Guest post
Guest post: Sfântul Andrei Palatkas. Român.
3De ce român?
Iată că a dat peste noi prima zi a lunii decembrie, ocazie cu care participăm plini de mândrie la defilări pompoase cu tancuri și avioane ruginite, după care ne așezăm la un mic și o bere, ca să ne înjurăm țara.
Cum se face că aceiași oameni care intră în hora mândriei naționale își bagă picioarele (sau p**a) în țara lor în același timp? Nu poți să te plângi că parlamentarii sunt lipitori, poliția e coruptă, președintele este un dictator alcoolic, doctorii te omoară dacă nu le dai șpagă, mafioții își fac de cap și țara asta e proastă întru totul, după care să fluturi mândru steagul tricolor.
Confruntat cu atâta ipocrizie, propun ca 1 Decembrie să fie ziua naționala a rușinii că suntem români. În această zi, românii vor trebui să umble pe stradă cu capul plecat, străinii vor fi încurajați să ne dea în cap cu ziarul, precum unui câine care își face treburile pe covor. În loc de știri înălțătoare la televizor despre români valoroși, va fi transmisă doar o poză cu harta României și coloana sonoră de la Benny Hill. În loc de sare pe drumuri, se vor împrăștia grăunțe și coji de nucă, iar fiecare român va avea parcela lui unde să stea în genunchi. În Parlament, toți politicienii vor fi obligați să stea la colț în picioare și să se gândească bine la ce au făcut. La sediul Națiunilor Unite, se va face coadă la pupitru, unde se vor spune bancuri despre România. La Jocurile Olimpice, se vor introduce câteva sporturi noi, obligatorii: fuga cu poșeta și întorsul portofelului. Deși vom fi primii pe podium la aceste două sporturi, în loc de medalii ne vor lăsa să păstram poșeta și portofelul. Imnul național se va schimba din “Deșteaptă-te române” în “când o pun, o pun cu sacul, merge mintea la băiatul”, măcar pentru o zi.
Românii care au emigrat și au ajuns celebri, își vor nega cetățenia și vor insista ca s-au născut în Botswana, nimeni nu va obiecta la aceste demersuri. Spoturile turistice cu ”Land of choice” vor fi înlocuite cu ”For your own sake, stay where you are”. Extratereștrii vor desena în lanurile de grâu portretul președintelui, dar ii vor face cioc, mustață, un ochi vânat și o puță lângă gură.
Sună trist, dar măcar ar fi mai realist decât în ziua de față. Aș putea continua cu propunerile, dar vă las pe voi în secțiunea de commenturi.
PS: Pentru toți detractorii care cu siguranță vor avea obiecții față de acest text: e un pamflet dom’le și îmi iubesc țara, doar că prefer sa stau în casă de ziua națională
de Andrei Palatkas. Român.
Guest post: Marian ”Dume-tari” Hurducaș
8
Campania umanitară ‘’Bagă-i telefonu-n C*R’’
Noi, românii, suntem o specie al dracu’ de ciudată. Ne mirăm așa, noi pe noi, între noi, ce să mai vorbesc despre cum mirăm reprezentanții altor popoare cu care întrăm în contact? Evident, când pleacă acasă, toate povestirile lor se încradrează la Unbelivable.
A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar bloggui.
Se făcea că plecam de acasă, într-o dimineață de luni. Deloc plăcut afară, frig de-ți era frică să te micționezi că poate o faci sub formă de cuburi de gheață. No’… totuși ajung în stație. Fany vine să mă ia și să mă ducă la… Cluj. La mare m-a dus acum 2 ani, și de atunci regret aproape zilnic. Mă urc în bus… and to the job. Nimic neobișnuit. Îmi scot telefonu’, bag un tuităr mic, citesc presa… intru-n metropolă.
