Beta 2.0
Jurnal de călătorie în alte locuri
Și amu cică am fost…
Că tot am ajuns și pe la #GolfPianu
Jun 21st
Și am fost și la #GolfPianu! Acolo, lumea s-a dus să joace golf. Eu n-am apucat, dar m-am bălăcit prima dată anul ăsta, și a fost atâââât de bine! Am tras și cu arcul pentru prima dată. Arcul ăla e cam cât mine de înalt, dar m-am descurcat. După câteva încercări , am nimerit centrul țintei. Mi s-a umflat sufletul în mine cât o pâine!
A fost o zi reușită! Ruben a primit diplomă pentru cea mai bună tehnică de degustare a apei din piscină, Lorand pentru cea mai bună săritură în piscină, după cum probabil ați observat în video-ul oficial #GolfPianu 
, Psaico pentru cea mai zdravănă lovitură, și Teo pentru cea mai elegantă lovitură.
Am râs un pic și cu Radu Neag, Andrei Crivăț, Florin Avram, cei doi TVdece, Ștefan Teișanu (cel care ne-a invitat), Makavelis, Groparu cu doamna și mulți alții.
Și pozele, făcute de același Radu Neag:
[nggallery id=6]
La Sușiava!
May 31st
M-am înscris la cele 2 festivaluri de muzică folk din această lună.
Primul, Festivalul-concurs de Muzică Folk „La Suceava în Cetate”, se va desfășura în perioada 25-27 iunie 2010 în Cetatea de Scaun a Moldovei din Suceava, iar secțiunea de concurs va fi în 25 și 26.
În același weekend, dar pe 26-27 va avea loc Festivalul Național de Muzică Folk „FOKLEVER”, pe malul râului Siret, la pesiunea Down Town. Secțiunea de concurs este pe 26 iunie de la ora 18.
Așadar, mă voi clona până la sfârșitul lunii și voi participa la ambele.
Cei din zonă și nu numai sunt invitați cu brațele deschise!
Foaie verde de alun, duși am fost la #incursiuni!
May 10th
Incursiuni în paradisuri județene, episodul 1
Tarnița și Gilău, perle ale Europei de Est
Am format echipa #incursiuni alături de: Andrei Crivăț, Ruben Kislaki și Florica și Zicu, și împreună TVdece, și ne-am luat și ne-am dus în excursia vieții noastre, atât de departe, și totuși, atât de aproape! (dați click pe ei, că și ei au povestit)
Și ca să lămuresc toți curioșii care se întreabă de câteva zile bune ce mama dracului e cu hashtagul #incursiuni de pe Twitter, vă spun doar atât: Andrei s-a gândit că nu e nevoie să mergi până în Bora Bora pentru concediul vieții tale, că există o Bora Bora chiar aici, în sânul patriei, la o aruncătură de bâț de orașul natal Cluj-Napoca. Și s-a dovedit că există! E exact ca și în Bora Bora, numai că altfel.
Când Leonardo DiCaprio a strigat pe Titanic celebra frază “I’m the king of the world!”, nu cred că știa de existența acestui peisaj!
Și pe partea cealaltă:
Am făcut cunoștință cu minunile naturii, mai exact, ce a lăsat omul după ce a terminat cu ea:
Probabil că au făcut scobitori din ei. Dar eu sper totuși că au făcut hârtie igienică să aibă cu ce să șteargă căcuța pe care o emană zi de zi.
Totuși, trecând peste influențele omului asupra sfintei naturi, putem observa cât de bine arată aceste bucăți lemnoase din ea, așa moarte cum sunt.
Am căutat un alt colț din sânii naturii în care să simțim aerul proaspăt și beția simplității de odinioară. Am găsit asta:
La coada lacului, am descoperit un mic Paradis, un peisaj de-a dreptul mirobolant, o oază de liniște. Priviți această scurtă prezentare, făcută de corespondentul nostru Zicu:
Și fotografiile aferente:
Dar fiindcă ni s-a făcut foame de ni se auzeau mațele până în Cluj, cu ecou, am fugit repede-repede, cu lacrimi în ochi că părăsim acest peisaj minunat, cu toate că acesta nu ar putea fi nimic altceva decât, desigur, hrană pentru suflet.
