M-am gândit mult la chestii serioase

Presiunea – cea mai motivațională metodă din lume

0
2 years ago
in

După îndelungi testări ale psihicului meu, și nu numai, am ajuns la concluzia că majoritatea avem un adevărat talent în a lăsa lucrurile până pe ultima sută de metri. Ei bine, atunci apare și inspirație, și motivație, și eficiență. Asta când e vorba de sarcini care nu îți fac plăcere să le îndeplinești. Că dacă le-ai face cu plăcere, le-ai face cu prioritate maximă!

De ce să îți pierzi săptămâni întregi pe o lucrare de cercetare (cum au făcut colegii mei de facultate) când poți să stai treaz întreaga ultima noapte și să realizezi una poate chiar mai bună decât prin metoda anterioară (cum am făcut eu, și am luat nota maximă)?

Așadar, se apropie sesiunea, iar eu încă nu am făcut absolut nimic în această privință. În continuare mă relaxez și aștept cu nerăbdare ziua de mâine, când voi pleca în mini-turneul din Bucovina. În timpul ăsta mă gândesc așa: am de făcut 3 știri TV, istoria unui post de radio, o lucrare de finanțare (de care m-am apucat totuși, dar nu pentru că trebuie, ci pentru că vreau să o și duc până la capăt) și probabil încă alte n lucruri de care mai mult ca sigur nu am habar că ar trebui să le fac. Și ce fac acum în această privință? Stau. În pat, cu laptopul în brațe și fac lucrurile care îmi place să le fac.

Ar trebui să-mi fac griji? Deloc! De ce? Pentru că acele câteva nopți de stres care vor urma săptămâna viitoare mă scutesc de câteva săptămâni de stres în care am făcut lucruri care îmi plac. Și, până la urmă, sunt fată mare și descurcăreață, le scot eu cumva la capăt pe toate. Întotdeauna mi-a ieșit! Acum de ce nu ar fi la fel?

Voi cum reacționați la presiune? Sunteți mai eficienți sau nu? Vă ies lucrurile mai bine?

Și-a mai trecut un an

5
2 years ago
in

Anul acesta a fost cel mai tare an de până acum. Acum că am scris asta, mă gândesc dacă nu cumva zic asta la fiecare sfârșit de an. Totuși, afirmația rămâne complet valabilă!

Am cunoscut cei mai frumoși oameni, cele mai interesante caractere, cele mai dificile mentalități. Anul acesta am câștigat premii, prieteni, iubit, încredere, bani (mai puțini, dar e un început :D ), am câștigat popularitate (pentru asta am muncit mult!), am câștigat o nominalizare pentru cel mai bun tânăr artist, am angajat un iubit imaginar și am compus de 2 ori mai mult decât cei 4 ani precedenți. Anul acesta am obținut tot ce mi-am dorit. Aproape. :)

Am bătut toată țara și am trecut granița. Am suferit. Am învățat.

Vreau să mulțumesc câtorva oameni pentru că mi-au făcut viața mai frumoasă: Teodora, Andrei, Claudia, familia Mangu :) , Psaico, Radu, Toma, Mishu, echipa Folkblog, Adina, Ruben, Roberto, Krzysztof (thank you again! :) ). Mulțumită vouă, am ajuns așa cum sunt acum. Nici nu se putea mai bine! Vă îmbrățișez tare de tot!

Totodată, m-am gândit să calculez aproximativ câți kilometri am bătut anul acesta:

  • Cluj-Napoca – Timișoara – Cluj-Napoca : 158 km + 158 km = 316 km (articol)
  • Cluj-Napoca – Siret – Suceava – Siret – Cluj-Napoca = 343 km + 40 km +40 km + 343 km = 766 km (articol)
  • Cluj-Napoca – Sebeș – Cluj-Napoca : 112 km + 112 km = 224 km (articol)
  • Cluj-Napoca – București – Vama Veche -București – Cluj-Napoca: 426 km + 277 km + 277km + 426km = 1406 km (articol)
  • Cluj-Napoca – Calafat – Târgu Jiu – Cluj-Napoca: 499 km + 200 km + 298 km = 997 km (articol1, articol2)
  • Cluj-Napoca – Brașov – Cluj-Napoca: 280 km + 280 km = 560 km (articol)
  • Cluj-Napoca – București – Sofia – Sandanski – Sofia – București – Cluj-Napoca: 426km + 375 km + 160 km + 160 km + 375 km + 426 km = 1922 km (articol)
  • Cluj-Napoca – Ploiești – Cluj-Napoca: 391 km + 391km = 782 km (articol)
  • Cluj-Napoca – București – Brăila – București – Cluj-Napoca: 426 km + 213 km + 213 km + 426 km = 1278 km (articol)
  • Cluj-Napoca – Mediaș – Cluj-Napoca: 140 km + 140 km = 280 km (articol1, articol2)

