Fără o categorie anume

Și ca să trecem direct la subiect, am văzut și eu, după mult timp în care am refuzat, filmul Wall-E. Așadar m-am pus cu Elnu foarte comozi la film ca să constatăm că nu am pornit subtitrarea. După film ne-am dat seama că nici nu am avut nevoie de subtitrare. Pentru că singurele cuvinte rostite au fost ”Wall-e”, ”Eva”/”Eve” și cuvintele oamenilor de pe navă care oricum nu mă interesau. Daaar, să revenim la începutul începuturilor.

Nu vă impacientați, nu am să vă povestesc tot filmul, ci doar lucrurile care mi-au atras mie atenția în mod deosebit, ceea ce se întâmplă rar, având în vedere că mie îmi trebuie să vizionez cel puțin 3/4 dintr-un film pentru a-mi da seama că l-am mai văzut cel puțin o dată. Cel puțin.

Și amu cică a fost odată un roboțel simpatic care, undeva în viitor, rămâne singur pe Pământ pentru a strânge gunoiul apocaliptic lăsat de oameni după ce au părăsit planeta pentru că nu mai exista oxigen și s-au refugiat cu toții pe o navetă gigant unde o firmă unică – gen Winny la noi, numai că acolo nu dispuneau de luxul concurenței – le-a brainwashuit creierele, sau, după preferințe, le-au spălat brainwashurile, alături de tehnologia avansată de care dispun, atunci în viitor, zic, transformându-se pe parcursul a doar câtorva generații în niște ființe cărora li s-au atrofiat  oasele, asemeni lui Boneless Chicken, iar șuncile s-au înmulțit cu nerușinare, asemeni iepurilor, ajungând la o formă care aduce a chifteluțe, cu ochi, la scară crescătoare exponențial.

• Aceasta este o bere. Hâc! (cu dedicație specială) •

Ce ziceam? Aaaa, da! Roboțelul! Deci acest roboțel nu era un compactor de gunoi obișnuit. Nu gunoiul era obișnuit, ci roboțelu NU era. V-am zis că era compactor de gunoi, nu? Vă spun acum! Deci nu era un compactor de gunoi ca toate celelalte. Pe lângă faptul că, ei bine, compacta gunoi, el locuia în ceva garaj – din acela cum visează hipioții că vor avea pentru dubița lor hippie – în care colecta obiectele care îi păreau interesante. Acestea erau destul de diverse: de la cuburi ale lui Rubix, la telefoane mobile, inele de logodnă, sutiene, șamd.

Vaaaai! Ce am uitat să va spun! Deci Wall-E nu era singur, el locuia cu prietenul lui cel mai bun: un gândăcel. Care în același timp era și animalul lui de casă. Cum am putut să uit? Gândăcelul acela e toată pcita filmului… Ei bine, acest gândăcel scoate niște sunete foarte dubașe, dar și simpatice care colorează filmul și îi dă o nuanță hazlie la momente cheie. Tot gândăcelul l-a învățat pe Wall-E să aibă sentimente și astfel, la sosirea lui Eve, hormonii pixelați ai lui Wall-e o iau razna după donșoară, pentru care, asemeni oricărui bărbat disperat, ajunge să fugă prin toată galaxia pentru a-i câștiga dragostea eternă.

• Ca să știți despre cine e vorba •

Și ca să dormiți la noapte liniștiți, cei 2 traiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Și gândacul de asemenea.

Dar tot gândăcelul a fost cel mai tare!