După o jumătate de oră, am și mâncat:
Iar apoi, cu alte lacrimi usturoiătoare în ochi, am descoperit locul perfect pentru odihnă: pe malul stâng al izvorului fericirii.
Am aflat că există un monstru din Lockness local:
Dar natura ne-a absorbit frica și ne-a permis să o respirăm până în adâncul… sufletelor.
Un cuvânt: NATURA!
Fotografii de Ruben.
Hello Timișoara!
Apr 26th
Ca să vă explic cum stă treaba, eu joi noaptea la 2 m-am hotărât că vineri dimineața la 8 plec spre Timișoara, motiv pentru care mi-am și anulat cele două cântări de vineri, respectiv sâmbătă seara, pentru care îmi pare foarte rău de altfel. Dar am fugit în lume alături de Ruben, și nu-mi pare rău! Așadar, m-am dus acasă după pașaport, pentru că era plănuită și o mică excursie sâmbătă dimineața la Beograd în Serbia. Evident, când am ajuns la mașina lui Andrei Crivăț mi-am adus aminte că l-am uitat acasă. Și acolo a rămas!
La Alba-Iulia l-am cules și pe Makavelis, încântată de cunoștință, ești prea cumințel! 
După un drum crunt de 5 ore cu mașina, eu având rău de mașină, am ajuns la Timișoara fără niciun fel de incident, și fericită să mă aflu din nou cu picioarele pe pământ, cu toate că eu mai tot timpul sunt cu capul în nori. Ei bine, și acolo, dragii mamii, jos pălăria! Numai oameni frumoși!
CristinaTM și Nebuloasa au fost primele cu care ne-am întâlnit. Dragele de ele, au fost drăguțe să mă dădăcească pe mine și pe Maka până mai spre seară, iar apoi ne-am dus la cheful de lansare a site-ului șmen.ro, într-un birtuleț căruia ele îi spuneau “La garaj”. Acolo, puzderie de oameni de care nu prea auzisem până atunci, cu mici excepții. Cei mai mișto cu care am avut ocazia să interacționez au fost Visurât și Denisuca lui, Ovi Sîrb și Corina Săftescu, niște scumpi cu tot cu șepcile lor foarte mișto, Siropel, Adrian Ciubotaru, Milorad Milenovici care ar fi rămas fără ochelari dacă nu eram eu, cu plăcere! Și să nu uităm de Alex Blogu! Care mi-a cerut mie buletinul ca să vadă că mă cheamă Mirona cu O, când pe el în cheamă hăpt Blogu!
Seara am luat somn. Mai instant ca supa la plic!
Dimineața a venit mult prea repede, ne-am trezit în jurul orei 8, dar am fost la Pedalarea de primăvară! . A fost cea mai tare chestie să văd Timișoara de pe bicicletă, alături de cei aproape 1000 de bicicliști cu care, în ciuda tentativei de ploaie care a refuzat să se oprească până la final, am pedalat pe străzile timișorene mai bine de o oră, cu mic, cu mare, cu baloanele după noi! Și mi-am dat seama cât de mișto poate fi orașul ăsta! Verdeață multă, străzi îngrijite, oameni frumoși!
Apoi am participat la Workshopul Blog Trip al lui Bobby Voicu, alături de…pfoai. Mulți! Foarte mișto a fost Daniel Damian, nu mă așteptam să se descurce atât de frumos la prima lui prezentare! Daniel, tot respectul! La Ovi Sîrb m-a pufnit râsul din 5 în 5 secunde. Dar it’s ok! E de bine! Cel mai mult mi-a plăcut cum a vorbit Ștefan Szakal, a venit foarte pregătit și am primit câteva sfaturi utile, tipu’ știe meserie!
