Beta 2.0
Fără o categorie anume
Aici este ce nu a încăput nicăieri altundeva.
Ne-am mutat împreună! :D
Apr 1st
Sau, mai degrabă, mi-am măritat blogul!
După 3 ani și jumătate de Mironeasca.com , mi-am măritat blogul cu al lui Andrei. Da, doar blogul (deocamdată). Și a ieșit mironet.ro. De acum înainte, acolo mă veți găsi.
M-am gândit că dacă am reușit să-l conving să-mi cumpere filtru de cafea și mașină de spălat vase, poate o să îl conving să și scrie mai des în locul meu, în noua noastră casă. 
Mironet.ro va fi locul în care motanul mianună non-stop fără număr, eu mai repet zgomotos la chitară și andrei uită să pornească interfonul.
Și ce va urma nici noi nu știm… încă.
Noul nostru blog va fi online începând cu ora 18! See you there!
House, Y U NO stay longer?
Feb 9th
Nu pot să cred ce-mi citesc ochii!
Dr. House e obsesia mea de 7 ani de când a apărut. Sinceră să fiu, am impresia că, câteodată, analizez situaţiile după tiparul lui. Îmi place House. Şi nu doar pentru că seamănă fizic atât de bine cu tatăl meu!
What will we all do without him?!
Apăi dragă Transilvanie, eşti cea mai faină, no!
Feb 8th
Dragă Transilvanie,
Cine mai ştie în lumea largă să vorbească dulcele grai ardelenesc? Da! Noi folosim “no” şi “ioi” pe post de semne de punctuaţie, şi ne mândrim cu asta! )
Poate că cei din alte zone ne cred înceţi la vorbă şi la muncă, dar noi cu toţii ştim că un lucru ardelenesc e făcut aşa cum trebuie. Graba strică treaba şi nu ajută pe nimeni. Noi nu ţipăm, nu claxonăm în trafic pentru orice, şi culmea, ne ajunge timpul pentru toate!
Tot din Transilvania a ajuns cel mai faimos personaj din lume: Dracula. Atât de faimos, încât toată lumea încearcă să îl folosească ba în cărţi, ba în filme, dar noi ştim mai bine decât toţi că vampirii nu strălucesc!
În Transilvania noastră mulţi au vrut de-a lungul istoriei să ne cucerească. Ce-i drept, avem cele mai frumoase peisaje, cetăţi, bogăţii ale subsolului. Şi avem cei mai muncitori oameni. Cine nu şi-ar dori să aibă toate astea?
Dar noi suntem cei care fac Transilvania să fie aşa cum este. Ne iubim locurile şi ne iubim oamenii. Ne ajutăm unii pe alţii şi ne apreciem reciproc. Pentru că Transilvania e casa noastră!
Marţi, 14 februarie, se lansează Transilvania Media Group. Asta înseamnă L!ve, Look şi Tube! Şi mai înseamnă câteva lucruri: informaţii de la noi de acasă, din Transilvania. Fără să treacă prin filtre din alte zone, am auzit multe lucruri bune şi le doresc tot succesul!
Lasarea va avea loc, după cum spuneam, marţi, 14 februarie, în Piaţa Unirii de la ora 18, cu un concert cu Voltaj, Fly Project, DJ Sava & Andreea şi Andra.
Sunt foarte curioasă cum vor evolua cele 3 proiecte în continuare: L!ve, Look şi Tube. Create numai pentru noi, cei din Transilvania!
Vă invit să aflăm cu toţii la faţa locului!
Vine un moment în viaţă… când eşti om mare
Jan 24th
Când ai responsabilităţi. Când munceşti. Când acele lucruri care au fost odată ocupaţiile tale principale şi de rutină, cum ar fi mersul zilnic la cafea, statul degeaba şi băile lungi în care folosesţi cel puţin 7 produse, bârfele cu prietenii despre cele mai neînsemnate nimicuri sau încercările culinare nereuşite dar pentru care ţi-ai pierdut jumătate de zi în bucătărie, ei bine, toate astea sunt amintiri.
Vine un moment în viaţă când habar nu ai ce să spui la şedinţele de la serviciu, când nu apuci să-ţi faci treaba, iar, cumva, Universul lucrează împotriva ta, şi reuşeşte cu brio.
În acele momente trebuie să iei măsuri. Trebuie să găseşti o modalitate, fie ea temporară, prin care să te aduni şi să poţi trece peste.
Drept urmare, de vreo două săptămâni încoace, am instaurat jumătatea de oră de criză.
Adică fiecare dintre cei în jurul cărora îmi petrec majoritatea timpului are dreptul la o jumătate de oră de criză, în care are voie să dea cu pumnul în birou, să fugă brusc la o ţigară, să-şi verse nervii. Există însă câteva reguli: jumătăţile de oră nu au voie să se suprapună cu ale colegilor, iar nivelul de zgomot trebuie să fie în limitele în care ceilalţi să poată lucra.
Şi de când avem această jumătate de oră de criză, vă spun pe bune: avem mai multă linişte! Pentru că odată ce aceasta a trecut, putem să lucrăm la eficienţă maximă.
Ceea ce vă doresc şi vouă! Scoateţi dracii din voi şi apoi vă puteţi vedea de treabă aşa cum trebuie!
Acel moment când începi să înţelegi limba maghiară
Jan 18th
Am fost la protest marţi seara. După ce câteva zile am urmărit-o la televizor şi prin presă şi după ce m-am enervat că de la Cluj nu se vede nimic la televizor. Am făcut şi poze. Şi după ce am îngheţat, m-am îndreptat spre casă.
Şi m-am suit pe 30, m-am aşezat şi mi-am pus mâinile cu mănuşi cu glugă pe urechi, să le încălzesc şi să ma bucur de puţină linişte. În faţa mea, un tânăr înalt cu prietena lui micuţă se ţineau unul de altul, şi de tot ce prindeau în jurul lor de altfel, dat fiind faptul că în jurul orei 20 el era rupt în gură de beat, duhnind a alcool, iar ea, timidă şi ruşinată, se ascundea în braţele lui.
Şi tot drumul, tânărul a cântat şi a urlat în maghiară. De unul singur. De pe Memo şi până în Piaţa 14 Iulie. Tare!
Deci ca să stabilim de la bun început: eu nu am absolut nimic cu nicio etnie, atâta timp cât nu se întrece limita bunului simţ şi a spaţiului personal, fie el cât de mic pe conservele RATUC-ului.
De aceeaşi părere a fost şi domnul aflat în apropiere, care nu s-a mai putut abţine şi l-a certat pe băiatu ăla de i-au sărit capacele, din Piaţa 14 Iulie şi până la Generală 15. Tot în limba maghiară.
L-a trimis să protesteze în piaţă dacă vrea, ca toţi ceilalţi care protestează, dar pe autobus să se comporte ca toţi ceilalţi pasageri, adică să tacă mâlc şi să aştepte liniştit până ajunge la staţia lui,
Şi ajungând la staţia lui, prietena lui l-a împins afară şi au coborât amândoi. Iar domnul a fost apreciat şi a primit mulţumiri de la restul călătorilor. În limba română.
Aşadar, bunul simţ e valabil universal!
Și-am fă-cut un co-zo-naaac, #nom #nom, sa-l mân-căm!
Dec 21st
La invitația #floricăi de la TVdece, în cadrul minunatei campanii #obiceiurisanatoase, și sub atenta supraveghere și coordonarea lui Adi Hădean, iacătă ce-am lucrat noi luni seara, până târziu:
- febră musculară
- doi cozonaci frumoș’ (unul cu nucă și stafide ușor picante făcut de mine, și unul cu nuca multă făcut de sister)
- încă 8 cozonaci frumoș’ ai celorlalte ”gospodine”
- Adi și-a lansat șorțul de bucătărie branduit - foarte mișto, în sfârșit am și eu un șort – mulțumeeesc!
- cu aluatul rămas am mai făcut 2 cozonaci acasă, a doua zi, tot cu sister.
Așa că ne-am scos de Crăciun! Și acum știm să apreciem prețul unui cozonac: e foarte multă muncă și și mai mult timp până să iasă așa cum ne place nouă!
Celor care urmează să cozonăriți pentru masa de sărbători: mult spor și faceți-vă încălzirea înainte!
Pe final, o poză în exclusivitate cu mine frământând de zor cu spor:
