Beta 2.0
Fără o categorie anume
Aici este ce nu a încăput nicăieri altundeva.
Am venit şi am plecat!
Jul 1st
Stimaţi cetitori, abonatul al cărui link l-aţi accesat nu poate fi contactat. Vă rog să vă reveniţi şi să încercaţi din nou, mai târziu. Cam pe marţi! Seara!
Pentru că am fugit în lume unde câinii umblă cu covrigi în coadă şi unde lumea nu a auzit de criză. Deci distracţie frumoasă să avem, mulţumim! 
Cam pe când citiţi voi aceste rânduri, noi suntem deja trecuţi de 2 graniţe. Sper.
Aşa că un weekend minunat şi promit că-mi revin şi la întoarcere pe acest blog se şi scrie! 
Mai puțină istorie personală, mai multe lucruri concrete la conferințe!
May 23rd
Dacă în anii trecuți mergeam la o conferință pe teme legate de online sau dezvoltare personală și speakerii erau obișnuiți să își susțină o prezentare de genul ”cum am ajuns eu la succes” sau ”ce am făcut eu”, acum susțin din toată puterea că ne putem lipsi de istorie personală la conferințe.
De ce spun asta? Eu bine, dacă unii investesc o căruță de timp în a organiza o prelegere, un eveniment, o conferință, și te cheamă sa fii speaker, te cheamă pentru că deja lumea cam știe ce ai făcut tu și cum. Lumea deja știe că ai ajuns la un nivel mult mai înalt decât alții. Și atunci de ce ai ține o prezentare prin care să te lauzi sau să-ți plângi de milă unde ai greșit, când scopul tău la o conferință, în calitate de speaker, este să-i înveți pe cei prezenți alte lucruri decât cele pe care le găsesc pe internet la o simplă căutare a numelui tău pe Google. Mai mult, când deja prezinți lucruri făcute de tine printr-un slide-show de câteva poze și un speech de maxim 5 minute în care te repeți, atunci e clar. Ești nepregătit să înveți pe alții despre ceva. Ești incapabil să scoți esența din munca ta. Sau chiar mai rău, refuzi să împarți cu alții micile secrete care stau la baza succesului tău, ca om cu o carieră împlinită sau aflată pe drumul cel bun.
Cuvintele din titlu sunt ale lui Ștefan Teișanu, și le-a spus pe twitter în timpul unei astfel de conferință, în timp ce un speaker a vorbit despre viața personală. Da, a vorbit frumos și și-a transmis mesajul, dar eu am niște așteptări puțin mai mari de la oamenii care sunt invitați să vorbească. Unii plătesc bani destul de mulți să-i audă, și la final cu ce rămân? Cu niște emoții, poate, sau cu impresii greșite despre speakeri. Pentru că în momentul în care ei aleg ca subiectul prelegerii să fie un moment al vieții lor personale, e normal să iasă la iveală niște emoții. Uneori ajung chiar să se pună în situații telenovelistice. Sau, din extrema cealaltă, să pară prea plini de ei, să se creadă prea importanți.
Așadar, mai puțină istorie personală și mai multe idei constructive!
Am trecut mai departe la X-Factor!
May 15th
Din 1000 de participanți, am trecut mai departe. Evident, am auzit o grămadă de voci foarte bune, nu cred că vor avea ”funny moments” cu participanți de la Cluj, lucru care nu poate decât să mă bucure: trăiesc într-un oraș plin de artiști! Păcat că niciunul nu prea face nimic în legătură cu asta…
Așadar, azi la ora 12 mă voi duce la a doua fază, în care nu știu exact ce se va întâmpla, dar țineți-mi pumnii! Că bine-a fi!
UPDATE: Cred că experiența mea la X-Factor se rezumă doar la audiții! M-am lăsat copleșită de emoții și sunt sigură că nu voi ajunge printre cei care vor fi selectați la nivel național. Dar le urez succes prietenilor mei care cred că vor ajunge și mai departe decât atât!
M-am înscri(i)s la X-Factor
May 11th
Mda, după ce m-au bătut ai mei la cap o săptămână, m-am înscris și eu la preselecția X-Factor, care va avea loc sâmbătă la Cluj, la Iulius Mall.
Șiiiiiiii, uitându-mă la ei pe site, aș avea câteva lucruri de zis:
”vor primi”
”membrii familiei” sau ”membri ai familiei”
”să aibă”
Mi-sa părut la un moment dat că am dat și peste niște ”v-eți” sau ”v-or” sau ceva de genul, dar poate doar mi s-a părut. )
Dar, cu toate astea, cu toate că nu am o poveste dramatică, orfană nu sunt, handicapată nu sunt, eu sper totuși că va fi bine. Și dacă nu, asta e!
