Beta 2.0
~Fotografii
Fotografii cu lucruri și persoane
Cât de hippie poate fi o dubiță hippie?
Jul 6th
Încă de pe vremurile demult apuse, pe când mă uitam la Scooby Doo de pe podeaua sufrageriei, am visat ca atunci când voi fi mare să am propria mea dubiță hippie. Și de atunci mă tot gândesc ce motive să aibă pe ea, ce fel de flori, ce paletă de culori să aibă indispensabilul semn al păcii (cel adevărat, nu degetul).
Și weekendul trecut, pe o străduță din Viena, mi-am văzut visul în fața ochilor! Era atât de ireal, încât am început toată să tremur și să mă pișc să nu cumva să visez ca de obicei cu ochii deschiși.
Iată-l:
Deja mă vedeam la volanul acestui minunat Volkswagen, cu flori la gât și în păr, ochelari roz și sandale colorate.
Și apoi a venit tramvai-ul…
Am cântat printre nuduri
Feb 7th
Am auzit eu un zvon, dar nu mi-a venit să cred ce-mi aud urechile. De câteva săptămâni se plâng folkiștii că folkblog.ro au scumpit tarifele pentru a-i menționa la Piesa Zilei. Ei bine, au făcut-o! 
)
După ce că m-au răpit de Crăciun, după care am fost nevoită să fug din țară ca să scap de ei, acum m-am întâlnit cu ei la concertul de sâmbătă. Mă bântuie, mă sechestrează, mă urmăresc ca niște paparazzi și mă filmează, după care mă promovează și dup-aia îmi trimit factura la adresa de domiciliu. Noroc că în ultima vreme nu mai știu care mi-e adresa din buletin!
Iar acum să trecem la lucruri mai serioase! A fost un concert minunat sâmbăta asta! Ne-am simțit foaaarte bine alături de prietenii noștri, iar eu și Claudia am asigurat atmosfera necesară. Am cântat printre nuduri! Nu vă speriați, nu a făcut nimeni striptis, dar pe pereții din Stripes Caffe erau expuse niște fotografii tare mișto (de Tya Afrim) care au făcut atmosfera și mai… intimă!
Pe scurt, mai facem! 
Fotografii de la paparazzi:
Tot lor le mulțumesc și pentru filmări, mai ales lui Cantafabule:
Claudia Ciobanu – Joc de fluturi
Mirona Pascu – Separat împreună
”Hitul anului” vi-l arăt altă dată
Cum a fost la FOLKLUNG
Jan 14th
Iată că mi-am făcut și eu norma de FOLKLUNG în weekendul ce a trecut.
Am fugit vineri în întârziere la Mishu la scârbiciu și am tăiat-o spre Suceava în viteză. Evident, pe la pasul Tihuța am prins o ceață pe întruneric de am crezut că mergem pe nori. Nu se vedeau nici măcar 5 metri întregi în față! Dar am ajuns hăpt la timp La Fierărie, ne-am instalat chitările lui Mishu și am dat drumul cântării, cu Adi Beznă în înaintare. Ce mai pot să spun… a fost de vis! M-am simțit atât de bine pe scena aia și știu că am dat totul. Mishu m-a acompaniat la chitară cum a știut el mai bine și am tras o cântare de zile mari! Aprecierile din public au fost pe măsură! M-am simțit excelent!
A doua zi însă… nu mai aveam voce . Am ajuns în Gura Humorului și am stat câteva ore bune în studio cu fărâmele de voce care mi-au rămas și am înregistrat o piesă nou-nouță, pe care abia aștept să o primesc. Mulțumesc încă o dată Doru pentru răbdarea pe care ai avut-o cu mine în studio!
Seara, am cântat în La Bomba. Local mic și primitor, plin ochi de oameni curioși să afle cine e Mirona Pascu. Am cântat cu Mishu, Beznă, Claudia Ciobanu și Ioana Pînzariu pâââână târziu în noapte. A fost un weekend de vis pentru mine.
Am avut primele cântări lungi din viața mea, în fața unor oameni complet necunoscuți. Și le-am dus până la capăt.
Mulțumesc lui Sorin Poclitaru pentru că ne-a primit cu brațele deschise și cartea sa de poezii!
Am primit și niște fotografii din La Fierărie, făcute de Ionuț Sinescu:
#RevCrew în Slovacia!
Jan 14th
Au trecut fix 2 săptămâni. Și pentru că mie îmi place să vă povestesc pe unde umblu, am să vă povestesc și despre această excursie de vis!
Am fugit de rebeliune în lume cu Andrei, Teo, Psaico, Radu Neag, Ruben, Andi, Diana și Tudor. Am ajuns, după 10 ore de drum, undeva în Slovacia, la Veľká Lomnica, lângă Poprad, unde ne-a așteptat cea mai cozy căbănuță la care am fost vreodată! Zăpadă neatinsă la discreție, căldură multă, decorațiuni de sezon și o priveliște… Jos pălăria! Nici nu se putea mai bine, după ce că pe drum am reușit să fumăm la -19° Celsius. De faaapt, nu am prea fumat acolo. Pentru că în cabană nu se fuma, iar afară nu am rezistat niciodată să fumăm o țigară întreagă. Nu-nu, nu mă plâng! A fost mult mai bine așa!
Șiiiii m-am dat pentru prima dată cu placa. Prima jumătate de oră m-am chinuit să mă încalț. Fiind prea grasă, Psaico a fost nevoit practic să mă împingă în moonboots ăia. A doua jumătate de oră am urcat 200 de metri pe pârtie în sus (n-avea rost să-mi iau skipass și să mă sinucid aruncându-ma direct din vârf). A doua oră mi-am petrecut-o încercând să mă ridic în picioare pe placă, fără ca aceasta să fugă la vale în timpul procesului. După care am reușit să verific pământul din aproximativ 2 în 2 metri, ba cu burta, ba cu fundul. Pe când m-am prins și eu cum funcționează, am luat un pic de viteză, am intrat în panică și am luat o trântă de-a dreptul legendară, cu capul înainte, pe care ulterior mi l-am ferit la aterizare, m-am rostogolit de câteva ori, după care trunchiul s-a oprit, și picioarele au mai mers încă vreo 2 rotații, astfel încât eram ferm convinsă că mi-am fracturat coloana. După o jumătate de oră de stat întinsă pe spate, am reușit să mă ridic și m-am mai dat vreo 2 ture. A fost frumos. Nu mai fac.
În rest, ne-am bucurat de munții Tatra, care păreau rupți din filme. Și evident, ne-am bucurat de fiecare clipă de căldură din mașini și cabană.
Mai multe nu vă povestesc că mă bat coechipierii din #RevCrew.
Vă las cu pozele oficiale:
Locuiesc cu R2D2′s evil twin
Dec 23rd
Trecând prin curățenia generală dinaintea sărbătorilor, mi-am dat seama cu cine seamănă aspiratorul meu:
