Beta 2.0
Despre…
Muzeul Farmaciei, locul unde istoria se ține în sticluțe mici
111 year ago
in Despre...
Casa Hintz se află pe Str. Regele Ferdinand la numărul 1 și găzduiește în prezent Colecția de Istorie a Farmaciei.
Ceea ce puțini cunosc despre acest colț de istorie e că în aceeași casă, acum aproape 500 de ani, s-a înființat prima farmacie din Cluj, oferind leacuri care mai de care mai ciudate, din care amintesc praful de mumie, pudra de asfalt sau niște formațiuni de calciu numite ochi de broaște.
Ceea ce face turul să merite absolut tot este domnul Radu Crișan, ghidul muzeului. Povestește cu atâta pasiune și vorbește atât de frumos încât rămâi practic hipnotizat și-ți dorești să nu se mai oprească, ceea ce nu ar fi foarte greu, având în vedere experiența și gradul de cunoștințe în domeniu. Practic, cunoaște fiecare centimetru pătrat din muzeu, fiecare sticluță magică, fiecare leac și fiecare cuvânt din cărțile străvechi de informații medicale.
Muzeul Farmaciei este un loc unic în lume! Din 1573 a funcționat ca farmacie fără întrerupere, Farmacia Sfântul Gheorghe, până la naționalizarea de după cel de-al doilea război mondial, când s-a transformat pentru o scurtă perioadă de timp într-o plăcintărie!!! 
Apoi a devenit muzeul pe care îl putem vedea și azi, fără prea multe modificări. În muzeu se găsesc aproximativ 4000 de obiecte expuse, dintre care aparate de măsurătoare, recipiente originale din sticlă sau ceramică, sau cărți vechi de peste 200 de ani, iar legendele spun că la subsolul acestuia, alchimiștii obișnuiau să se întâlnească pentru a crea poțiuni magice. Și apropo de poțiuni, tot aici putem vedea sticluțele în care se vindea elixirul dragostei, iar domnul Crișan cunoaște și rețeta secretă!
În sala 1 (imaginea de mai sus) încă se păstrează pictura originală, iar pivnițele generoase ascund niște secrete minunate. Așadar, Muzeul Farmaciei e un loc magic, plin de istorie și leacuri pentru suflet.
Din păcate însă, clădirea se află în prag de retrocedare, iar acest loc minunat ar putea să dispară sau, mai rău, să se transforme într-un birt! (De parcă n-ar fi destule prin beciurile clujene!) Ceea ce dorim noi e să atragem atenția comunității locale și nu numai, pentru a putea găsi niște soluții, e păcat să se piardă sute de ani de istorie și cultură din lipsa interesului autorităților.
Sfatul meu pentru voi (clujeni sau nu) este să mergeți să-l vizitați, să-l cunoașteți pe domnu Radu Crișan, să vă lăsați purtați în trecut și să vă convingeți și voi că trebuie făcut ceva pentru a salva Muzeul Farmaciei! Eu și o parte din bloggerii clujeni am fost acolo, de mânuță cu Andrei, care a pornit această mișcare de… ”conștientizare culturală locală”. Hai să fim clujeni, hai să ne descoperim trecutul și să-l facem, împreună, nemuritor!
Jurnalismul azi din perspectiva unui student la jurnalism
61 year ago
in Despre...
Înțeleg că fără rating buletinele de știri sunt urmărite doar de pensionari. Înțeleg că fără trafic și unici, site-urile de știri mor, pentru că ele supraviețuiesc din publicitate. Mai înțeleg și că fără cititori moare presa. Dar acum s-a ajuns să vedem peste tot despre divorțurile unor oameni care au devenit celebri datorită divorțurilor.
Presa online
Văd titlul unei știri care mi se pare interesant și, evident, dau click. Și atunci se întâmplă unul din următoarele: fie știrea nu are nicio legătură cu titlul, fie mi se deschide o pagină cu reclamă full-size și în colț un link cu ”Pentru a vizualiza știrea dorită, dați click aici”, fie mi se deschide știrea pe care am dorit-o, dar o găsesc greu pe pagină pentru că e înconjurată de reclame flash de culori hipnotizante. Și așa un site de știri își dezamăgește cititorul și există mari șanse să nu mai revină pe acest site!
Desigur, mai există posibilitatea ca știrea să aibă 3 rânduri, și alea copiate de pe un alt site de știri/blog/tweet/status de facebook, și o poză la fel de copiată cu watermark-ul pus strategic peste cel original. Desigur, în acest caz, recomand cu multă căldură să-și dea toată redacția demisia sau să se reprofileze pe un blog de 2 lei, valoare supraevaluată.
Presa scrisă
În cazul presei scrise, diagnosticul e dat de mult: nu mai are nicio șansă. Fără CD-uri, cărți de calitate proastă (adică se rup foarte repede, nu neapărat textul e prost) și mostre cadou, nu mai prea cumpără nimeni un ziar, cel puțin la noi. Când am fost în Viena, pe metrou erau cel puțin 5-6 ziare, dintre care unul tipărit de administrația metroului, iar aproape fiecare călător citea liniștit din ziare, iar apoi le lăsa acolo pentru următorii călători.
La noi, nu se mai poate face nimic. Lumea preferă să citească știrile pe internet, iar motivul e evident: de ce să dea 2 lei pe un ziar în care există numai subiecte de scandal, sau articole prea lungi despre subiecte care nu prezintă interes general? Și încet-încet, azi se închide un ziar, mâine altul, iar poimâine din 3 ziare fac unul, până nu vor mai fi deloc.
