac prieteni în fața blocului. Ei se strângeau, maxim 5 adolescenți, în fața blocului, la povești, la un suc la tec, la o pungă de pufuleți. Nu făceau gălăgie, nu umblau cu scutere. Ce mai? Erau cei mai decenți din fața blocului!
Generația 2: noi. Noi am fost 6 copii care ne jucam alternativ cu mașinuțele în noroi, fotbal, ascunsea pe sub mașini sau împleteam brățări. Vara ne găsea prin corcoduși, de cele mai multe ori cu apă în cap aruncată de vecini. Nu aveam tupeul să mergem pe la alte blocuri, pentru că era deja prea departe și nu mai puteam fi supravegheați cu atenție de părinții noștri de pe geamuri. De câte ori una din fete strigam ”mamaaaaa!” ieșeau în decurs de 5 secunde toate cele 3 mămici de fete, cu promptitudine, pentru rezolvarea tuturor problemelor noastre. Între timp am crescut, trup și minte, și am renunțat la ieșirile noastre din fața blocului.
Generația 3: ei bine, am trecut prin vremuri grele. Acum, numărul de adolescenți a crescut considerabil, astfel încât poți vedea, în mod constant, între 4 și 15 suflete în cei 10 metri pătrați de parc pe care îi avem. S-au schimbat și obiceiurile: ce ascunsea, fotbal sau mașinuțe? Hai cu femeile, cu pușcatu’ seminței, cu muzica pe telefon și cu limbajul vulgar! Cu statul până la 1 jumate în mijlocul săptămânii, cu volum suficient încât să aud o întreagă conversație clară de la etajul 7 din pat! Hai cu înghesuiala, cu dramele în cupluri în public, cu limbajul multicolor (inovativ chiar, aș putea să spun) și cu bârfa! Un singur lucru mă liniștește: se dau așa de frumos pe hintă! Poate că mai au totuși o șansă!
Și așa îmi dau seama că încet îmbătrânesc…
Clasificarea vecinilor în funcție de tipul de salut
Jun 16th
Există, în medie, 5 tipuri de vecini, care se disting prin următoarele caracteristici:
1. Bătrânelul/bătrânica de treabă
Bătrânelul sau bătrânica de treabă e acel/aceea pentru care merită să ții ușa de la lift, pentru care merită să aștepți înainte să închizi ușa de la intrarea în scară. Ba, mai mult, sunt cei cărora te-ai oferi să le cari cumpărăturile pe scări în sus când e stricat liftul. Pentru că ei sunt cei care te-au ținut de povești în copilărie sau te-au adus de la grădiniță când părinții stăteau la lucru peste program. Bătrâneii sunt cei care îți mulțumesc frumos și îți zâmbesc înapoi când îi saluți prietenește.
2. Bătrâneii ”victime”
Ei bine, dacă cei de treabă erau cei perfecți, de cum încolo totul se duce pe apa sâmbetei. Pentru că ăștia sunt cei care îți bat în țeava de la calorifer dacă dai muzica puțin mai tare. Sunt cei care se plâng familiei tale că nu-i saluți, chiar dacă o faci, conștient de faptul că oricum sunt prea surzi și miopi ca să audă sau să vadă că l-ai salutat. Ei sunt cei care nu lasă ”poșta” în scară ”pentru că oricum numa’ mizerie fac cu reclamele alea afurisite!”
3. Complet necunoscuții
Sunt cei pe care fie nu i-ai mai văzut niciodată, fie n-ai schimbat o vorbă cu ei în viața ta, decât, poate, în lift, când întreaga conversație se rezumă la un ”poftă mare!” de la cel care coboară primul către celălalt.
4. Puii mici care sunt mari
Sunt copiii vecinilor tăi, care erau mai copii decât tine când erai chiar tu copil, sau poate nici nu erau deloc, iar acum se fac că nu te cunosc și te ignoră cu patos, stând cu spatele spre tine în lift, deși sunteți doar voi doi. Sunt cei pe care îi auzeai cum strigau în baie când făceau ”băiță” și cei care se jucau cu puțulica în nisip când tu te grăbeai la primele examene. Sunt cei pe care i-au lovit pubertatea și cărora li s-au îngroșat vocea brusc, iar acum cred că au crescut atât de mari, atât de brusc, încât tu oricum nu mai știi cine sunt și cum au fost ei.