La ora 6 și jumătate, oră la care eu nu apucasem încă să mănânc, am dat o fuguță la Restaurantul Yugoslavia. Superbă atmosfera, și mâncarea și mai și!
După aceea, din nou pe fugă, am ajuns în Beer & Bricks unde ne-am strâns la un ceai dansant cu toată lumea, plus unchiul meu din Timișoara, Domi, pe care îl văd mult prea rar. Trecând peste incidente despre care prefer să nu vorbesc, per ansamblu a fost o seară reușită. În acea noapte am stat la Dan Ștefancu, mulțumim frumos Dan!
Poze multe din Beer & Bricks AICI.
Din nou, am luat somn mai instant decât supa la plic. Dimineața devreme ne-am întors la Cluj.
Et voila!
Poze și video de la Bistrița Folk
Dec 2nd
UPDATE: Interviu pentru bistrita24.ro (click)
Am găsit în final filmare cu mine de la Gala Bistrița Folk. Pe parcurs, voi adăuga în acest articol toate pozele pe care voi primi. Nu ezitați să aruncați cu câte o părere!
Și înregistrarea audio, direct de la Săsărman. Mulțumesc frumos!
Mirona Pascu – Separat împreună (Bistrita Folk 2009)
Cronică Bistrița Folk! (din punctul meu de vedere :))
Nov 24th
Mi-am scos cât am putut din grădina de zarzavaturi dintr-un anumit loc și am participat pentru prima dată singură la un festival național de creație folk pentru tineret: Bistrița Folk.
Țin să anunț pe această cale că eu până la ora 9, seara dinainte, încă nu aveam chitară cu care să particip, deși vineri dimineața la 7 aveam cursă de microbus spre Bistrița. Eram dispusă să merg acolo fluierând, și să apelez la mila concurenței . Totuși, există și oameni buni pe această lume, iar după 3 ore de dat telefoane care începeau cu “Salut! Scuze de deranj dar… mâine plec la Bistrița și nu am chitară! Mă poți ajuta?”, am dat de cine trebuie. Pe această cale doresc să-i mulțumesc lui Vlad Chertes, care mi-a pus în brațe cea mai tare chitară Tenson.
Cu o seară înainte am dat o tură până în Irish&Music Pub, la concertul Poesis, iar la pauză m-am trezit că urlă Mishu “Treci pe scenă!”. Am transpirat toată, m-am dus. La final, am fost felicitată de Marius Bațu și de Eugen Baboi, și împreună Poesis. M-am gândit că… hai că se poate!
La 7 am fugit singură în lume cu chitara (altuia) în spate și un troler după mine. La 7:15 m-am suit pe microbus, fără rezervare, dar m-am liniștit când am văzut că urcă din ce în ce mai mulți tineri cu chitarele în spate. Am cunoscut-o apoi pe Adriana Andreica cu care am stat de povești toată ziua. Drumul a fost lung, era mult prea dimineață și cafeaua inexistentă. A trecut totuși mai repede decât mă așteptam.
La ora 11 eram peste 27 de concurenți la preselecție. Vali Șerban ne-a “încurajat” și mai tare când ne-a spus că suntem prea mulți și că jurizarea va fi “puțin” mai dură. Dar norocul a fost de partea mea, cu toate că eram mai agitată decât un Pepsi pe scenă, și am salutat juriul cu “Bună seara!” la 11 dimineața ) . Trecusem de primul hop!