10 minute mai târziu ceva îmi atrage atenția și mă obligă să-mi scot capul din telefon. Urcă niște tipi frate, așa mai tuciurii, cu maxim 4 clase și evident hăhăitori. Își fac loc, se uită-n stânga-n dreapta, bagă o glumă de aia din lumea lor șiiiiii SURPRIZĂ! Un hip hop de pă telefon! Să fie păntru tot autobuzu BUG MAFIA! Primul lucru care-mi vine-n minte: Doamne-ți mulțam că nu-i manea! Și continuăm noi TOȚI pă ritmul ăsta o stație, 2, 3… deja mă seacă. Imaginația-mi zburdă deja și îmi plimbă prin retină imagini care mai de care și texte pe măsură. Extras din gândurile mele: ”Păi bine mă animalelor, de ce trebuie mă să chinuiți voi o comunitate întregă? Cum ar fi să vă bag telefonul ăla în fund? FĂRĂ VASELINĂ!” și aici mă opresc. Imi vine ideea. Ce-ar fi să-mi fac un sindicat? O să-i zic Sindicatul Celor Care vă Bagă Telefoanele în Cur Fără Vaselină! Cu siguranță o să aibă mulți adepți pentru că imaginea cu-n astfel de oropsit care primește un supozitor de ultimă generație ar fi neprețuită. Și mai mult ca sigur nimeni de la CEDO nu s-ar băga pentru un reclamant de ăsta.
NU pot să nu mă întreb cum ar putea fi pedepsit de către Divinitate unul de ăsta. Mai mult ca sigur există mai multe feluri de Iaduri. Sau mai multe secțiuni în același Iad. Sau cel puțin, pentru maneliști există camera aia în care toată viața lor de după asta o să fie obligați să asculte muzică rock.
Mi-a venit și ideea unei campanii. Inițiez astfel un demers menit să ne scape de lăutarii ăstia incognito. Trebuie doar un designer care să conceapă niște stickere cu un mesaj pe care să-l propuneți și voi. Fiecare are ceva de zis despre luzării ăștia. Asta e clar. După ce ne stoarcem creierii, lipim stickerele peste tot, poate le punem și pe bloguri.
Ce ziceți?
Guest post: Coste de la Baia-Mare
1Vine, Vine Viitura!
Dacă tot am fost menționat într-un mod apoteotic pe mirificul colțișor de rai al Mironei, AM ZIS ca e momentul oportun (cât de magiiiiic) sa bag și eu cu personalitățile mele multiple un tip-top-mini-guestpost.
De aproximativ 5 zile sunt sinistrat în minunatul orășel de munte (unde se agață harta-n cui) Baia Mare. Baia Mare este un oraș frumos. În fiecare seara ies cu prietenii mei bețivani să ne bețivănim și îi ameninț că următoarea zi ma întorc la Cluj. Am încercat chestia asta marți… nu mi-a ieșit. Nu e vina mea că n-am barcă! Părinții mei nu sunt niște oameni atăt de înstăriți încât sa-mi cumpere ditai Yacht-ul pă Someș ca să pot trece ca fulgeruțul prin viitură. Nu e vina mea că trenulețul magic nu mai circulă prin Jucu din cauza apei.
Dumincă am ars-o la modul artist. Am fugit pana la Sighetul Marmației deoarece aveam repetiții cu mirifica-mi trupă de urlători sataniști. A fost distractiv. M-am dat cu bicicleta prin cătun și am înjurat niște puiuți de românași vechi (adică țigani, rromi, etc.). Viața e dură. N-o să înteleg niciodată cum e posibil ca un orășel atât de mic precum e Sighet să aibă atât de mulți ciobani, oieri și cialadăi.
Iubesc viața la sat! Ieri seară s-a înecat o babuță-n Apahida. Eu am băut bere. Ieri dimineață Mirona mi-a adus un mic omagiu. Eu am băut bere. Azi mi-am instalat pe MorToshiba-ul meu Lego Harry Potter. Acum nu mai beau bere dar ma pregătesc sa merg la una!
Dau cu pace la Mironeasca și cu pace cartierului pentru că sunt mai liber ca păsările care cad atunci când joc Duck Hunt pe celebra consola a tinereții, Terminator! (Mai țineți minte cât de disperant era câinele ala?)
De Andrei Coste



