Aberații cu subînțeles
Sper ca ați înțeles.
Valentin sau Dragobete?
Feb 3rd
Anul trecut am făcut o chestiuţă fără să spun nimănui. Pe vitrina unei gherete nefolosite de pe Eroilor, am lipit post-it-uri roz în formă de inimioare pe care am scris “Valentin sau Dragobete?”. A ieşit aşa:
My work on romaniapozitiva.ro
După care în vreo 2 zile, trecătorii au început să lase diverse mesaje pe cate un post-it: declaraţii de dragoste, mesaje pro sau contra Valentin sau Dragobete, semnături, reclame.
Abia a început luna februarie şi deja facebook-ul e roz, e plin de oferte de Valentine’s pentru îndrăgostiţi, care mai de care de siropoase şi diabetice.
Şi, ca în fiecare an, mi-e ciudă că Dragobetele e marginalizat, cei mai tineri decât mine majoritatea habar nu au de existenţa sa. Dragobetele e adevărata sărbătoare a dragostei! E al nostru şi ne place! Nu e siropos, e sincer şi ne face să zâmbim şi să iubim.
Pe când Valentin ne face să stricăm banii aiurea pe chestii cu multe inimioare pe care le strângem în cutii şi le uităm acolo.
Propun să facem ceva să popularizăm ce e al nostru. Nu ştiu încă ce anume, dar aştept sugestiile voastre!
Cu dragoste,
cineva care iubeşte româneşte.
Acel moment când ninge ca-n poveşti şi ţie ţi s-a furat sania din beci de când ai folosit-o ultima dată
Jan 27th
N-am mai fost cu sania de când aveam un metru înălţime şi mă scotea tata la plimbare. Acum, când în sfârşit este zăpadă suficientă să-mi aduc aminte de vremurile bune, nu mai am sanie.
În urmă cu vreo 7 ani, mi-a dispărut sania din beci. După ce cu puţin timp înainte îmi dispăruse pegas-ul în aceleaşi condiţii misterioase.
Lângă blocul meu este un… “deal”. Dar să nu vă imaginaţi că e deal dinăla mare. Pentru mine în acel moment era destul de măricel. Suficient cât să ţip când îmi dădeam drumul cu sania pe el. Acum îl urc într-un minut pe jos, sunt şi scări pe el. Şi e de fapt diferenţa de nivel dintre un pod şi strada mea, de vreo 25 de metri distanţă de la una la alta. Acum sunt garaje săpate în el şi lumea-şi plimbă căţeii pe cei câteva zeci de metri pătraţi rămaşi.
Dar când eram cu mult mai mică decât acum, acolo era ca la munte pentru mine. Cei 10 brăduţi plantaţi acolo erau ca o pădure pentru mine şi colegii mei de joacă, şi aveam nişte scenarii în cap de-i puteam depăşi pe Fraţii Grimm lejer. Aveam impresia că dacă treceam de primul brăduţ eram practic ca şi pierduţi în pădurice. Şi mai aveam impresia că dacă ne ascundeam după tulpina de 20 centimetri nu ne mai putea vedea nimeni.
Şi când se cam termina zăpada, pentru că făceam bulgări şi aruncam după maşinile care treceau pe acolo (ăştia micii de acum din zonă au preluat acest obicei), se forma un gheţuş lung de sus până jos. Pe care făceam “surfing” ca în filme, în picioare, până cădeam şi ne împrăştiam în toate direcţiile.
Ce vremuri! Acum mor de poftă să merg pe un deal adevărat cu sania. Dar nu o mai am.
Şi dacă o aveam… parcă-mi amintesc ceva de o sesiune în perioada asta.
Cum ar fi ca următorul preşedinte să fie un blogger?
Jan 20th
Să ne gândim puţin: oamenii nu mai au încredere în Guvern, în preşedinte, în primul ministru sau în presă. Nu mai au încredere în politicieni, în partide, în poliţie sau în jandarmi.
Anul trecut în martie am făcut o propunere care a fost luată drept o glumă : sindicatul bloggerilor, ce-i drept, nici nu am avut vreodată intenţia să vorbesc serios.