Apoi, fuguța cu viteza luminii la masă, întors la probă de sunet, teleportat la cazare, făcut power-shower, cules pe Șefa de la FolkBlog, furat de la ea cercei norocoși și întors la Casa de Cultură din Bistrița. Și pe cine găsesc? Pe Mishu Călian cu tot cu Band-ul, pe Ionuț Mangu, și restul echipei FolkBlog. Și cam atât cunoșteam eu
În jurul orei 6 a început concursul. Eu am extras numărul 6. Ne-am dus cu toții în spatele scenei. Ca să scap de emoții, am început să dansez singură de nebună pe piesele celorlalți. Și a funcționat. I-am chemat repde pe Mishu și gașca, doar n-au venit din Cluj să mă rateze pe mine ) , eu eram următoarea. A venit rândul meu și m-am așezat frumos, mi-am pus repede fițuica pe jos (știam versurile, vroiam doar siguranță). Apoi mi-am dat seama că reflectoarele erau mult prea puternice să văd publicul. Și a fost bine așa. Am inhalat o gură bună de aer, am închis ochii și am dat ce-a fost mai bun din mine: Separat împreună și Fluturi de negru, nu mai știu ordinea lor, nu m-am mai gândit la asta. M-am concentrat numai pe simțurile mele. Din păcate nu am filmări cu mine, dar dacă are unul din voi dau o bere în schimbul lor . Cu toți ceilalți găsiți filmări pe gugăl.
A sunat perfect! Apoi Ionuț Mangu a făcut publicul să aplaude pe ritmul pieselor sale. Mishu Călian Band a deschis prima seară de recitaluri.
Din acel moment, Mishu m-a felicitat într-una După ce a plecat, m-a felicitat prin SMS ). Mulțumesc Mishule! Să știi că m-ai ajutat mai mult decât ai crede!
În noaptea aceea am dormit ca un prunc. Ca norocul, Clujul a avut reprezentanți suficienți încât să umple o cameră de 7 paturi, unde am fost cazați “cu apă caldă” , la căminul Sfânta Maria din Bistrița.
Ne-am plimbat a doua zi prin Bistrița, cele 4 străzi pe care le cunoșteam fără să ne pierdem. La 4 am fost chemați de urgență la o pizza de către prezentatoarea evenimentului, Elena Kuji. A scris niște versuri și am pus la cale o mică surpriză pentru organizatorul evenimentului, Florin Săsărman. Din păcate, timpul scurt nu ne-a permis decât să le punem pe muzica uneia dintre cele mai faimoase piese folk românești. În final a ieșit chestia asta :
Dar înainte de asta, premierea.
- Trofeul festivalului “Bistriţa Folk”: Grupul “Noi” (Iulia Mitrea și Tituş Constantin Cojocaru, din Câmpina)
- Locul I: Soliști: Ionuţ Mangu (Cluj-Napoca, wooohooo )
Grupuri: Grupul “K-Noi” (Florin Borzoş și Dani Năsăudean, din Bistriţa-Năsăud)
- Locul II: – Vasile Bancea (Bistriţa-Năsăud)
- Locul III: – Mirona Pascu (Cluj-Napoca,, Aaaaaaaaaaaaa!!! )
- Premiul special al juriului: – Grupul „Alergic” (Sebeş)
Da. Am luat premiul 3 ). Mi-am auzit numele, m-am dus pe scenă, am dat mâna cu lumea. Am văzut ce scrie pe diplomă doar după ce m-am întors în culise. AM LUAT PREMIUL 3!!! Nu mi-a venit să cred.
Noaptea respectivă a fost grea… Am ieșit cu niște prieteni din Cluj care au fost acasă în Bistrița. După mici plimbări diverse am ajuns întrun local foarte asemănător cu Janisu’ nost’ drag, numai că se numea Any Time. Acolo ne-am strâns câțiva dintre participanți, unii ne-am urcat și pe scenă. Acolo am constatat că emoțiile mele s-au despărțit de mine. M-am simțit excelent pe scenă! Iar sunetul a fost atât de clar…
Dimineața m-am trezit cumva. Mi-am strâns jucăriile și am plecat spre Cluj. Pe drum, evident, am luat somn instant.
Ei bine, cam atât! Deocamdată. Aștept totuși niște poze și clipuri dacă are cineva pe mironeasca@gmail.com . După ce le primesc, vi le arăt și vouă!