5. Tinerii mai mari decât tine
Sunt cei pe care niciodată nu știi dacă să-i saluți cu ”Servus” sau cu ”Sărumâna”, așa că alegi câte una, alternativ, de câte ori vă vedeți, până se enervează și te imploră în genunchi să nu-i mai spui ”Sărumâna” pe motiv că se simte din ce în ce mai babă, deși n-are încă nici 35 de ani. Deși ei, pentru tine, întotdeauna au fost ”ăia mai mari” cu care nu aveai voie să te joci pentru că nu erau de vârsta ta, sau frații mai mari ai prietenilor tăi care oricum nu se jucau niciodată cu voi, nici măcar din obligație.
Și cam așa stă treaba.
Despre curajul de a fi sincer
Nov 22nd
Frate, am învățat o chestie. De când spun tot ce-mi trece prin cap, cu riscul de a fi făcută nebună cel puțin o dată pe zi, văd adevăratele trăsături ale oamenilor. De când fac ceea ce vreau să fac, în momentul în care vreau eu să fac acel lucru, nu mai pierd timpul cu momente intermediare. ”Oare să merg la concertul ăla?”, ”Oare ce o să zică lumea?”, ”Să mai dorm o oră sau să merg la facultate?”. Gata! Mi-a ajuns. De o vreme încoace, fac numai ceea ce mă face în primul rând pe mine să mă simt bine. Și da, veți spune că sunt egoistă. Poate că sunt. Adevărul e că pentru prietenii care merită cu adevărat, fac și sacrificii. Dar cum aceia sunt puțini, asta nu-mi ocupă prea mult din timp. 
În fond, ce rost are să spui că faci un lucru pe care nu-l mai faci? Doar ca să scapi de gura celuilalt?
Ce rost are să spui ”Da` stai așa, că eu nu m-am sărutat cu aia, eu nu m-aș putea uita niciodată la o altă fată!”. Păi dacă ai făcut-o, în mod sigur că te-ai uitat.
Ce rost are să întrebi ”Iubito, ce gătim azi?” când de fapt ce vrei să transmiți e ”Iubito, fă-mi și mie niște cartofi pai cu grătare, că mi-e o poftă!”.
După faimoasa expresie cu elefantul din cameră, nu poți ignora ceva ce, în capul tău, e acolo.
Așa că încercați, cel puțin o săptămână, să vorbiți complet sincer. Și faceți tot ce vă doriți fără să vă gândiți la consecințe. Mai bine le afli decât să te întrebi ”Oare cum ar fi dacă…?”. Du-te sărută fata la care te gândești de o lună! Spune-i prietenului tău cel mai bun că nu-l avantajează deloc faptul că refuză să se bărberească pentru că ”e la modă”. Du-te și cântă la karaoke piesa ta preferată! Spune-i colegei tale de birou că atitudinea de superioritate pe care o adoptă nu își are rostul. Dacă ai noroc, oamenii din jurul tău îți vor urma exemplul. Și să vezi tu atunci adevăratele fețe! E un test destul de dificil atât pentru tine, cât și pentru prietenii tăi, dar eu zic că merită! În cazul meu, am rezolvat o căruță de neînțelegeri.
Încearcă! Dacă după perioada de probă nu se rezolvă nicio problemă, vă dau eu banii înapoi!
A, și încă ceva foarte important: ai maaare grijă cum spui ce spui și cum faci ce faci. Sincer, sincer, da’ cu bun simț!
Despre prieteni
Nov 3rd
Prietenii adevărați sunt aceia care îți spun fără niciun fel de remușcare că noua ta rochie/cravată arată ca și cum ar fi scoasă din budă. Sunt aceia care nu caută scuze să nu vină la întâlnirea cu tine, în schimb, îți spun pe față despre lenea legendară care i-a cuprins sau simplul fapt că nu au chef de tine în momentul respectiv. Prietenii adevărați îți vor spune întotdeauna adevărul. Și pentru asta, nici tu nu trebuie să maschezi ceea ce ai de spus în fața lor. Și cu toate astea, îți sunt alături când ai nevoie de ei.
Prietenii adevărați sunt aceia care te ajută fără să le ceri ajutorul, cei care îți fac surprize fără să ai nevoie de ele. Sunt cei care rămân lângă tine chiar dacă ai ajuns să dansezi pe bar sau care au grijă de tine când te-ai îmbătat ca un porc de ziua ta. Prietenii adevărați sunt cei care răspund la telefon și miercuri la 5 dimineața, când ei au școală de la 8, sau care vin cu tine să nu leșini când îți faci primul tatuaj.
Prietenii adevărați sunt cei care te ajută să crești ca valoare, sunt cei care îți împrumută chitare cu lunile, și stau cu tine în sala de repetiții ore întregi, chiar dacă s-au mutat în ziua respectivă și aveau lucruri mai bune de făcut.
