Beta 2.0
~Fotografii
Fotografii cu lucruri și persoane
Foaie verde de alun, duși am fost la #incursiuni!
May 10th
Incursiuni în paradisuri județene, episodul 1
Tarnița și Gilău, perle ale Europei de Est
Am format echipa #incursiuni alături de: Andrei Crivăț, Ruben Kislaki și Florica și Zicu, și împreună TVdece, și ne-am luat și ne-am dus în excursia vieții noastre, atât de departe, și totuși, atât de aproape! (dați click pe ei, că și ei au povestit)
Și ca să lămuresc toți curioșii care se întreabă de câteva zile bune ce mama dracului e cu hashtagul #incursiuni de pe Twitter, vă spun doar atât: Andrei s-a gândit că nu e nevoie să mergi până în Bora Bora pentru concediul vieții tale, că există o Bora Bora chiar aici, în sânul patriei, la o aruncătură de bâț de orașul natal Cluj-Napoca. Și s-a dovedit că există! E exact ca și în Bora Bora, numai că altfel.
Când Leonardo DiCaprio a strigat pe Titanic celebra frază “I’m the king of the world!”, nu cred că știa de existența acestui peisaj!
Și pe partea cealaltă:
Am făcut cunoștință cu minunile naturii, mai exact, ce a lăsat omul după ce a terminat cu ea:
Probabil că au făcut scobitori din ei. Dar eu sper totuși că au făcut hârtie igienică să aibă cu ce să șteargă căcuța pe care o emană zi de zi.
Totuși, trecând peste influențele omului asupra sfintei naturi, putem observa cât de bine arată aceste bucăți lemnoase din ea, așa moarte cum sunt.
Am căutat un alt colț din sânii naturii în care să simțim aerul proaspăt și beția simplității de odinioară. Am găsit asta:
La coada lacului, am descoperit un mic Paradis, un peisaj de-a dreptul mirobolant, o oază de liniște. Priviți această scurtă prezentare, făcută de corespondentul nostru Zicu:
Și fotografiile aferente:
Dar fiindcă ni s-a făcut foame de ni se auzeau mațele până în Cluj, cu ecou, am fugit repede-repede, cu lacrimi în ochi că părăsim acest peisaj minunat, cu toate că acesta nu ar putea fi nimic altceva decât, desigur, hrană pentru suflet.
După o jumătate de oră, am și mâncat:
Iar apoi, cu alte lacrimi usturoiătoare în ochi, am descoperit locul perfect pentru odihnă: pe malul stâng al izvorului fericirii.
Am aflat că există un monstru din Lockness local:
Dar natura ne-a absorbit frica și ne-a permis să o respirăm până în adâncul… sufletelor.
Un cuvânt: NATURA!
Fotografii de Ruben.
Hello Timișoara!
Apr 26th
Ca să vă explic cum stă treaba, eu joi noaptea la 2 m-am hotărât că vineri dimineața la 8 plec spre Timișoara, motiv pentru care mi-am și anulat cele două cântări de vineri, respectiv sâmbătă seara, pentru care îmi pare foarte rău de altfel. Dar am fugit în lume alături de Ruben, și nu-mi pare rău! Așadar, m-am dus acasă după pașaport, pentru că era plănuită și o mică excursie sâmbătă dimineața la Beograd în Serbia. Evident, când am ajuns la mașina lui Andrei Crivăț mi-am adus aminte că l-am uitat acasă. Și acolo a rămas!
La Alba-Iulia l-am cules și pe Makavelis, încântată de cunoștință, ești prea cumințel! 
După un drum crunt de 5 ore cu mașina, eu având rău de mașină, am ajuns la Timișoara fără niciun fel de incident, și fericită să mă aflu din nou cu picioarele pe pământ, cu toate că eu mai tot timpul sunt cu capul în nori. Ei bine, și acolo, dragii mamii, jos pălăria! Numai oameni frumoși!