Acum mă gândesc: cum ar fi ca viitorul preşedinte să fie un blogger? Vă daţi seama ce campanie electorală online s-ar putea face?
Ce afişe electorale? Banner pentru o lună!
Ce conferinţe de presă? Live video-blogging!
Ce materiale promoţionale personalizate? Free hosting!
De ce să mai mergi vreodată la vot când poţi da un like?
Aş avea multe de spus pe tema asta, în cazul în care se va întâmpla vreodată aşa ceva. Pe de altă parte, nici nu cred că ar fi chiar aşa de greu. Mai ales acum.
Dar cea mai cea întrebare este: ce blogger ar fi capabil să reuşească o ispravă ca asta?
)
Dacă vine Apocalipsa, noi mergem în Narnia!
Jan 9th
Dacă tot e 2012 şi Apocalipsa e programată la sfârşitul anului, unii dintre noi deja au un loc în care să fugă şi să scape cu bine. Mai exact, un dulap care duce în Narnia, unde ursuleţii Haribo, ciocolata şi sucul de vişine curg râuri-râuri, şi nimic rău nu se poate apropia.
De o vreme încoace, de câte ori am nevoie de ceva, deschid dulapul şi POC! apare acolo. Încă nu am îndrăznit însă să intru cu totul, că cine ştie unde ajung de fapt, dar la cum merg lucrurile, un fel de Apocalipsă tot se apropie, iar momentul în care voi fugi în Narnia e inevitabil!
Dar rău nu are cum să fie!
Decât dacă, Doamne fereşte, nu există wireless.
Nu că aș vrea să mă laud, dar…
Nov 23rd
…daaaar o voi face oricum!
Deci! Trec prin cea mai tare perioadă a vieții mele de până acum. Alături de oamenii care trebuie! Mai ales unul dintre ei.
Și, după un an și ceva, mi-am găsit cel mai potrivit job pe care puteam pune mâna vreodată.
Cu toate astea, voi călători în continuare, mai rar, dar voi călători.
Și nu oriunde, ci, de exemplu, săptămâna viitoare nu merg decât până în Viena, unde voi prinde Târgul de Crăciun. La o aruncătură de băț!
Chiar dacă am rău de mașină, măcar nu trebuie să conduc eu…
…pentru că oricum n-am permis.
Și chiar dacă nu am nici bani de cumpărături substațiale, mă voi mulțumi chiar și doar cu un glob frumos pentru pomul de Crăciun.
Pentru că am ajuns cu soră-mea la concluzia că globurile de Crăciun ar putea înlocui, chiar dacă doar pe timp de iarnă, magneții de frigider…
…Dacă tot s-a mutat la casă nouă și a luat cu ea jumătate din ei.
)
În concluzie, sunt o puștoaică tare norocoasă!
Și pentru asta mulțumesc persoanelor de la începutul articoului.
Nu că aș vrea să mă laud!
Hai cu încălzirea globală!
Nov 22nd
Da. Știu. E frig și și voi știți. E groaznic! Și nici măcar nu a nins încă în zona mea!
Așadar, propun câteva metode pentru a combate efectele inevitabile ale sosirii iernii.
- Case cu fundații până-n fundu’ planetei, aproape de magmă. Sau relocare lângă un vulcan. Nici apele termale de lângă Oradea nu sună rău, fie ele și supe de babe!
- Dietă cu junk-food și fast-food. Până una-alta, eu aș putea. Că doar focile alea cum își mențin căldura? Cu grăsime. Să fie! În plus, se apropie Crăciunul și voi abuza de jumări. Și mai era vorba aia: ”Mai bine să ne fie rău decât să ne pară rău!”
- De ceva vreme mă uit prin magazine după căciuli gen ”cagulă”. Că deja am câte 2-3 perechi de ciorapi, haină lungă și 2 perechi de mănuși. Așadar, prefer să las cât mai puțină piele la ”suprafață”.
- Hai cu încălzirea globală! Toată lumea vorbește despre asta, dar eu încă nu am văzut nimic. Aș prefera, totuși, să fie sezonieră – de iarnă. Și vara să fie un mini ”ice age”.