Dragă Studcard, vă felicit pentru un eveniment de toată jena!
May 9th
Transilvania Music Event, despre asta e vorba! Drept urmare, solicit ca întreaga conducere să-și dea demisia! Și sunt convinsă că nu sunt singura!
Vă spun și ordinea în care puteți începe ”aerisirea” organizației studențești, pas cu pas, argumentat.
În primul rând oamenii pe partea de promovare. Pentru că atât la celebrul Pitong, ăăă, care este, cât și la Vali Bărbulescu, au fost suficienți oameni cât să încapă în propriul apartament. Drept urmare, dacă voi face un concert la mine acasă cu cei doi menționați mai sus, cu bilete la intrare, probabil aș fi stat puțin mai bine la capitolul ”prezență la eveniment”.
În al doilea rând, oamenii pe partea de promovare, din nou. Adică, îi angajați la loc și îi mai dați o dată afară! Pentru că au fost atât de lipsiți de imaginație și incapabili să aducă oameni la concertul Iris. Din câte am reușit eu să aflu, Iris a refuzat să mai vină la Cluj pentru că nu s-a vândut un anumit număr de bilete. Iar cele câteva care s-au dat cadou pentru seara de duminică, prin concursuri pe bloguri, făcute gratis pentru Studcard, au devenit așa, peste noapte cum ar veni, întâmplător, peste ultima noapte dinaintea evenimentului cu pricina, complet necâștigătoare. Dar e ok, de acum încolo, sunt absolut convinsă că nu va mai colabora niciunul dintre bloggeri cu dumneavoastră. Niciodată.
În continuare, vă sugerez să îi dați afară pe cei care au gândit acest eveniment. Pentru simplul motiv că l-au pus la capătul lumii, unde numai soarele apune, iar numai Floreștiul răsare. Pe lângă clasicii mici și băncuțele înșirate frumos afară, din nu știu ce motive, după modelul bâlciului ieftin, s-a aflat cortul fermecat, cortul unde muzica trebuia să se întâmple. Și o parte din muzică s-a întâmplat, cu toate că nu prea a avut pentru cine. Cât despre seara de duminică, de ce să plătești trupe, când pot veni alte trupe pe care nu trebuie să le plătești, ei își cheamă prietenii lor, care vor forma împreună un public, și la toată treaba asta îi vei spune ”concurs de trupe”? Pe care le votează tot publicul, în cutii de pantofi acoperite în hârtie. Iar apoi, după ce ai făcut toate astea, anunți că Iris nu mai vine, cei pe care i-au văzut weekend de weekend în fiecare vară din ultimii 15 ani, pe gratis, mult mai aproape de centrul Clujului, sau mai bine zis, chiar pe teritoriul orașului Cluj, și nu în Florești, pentru care ar fi venit, poate, încă o dată, chiar și pe bani, pentru că nu toată lumea își cumpără bilete la evenimente cu o săptămână înainte, ci mai degrabă de la fața locului, chiar ei, nu mai vin. Moment în care, pentru toată lumea, seara de duminică s-a șters din calendarul de evenimente. Pentru că nimeni nu a știut dacă se mai ține, dacă nu se mai ține, dacă e cu intrare, dacă nu mai e cu intrare, pentru că doar ”motivele obiective” anunțate de ei nu lămuresc toate aceste întrebări, zic eu, suficient de clare și firești.
Și ultimul, dar nu și cel din urmă, conducerea organizației. Pentru că nu a fost în stare să-și coordoneze oamenii și să creeze un eveniment cu toate detaliile bine stabilite. Adică, Dumnezeule, până și oamenii de la sonorizare s-au dus duminică de la 12 pentru că pe ei nu i-a anunțat nimeni că nu mai vine Iris, drept urmare, nu mai trebuie probă de sunet. Really now?
Apreciez totuși cei doi oameni din interior care și-au dat toată silința să mă lămurească și să mă țină la curent cu modificările și modificările modificărilor, Cristina și Radu. Dragii de voi!
Și nu, nu mi-e ciudă că nu am câștigat. Pentru că scopul nostru a fost să ”pășim în lume” în deschiderea unei trupe mari, și nicidecum câștigul unui concurs foarte prost organizat. Evident, scopul nostru nu avea cum să se împlinească încă dinaintea competiției.
Așa că, dragă Studcard, vă doresc toată fericirea din lume. Clienților voștri, pe care îi dezamăgiți în mod constant.
