Adică, imediat se împlinesc 2 ani de când a luat naștere acest blog. A început așa, pentru prieteni mai mult. Apoi mi-am dat seama că mă citesc mai mulți din București decât din Cluj și atunci am zis că uite, nu mă citesc numai prietenii. Am angajat iubiți imaginari, mi-am găsit viitori colegi de trupă, v-am acceptat cele mai tâmpite provocări, v-am cântat serios, v-am cântat neserios. V-am spus ce mă macină și am criticat bărbații. V-am povestit pățaniile din călătoriile mele.

Apoi mi-am dat seama că aici numai eu vorbesc. Și am încercat să vă fac să comunicați și voi puțin cu mine. Feedbackul e foarte important. În câteva din ultimele articole, am reușit. Și mi-a plăcut. Acum vreau să îmbunătățesc puțin această colaborare.

În consecință, m-am gândit să vă fac pe voi să vorbiți mai mult. Sunt tare curioasă: ce vă readuce pe cronicuță? Cum ai ajuns aici prima dată? Ce ți-a plăcut cel mai mult aici? Și de ce?

Și pentru curajoși, pentru că în mare parte, articolele de aici sunt cu/și/sau despre mine, cum mă priviți? Ce impresie generală v-am lăsat? Ce trăsături dominante îmi puteți atribui?

Așa că nu mă lăsați în aer, e musai un răspuns! Mă roade de ceva vreme. Vă dau frâu liber! Nu vă inhibați, ziceți tot! Și de-i rău! Mno, ăstea ultimele le vreau justificate puțin.

Hai, bagă mare!

Mno, bagă mare cu votu’!

Ghiciți cine a câștigat.

Cea mai mare tragedie a anului tocmai a avut loc în sat, tocmai în seara Învierii, după ce Iepurașul și-a curmat zilele, spănzurându-se tocmai de lampadarul care urma să dea lumină credincioșilor.

În urmă cu doar câteva zeci de minute, Iepurașul a fost găsit fără suflare, spânzurat cu frânghia renului Rudolph, al bunului său prieten, Moș Crăciun. Imediat după, toți sătenii s-au strâns în jurul său, curioși de ce s-a întâmplat:

Apropiaților nu le-a venit să creadă că Iepurașul a putut face un asemenea gest.

Prietenul său din copilărie a acceptat să ne acorde un interviu, imediat după eveniment. Acesta a rămas însă fără cuvinte:

Un martor, în stare de șoc, ne dezvăluie derularea evenimentelor:

Ulterior, după câteva investigații, polițiștii aflați la locul faptei au descoperit un bilet de adio, pe care vi-l redăm intergal, în exclusivitate:

Dragi prieteni,

Nu plângeți după mine, pur și simplu nu am mai putut suporta!

Azi dimineață am primit un e-mail prin care am fost anunțat că, din cauza crizei, mi s-a încheiat contractul de muncă. În acel moment m-am gândit la toți acei copii care se vor trezi dimineață fără cadouri și fără ouăle de Paști, și nu m-am mai putut privi în oglindă.

Nu mai pot trăi astfel, dar nu fiți triști.

Vă iubesc de acolo de unde mă aflu acum!

Rămâneți cu bine,

Iepurașul.