TOTAL: 8531 KM

Și ca totul să fie și mai frumos, în momentul publicării acestui articol, eu mă aflu undeva prin munții Slovaciei, alături de câțiva din oamenii menționați mai sus! :D (voi calcula la întoarcere restul de km – partea dus )

Iar acum, ce plănuiesc eu pentru anul 2011:

  • Un trofeu național
  • Mult visata trupă
  • Și mai mult visata chitară
  • Să duc la capăt proiectul început
  • Să fac un festival european de muzică live la Cluj
  • Să mă las de fumat
  • Să trec de 2500 m altitudine și 10000 km parcurși
  • Să revăd marea alături de prietenii mei
  • Să revăd Bulgaria alături de turcii, lituanienii, letonii și spanioloaicele de azi vară :)
  • Să fiu iubită cel puțin cât am fost în luna decembrie :)
  • Să am până la sfârșitul anului cel puțin 14 piese ale mele
  • Să-mi rămână alături în continuare oamenii care m-au ținut pe linia de plutire anul acesta.

E greu? Nu, nu e! Le voi face pe toate! :D

Voi ce planuri aveți?

La mulți ani dragilor!

După ce au mai inventat brânza topită cu ardei?

2
2 years ago
in

Dacă oricum nu o găsești decât în cutiile mixte, și acolo doar un singur triunghi?

Adică dacă tot l-au descoperit pe tata lor în materie de triunghiuri de brânză topită, cea mai mare descoperire de la apa caldă încoace, au descoperit combinația perfectă de arome, e-uri și coloranți, combinate cu brânza dată de cele mai fericite văcuțe după cele de la Milka, de ce nu sunt în stare să le comercializeze așa cum se cuvine? Bine că găsim, în schimb, pe toate gardurile, cea mai groaznică aromă pe care ar putea să o aibă o amărâtă de pungă de chipsuri, și anume cele cu gust de castraveți murați, care nu îți dă altă senzație decât cea de intoxicație alimentară instantă doar la mirosul acestora, și nici măcar nu te ajută să te îmbeți mai lent, iar capul tot te doare a doua zi dimineață!

Așa că, după principiu ”Orice poa’ să aibă gust de orice”, care a început inițial cu V33-ul cu aromă de lămâie, încep să mă întreb când vor apărea sticksurile cu gust de zacuscă, ciocolata cu cremă de spanac sau sucul natural necarbogazos cu aromă de Cola?

Sunt totuși fericită că există ciocolată cu cremă de mentă (dementă!), dar pe care nu o găsesc decât în hipermarketuri și benzinării, și acolo, evident, la suprapreț.

Jumătatea plină a paharului. Sau sfertul, atât cât e!

8
2 years ago
in

Dragilor, am o veste atât de bună pentru voi, încât nu o să vă vină să credeți!

Există și lucruri bune, și oameni frumoși pe lumea asta! Nu stă nimeni ca vulturul după colț să te atace!

Acum câteva zile, plecând spre centru, m-am plasat în stația de autobus. Era seară, casa de bilete era închisă, iar eu am găsit în buzunare 2 capete întregi de bilet. În stație, multă lume. Doi dintre bărbații de acolo mai că nu aveau scris pe frunte mare cu roșu ”BOACTERI” (”controlori” pentru necunoscătorii acestui termen). În dreapta mea, un băiat puțin mai tânăr. În cele din urmă, vine autobuzul. Cu toții ne îndreptăm spre el, boacterii urcă, băiatul se răzgândește. Îi spun ”Hai, că am eu un capăt de bilet”, doar știu cât de mult se stă după un autobuz din capăt Grigo, seara, și oricum nu mai aveam nevoie de el în ziua respectivă. Și am plecat cu autobuzul. Băiatul m-a refuzat și a preferat să mai aștepte.

Am ajuns să nu mai credem că există și intenții bune prin maldărele de căcat de pe lumea asta. Sunt puține, ce-i drept, dar eu mi-am dat seama de un lucru: numai dacă deschizi ochii poți să le găsești. Am rămas cu mințile atât de închise și am fost educați atât de sceptici, de bănuitori, ne place să dăm cu presupusul, în loc să acceptăm lucrurile exact așa cum sunt ele. Ne punem atâtea întrebări în legătură cu orice, găsim un mister din orice banalitate. Dar de ce facem asta? De ce e greu să accepți un capăt de bilet de la un necunoscut? De ce ni se pare ciudat când un străin ne zâmbește pe stradă? De ce nu știm aprecia lucrurile mici? Până la urmă, ele fac totul.

Go to Top