CristinaTM și Nebuloasa au fost primele cu care ne-am întâlnit. Dragele de ele, au fost drăguțe să mă dădăcească pe mine și pe Maka până mai spre seară, iar apoi ne-am dus la cheful de lansare a site-ului șmen.ro, într-un birtuleț căruia ele îi spuneau “La garaj”. Acolo, puzderie de oameni de care nu prea auzisem până atunci, cu mici excepții. Cei mai mișto cu care am avut ocazia să interacționez au fost Visurât și Denisuca lui, Ovi Sîrb și Corina Săftescu, niște scumpi cu tot cu șepcile lor foarte mișto, Siropel, Adrian Ciubotaru, Milorad Milenovici care ar fi rămas fără ochelari dacă nu eram eu, cu plăcere! 
Și să nu uităm de Alex Blogu! Care mi-a cerut mie buletinul ca să vadă că mă cheamă Mirona cu O, când pe el în cheamă hăpt Blogu!
Seara am luat somn. Mai instant ca supa la plic!
Dimineața a venit mult prea repede, ne-am trezit în jurul orei 8, dar am fost la Pedalarea de primăvară! . A fost cea mai tare chestie să văd Timișoara de pe bicicletă, alături de cei aproape 1000 de bicicliști cu care, în ciuda tentativei de ploaie care a refuzat să se oprească până la final, am pedalat pe străzile timișorene mai bine de o oră, cu mic, cu mare, cu baloanele după noi! Și mi-am dat seama cât de mișto poate fi orașul ăsta! Verdeață multă, străzi îngrijite, oameni frumoși!
Apoi am participat la Workshopul Blog Trip al lui Bobby Voicu, alături de…pfoai. Mulți! Foarte mișto a fost Daniel Damian, nu mă așteptam să se descurce atât de frumos la prima lui prezentare! Daniel, tot respectul! La Ovi Sîrb m-a pufnit râsul din 5 în 5 secunde. Dar it’s ok! E de bine! Cel mai mult mi-a plăcut cum a vorbit Ștefan Szakal, a venit foarte pregătit și am primit câteva sfaturi utile, tipu’ știe meserie!
La ora 6 și jumătate, oră la care eu nu apucasem încă să mănânc, am dat o fuguță la Restaurantul Yugoslavia. Superbă atmosfera, și mâncarea și mai și!
După aceea, din nou pe fugă, am ajuns în Beer & Bricks unde ne-am strâns la un ceai dansant cu toată lumea, plus unchiul meu din Timișoara, Domi, pe care îl văd mult prea rar. Trecând peste incidente despre care prefer să nu vorbesc, per ansamblu a fost o seară reușită. În acea noapte am stat la Dan Ștefancu, mulțumim frumos Dan!
Poze multe din Beer & Bricks AICI.
Din nou, am luat somn mai instant decât supa la plic. Dimineața devreme ne-am întors la Cluj.
Et voila!
Tragedie în sat: Iepurașul s-a sinucis!!! (ATENȚIE! Imagini șocante!)
Apr 3rd
Cea mai mare tragedie a anului tocmai a avut loc în sat, tocmai în seara Învierii, după ce Iepurașul și-a curmat zilele, spănzurându-se tocmai de lampadarul care urma să dea lumină credincioșilor.
În urmă cu doar câteva zeci de minute, Iepurașul a fost găsit fără suflare, spânzurat cu frânghia renului Rudolph, al bunului său prieten, Moș Crăciun. Imediat după, toți sătenii s-au strâns în jurul său, curioși de ce s-a întâmplat:
Apropiaților nu le-a venit să creadă că Iepurașul a putut face un asemenea gest.
Prietenul său din copilărie a acceptat să ne acorde un interviu, imediat după eveniment. Acesta a rămas însă fără cuvinte:
Un martor, în stare de șoc, ne dezvăluie derularea evenimentelor:
Ulterior, după câteva investigații, polițiștii aflați la locul faptei au descoperit un bilet de adio, pe care vi-l redăm intergal, în exclusivitate:
Dragi prieteni,
Nu plângeți după mine, pur și simplu nu am mai putut suporta!
Azi dimineață am primit un e-mail prin care am fost anunțat că, din cauza crizei, mi s-a încheiat contractul de muncă. În acel moment m-am gândit la toți acei copii care se vor trezi dimineață fără cadouri și fără ouăle de Paști, și nu m-am mai putut privi în oglindă.
Nu mai pot trăi astfel, dar nu fiți triști.
Vă iubesc de acolo de unde mă aflu acum!
Rămâneți cu bine,
Iepurașul.