Prietenii adevărați sunt cei care te fac să zâmbești și să uiți de probleme, fără să fii nevoit să le spui de ele.
Și pentru asta, dragi prieteni, vă mulțumesc și vă sunt alături!
Gemenii ăștia…
Aug 26th
Mno. Că să vă explic!
Io nu cred în zodii, da` așa mai pe ardelenește, o să vă prezint cele 2 Mirone care postează pe acest blog.
Prima` și cea dintâi e Mironeasca. O știți. Ea se prostește tătă zâua și îi fug ochii în tăte direcțiile. Odată râdie, odată plânje. Din când în când o apucă dracii și se îndrăgostește. Ș-atunci îi vai ș-amar de tăt și de tătie! Câteodată, când se plictisește rău, da` rău de tăt, cum ar fi amu, exact în momentu` ăsta, că stă de 4 ceasuri să-i vină uindous șepce de pe țeava erdeeș, no, în momentele ăstea, ea scrie aci pe blogu` ăsta roz și urât ca dracu`. Și scrie numa` și numa` tâmpenii, da` care se pare că multora dintre voi vă plac de le citiți tătă zâua de pe tăt internetu`, pe mail sau clicuind de pe tuităr, feisbuc și statusu` ei de mesinjăr. No, și asta-i una din gemene.
Cealaltă, tăt dintâi, se numește Mirona Pascu. Asta-i un pic mai dereglată, e artistă, de-aia. Ea cântă și bate țara-n lung și-n lat cu muzicile ei și vă povestește ce-a mai pățit, da` nu tăt ca să nu se supere artiștii ăia mai mari și s-o depuncteze pe la concursuri. Ea e așa, mai tristă, de cântă numa` muzică de divorțuri și apoi le postează filmate pe tăte scenele de folkiști pe care calcă. Mirona Pascu îi un pic mai sinceră și mai retrasă decât nebuna aialaltă de sor`sa geamănă, și nu înghite persoanele care nu știu să vorbească de alea, cum le zice, sentimente! Așa era! No! Și asta dereglata, proasta de ea, crede că dragostea e ca detergentu`, de-l cumperi la ofertă din supermarket și dup-aia trebe să-l plătești, că parcă așa zice ea într-unu` din cântecele ei. Da` tot degeaba plătește ea dragostea, că tăt separat împreună îi cu ea, și dup-aia la ce s-o mai gândit? Că tăți fluturii îs negri! No`! Ați mai auzit voi așa ceva? Fantastic!
Și din când în când, astea două se întâlnesc. Și atunci să vezi tu concentrație de nebunie pe metru pătrat! Vorba vine metru pătrat, că amândouă la un loc abia fac cât un sac de ciment! Și ce ziceam? Că atunci când se întălnesc astea două, fujiți cât găsiți pământ sub picioare, că de nu vă mironizează pă toți laolaltă!
Ș-am zâs!
Coste, acest miracol biologic!
Jun 23rd
Eu am un prieten pe care îl cheamă Andrei Coste. Care are și un blog, iar acest blog e atât de prost încât e chiar bun. Dar nu pentru preferințele mele.
Ei bine, acest Coste când mi-a trimis poza afișată mai sus, această copie după promo-ul celebrului serial Dexter, numai cu moaca dumnealui, prima dată mi s-a șters automat de pe desktop. Bănuiesc că s-a speriat MiroDell puțin, dar a doua oară l-a suportat.
Exact ca și MiroDell, când l-am cunoscut pentru prima dată pe Andrei, îmi venea să-i dau palme și șuturi, în același timp pe cât posibil, iar apoi să-l și trimit în locuri umede și întunecoase, dar eu sunt o doamnă și m-am abținut. Cu greu. Acum am învățat să-l suport, iar el a învățat că, în preajma mea, e mai bine să nu faci/spui anumite chestii, fapte care ne-au adus numai de câștigat prieteniei noaste. Andrei s-a și înscris la jobul de iubit pe care l-am scos cu ceva vreme în urmă, cu o minunată declarație de dragoste. A pierdut jobul într-un mod cu totul și cu totul deosebit.
Coste știe să râdă mai malefic decât cel mai malefic vrăjitor din filmele proaste. Coste știe să bea bere mai cu suflet decât un om lăsat singur în deșert timp de 2 săptămâni. Coste știe să se joace cu cuvintele mai poetic decât însuși Eminovici. Coste știe să mixeze muzică divină.
Așadar, prin acest articol, doresc să-i mulțumesc lui Andrei Coste pentru însăși existența-i, fără de care viața multora dintre noi nu ar mai fi la fel!