TV
La mine în bucătărie merge tot timpul Realitatea TV sau Antena 3, ca zgomot de fond pentru alte activități casnice. În primele 10 minute de știri aflu cam tot ce e esențial, după care se repetă totul over & over again. Pe lângă faptul că orice actvitate de om normal la politicieni sau vedete, gen cumpărături la piață sau plimbatul cu bicicleta, devine paradox și merită cel puțin 30 de minute de dezbateri din partea unor ”specialiști” angajați full-time să fie ”specialiști”, cel mai interesant este momentul în care postul de televiziune face știre din faptul că știrile lor au fost citite de peste X oameni pe site-ul lor de știri (repetiția e intenționată). Toate acestea, din punctul meu de vedere, nu mai sunt știri, ci materiale de umplutură. Sau chiar zgomot de fond pentru alte activități, funcție pe care și-o îndeplinesc cu succes.
Radio
Eu nu prea ascult radio, și în capul meu, ascultătorul tipic de radio arată așa: fie e șofer de meserie sau pur și simplu un om aflat într-o mașină care preferă să asculte radio, sperând că printre melodiile proaste va afla și câteva informații care să-l intereseze, fie din nou, e un om care aflat la muncă și lucrează cu radio-ul pornit ca zgomot de fond pentru alte activități. Desigur, majoritatea posturilor de radio au unul din cele 2 playlisturi posibile: muzica noastră de pe toate gardurile, niște buntzi-buntzi format din aceleași 8 piese ”de top”, sau oldies but goldies, combinate cu muzica pe care eu o numesc ”muzică de autocar”. Și știri. Scurte, că doar sunt știri de radio. Și pe care nu le prinzi tot timpul, pentru că tu faci alte activități între timp: condus/muncă/curățenie etc.
Concluzie
În calitate de viitor absolvent de jurnalism, mi se face scârbă când văd ce fel de subiecte devin știri de actualitate. Pentru mine, știrea înseamnă informație, și îmi pare rău dacă jurnaliștii de top consideră că tocurile lui Udrea reprezintă informație care să mă ajute pe mine. Ce-i drept, e mult mai ușor să dai un copy-paste, să furi un clip și să treci la sursă YouTube, că doar ce e pe internet e al tuturor, nu? Și cum să nu scrii de Iri și Moni, dacă oricum toți ceilalți scriu și ei deja de 3 luni încoace? Ce contează că ești ziar local? Doar și ce-i pe alte continente trebuie scos în față? Ce contează că știrile internaționale depășesc numărul celor locale? Ai un ziar, faci ce vrei cu el! De ce să te obosești să scrii un articol când poți copia comunicatul de presă și să-l semnezi și gata? Sau mai e și moda cu semnătura ”redacției”. Pentru că nimeni nu își asumă ce scrie. Atacurile anonime din presă sunt și ele în floare.
Pentru unici și bani, orice! Pentru calitate – nimic.
Ce-i drept, la facultate asta se învață: ”Privește în jurul tău! Orice poate deveni un subiect de știre!”
Sfatul meu pentru jurnaliști: ”Priviți în jurul vostru! Nu e nimic de văzut aici ce nu au văzut și alții, mergeți și căutați un subiect de știre care chiar să ne intereseze!”
Yours truly,
Mirona.
Despre inspirație
12 years ago
Toată ziua mă întreb unde să o caut, iar apoi îmi dau seama că în ultimele 4 luni am compus de 3 ori cât în ultimii 3 ani. Sunt pe drumul cel bun.
Totuși, unde găsești inspirația?
Am găsit un articol despre cum să ”fentezi” acele momente în care nu te poți concentra. Câteva au dat roade și în cazul meu. Vă prezint câteva dintre metodele lor, cu mici adăugări:
- Lasă calculatorul! Ia un pix și un carnețel și du-te la plimbare: în parc, pe malul apei sau pe o bancă dintr-o piață aglomerată. Urmărește oamenii, expresiile lor, orice fel de mișcare din jurul tău.
- Nu începe cu începutul! Adică nu are rost să faci introducere, cuprins șamd sau să urmărești o structură prestabilită. Ce-ți vine în cap, scrie! Sau cântă! Sau desenează. Un cuvânt te va duce la altul și te vei trezi cu toată propoziția fără să-ți dai seama!
- Când nu-ți place cum a ieșit ”bucățica ta de artă wannabe”, arunc-o. Ia-o de la capăt. Mototolește hârtia aia cu ură și concentrează-te.
- Fixează-ți reguli tâmpite. De exemplu, toate propozițiile trebuie să se termine cu vocale. Sau să înceapă cu aceeași literă. Când toate ideile îți încalcă regulile impuse, înseamnă că ai dat de idei! Folosește-le!
- Scrie cuvinte sau expresii, dezordonat, pe o foaie separată, până se umple foaia. Grupează cele care se potrivesc între ele pe o altă foaie, în fraze.
- Bea prea multă cafea! Te va face energic și fără stare, o să-ți fugă mintea în toate direcțiile. Măcar una din direcții va fi productivă.
- Folosește-te de imperfecțiuni. Scoate-le în centrul atenției lucrării tale.
- Nu plănui nimic. Inspirația nu vine după un orar.
- Dacă pur și simplu nu merge, ia o pauză. Mergi la alergat, gătește sau fă-ți ceva de lucru prin casă. Când e gata, treci înapoi la treabă, cu forțe noi.
- Nu te gândi ce vor crede alții. Nu-ți fie teamă să creezi ceva ce te reprezintă!
Sper că vă vor folosi aceste sfaturi. May inspiration be with you!
