Beta 2.0
Aberații cu subînțeles
Sper ca ați înțeles.
Rău mă dor ochii, mă doooor, și tot uit de schimbătooor!
May 16th
Nu vă alarmați! Există un moment în viață în care e musai să înveți să conduci. Pentru că, acum, să nu ai carnet e ca și cum nu ai avea cei 7 ani de acasă, e ca și cum ai merge la un interviu pe un post de director și tu nu ai nici măcar bacul luat.
Dar e atât de comooood să stai în dreapta și să conducă alții… Și oricum mașinile sunt scumpe, că nu am fost printre norocoșii care au primit de majorat cadou o bijuterie de bolid.
Ei bine, în ultima vreme nu mai gândesc așa. De ce să stau în dreapta când pot să conduc? Și, deocamdată, de ce să-mi iau mașină când au alții? 
)
Ok, cu ultima parte am glumit. Odată tot îmi cumpăr eu o Mazda…
Dar acum să revenim la subiectul discuției. M-am apucat de școala de șoferi! Și după cum se vede și în dreapta paginii, cei de la Școala Rodna au grijă să-mi traducă cu subtitrare toată legislația, în așa fel încât să înțeleg pe ce planetă trăiesc și cu ce se mănâncă toată șoferia asta de care nu m-a prea interesat pe mine până de curând.
Și trebuie să vă spun că, în ciuda primelor lecții de condus, care au decurs ca și cum ar trebui să decurgă primele ore de condus, eu zic că mă descurc chiar bine. 
Da, mai moare motorul, mă mai claxonează unul-altul doar pentru că mai sunt și femeie la volan, dar treaba lor! Pe mașină scrie “ȘCOALA” destul de mare ca să vadă toți participanții la trafic.
Și trebuie să spun că îmi place din ce în ce mai mult să conduc! Mai am nevoie doar de puțină siguranță pe mine.
Așa că țineți-mi pumnii!
Și nu vă zic să stați în case, la ora asta probabil că deja sunt ieșită prin oraș!
Și până una-alta, behold and wonder!
Cel mai tâmpit accident casnic
May 4th
Știți, eu v-am tot povestit despre cum mă pândesc pericolele în orice moment. Ce-i drept, poate cel mai tâmpit dintre ele a fost când mi-am mutat maxilarul mai încolo cu chitara acum ceva timp.
Ei bine, la o reevaluare a evenimentelor de tip “fringe” din viața mea de zi cu zi, mi-am adus aminte de cel mai tâmpit accident din toate timpurile. A fost atât de tâmpit, încât ar merita un scurtmetraj pe această temă, și poate și vreo 2 trofee la un festival internațional prestigios de film.
Se face că într-o zi, eu și iubitul meu am decis că era musai să facem casa lună! Și am șters praful, am aspirat, iar el a spălat frumos pe jos. În aceeași zi, dacă tot făcusem curățenie lună, iar el tocmai ce și-a schimbat cauciucurile de sezon ale mașinii, dragul de el a decis să le aducă sus și să le depoziteze pe hol, două câte două, până ziua următoare când urma să fac scandal să le ducă în beci.
Iar în acea noapte, m-am trezit eu cu o criză de alergie de la cel mai motan din lume. Sufocându-mă pe silent, să nu trezesc tot blocul, am fugit spre baie, cu gândul să-mi arunc vreo 5 litri de apă rece peste față să-mi revin.
Drumul până acolo s-a desfășurat astfel: m-am ridicat din pat, am intrat în camera de trecere, am ieșit din camera de trecere, m-am împiedicat de găleata pe care a folosit-o mai devreme să spele pe jos, moment în care am executat un triplu-șurub mai ceva ca Nadia Comăneci, adică de nota 11 de-a dreptul, aterizând ca o minge de baschet. Adică cu fundul într-unul din cele două stive de cauciucuri, cu picioarele în sus.
La o primă vedere, ar fi putut părea chiar că stăteam foarte comod, ca pe un fotoliu, sau cum ar zice unii, ca #pebudă. Vă asigur însă că nu a fost chiar așa. Mai mult, mi-a luat vreo 10 minute să mă opresc din sufocat și încă atâta ca să mă ridic din Iadul negru al cauciucurilor.
Mno. Cam atât.
Dacă ați trecut printr-o experiență cel puțin apropiată de micul meu incident, vă invit să-l povestiți în detaliu la comentarii și să râdem puțin împreună.
Cură de slăbit pentru naivi
Apr 6th
Bună, mă numesc Mironeasca și am să vă prezint cea mai nouă, cea mai revoluționară, cea mai eficientă cură de slăbit pentru naivi!
Da, chiar funcționează! Am testat-o pe propria piele iar acum urmez o dietă permanentă și am reușit să-mi mențin silueta!
Încearc-o acum! Nu rata ocazia să ai o talie de invidiat! Totul depinde de tine!
Vrei să afli rețeta unui corp suplu? Urmărește următoarea dietă zilnică și vei vedea rezultate după primele 7 zile! Sper doar că vor fi cele pe care ți le dorești.
Așadar:
Micul dejun
O cană mare de cafea, pe stomacul gol. Poate chiar două, cu muuuult lapte și 4 lingurițe de zahăr/cană.
Brunch
Îîncepând cu ora 11, o dată pe oră: un iaurt, un baton de cereale, o tabletă de ciocolată, un croissant. Dacă vi se face foame între gustări, se mai pot consuma: jeleuri, Tic-Tac și din pachețelul colegilor de birou, alternativ, câte o îmbucătură.
Prânz
Mâncare chinezească (meniu întreg), pizza sau shaorma cu de toate. Alternativ, ceva diferit în fiecare zi.
Și după, un desert!
Gustare
Dacă ești prins la birou până seara și deja ai luat masa de prânz, poți repeta faza de brunch. Trebuie doar să speri că mai au colegii pachețel. Sau poți să mai iei un prânz.
Cină
Orice porție medie care să conțină carne (grătar, friptură, mezeluri) sau chiar pește, cu legume multe (cartofi sau salată) sau paste.
Gustarea de la miezul nopții
Orice mai găsești în frigider e ok și cantitatea trebuie să fie suficientă încât să te saturi, dar nu să explodezi noaptea în pat.
Pare ireal? Pentru mine nu a fost! Folosesc această dietă de când mă știu și nu am crescut în greutate niciodată! Mai mult, din când în când mai slăbesc vreo 2 kilograme pe care le recuperez în următoarea săptămână!
(Acestă dietă este recomandată numai persoanelor care au aceeași genă necunoscută ca și mine. Pentru o dietă care să vi se potrivească, consultați un nutriționist)
Valentin sau Dragobete?
Feb 3rd
Anul trecut am făcut o chestiuţă fără să spun nimănui. Pe vitrina unei gherete nefolosite de pe Eroilor, am lipit post-it-uri roz în formă de inimioare pe care am scris “Valentin sau Dragobete?”. A ieşit aşa:
My work on romaniapozitiva.ro
După care în vreo 2 zile, trecătorii au început să lase diverse mesaje pe cate un post-it: declaraţii de dragoste, mesaje pro sau contra Valentin sau Dragobete, semnături, reclame.
Abia a început luna februarie şi deja facebook-ul e roz, e plin de oferte de Valentine’s pentru îndrăgostiţi, care mai de care de siropoase şi diabetice.
Şi, ca în fiecare an, mi-e ciudă că Dragobetele e marginalizat, cei mai tineri decât mine majoritatea habar nu au de existenţa sa. Dragobetele e adevărata sărbătoare a dragostei! E al nostru şi ne place! Nu e siropos, e sincer şi ne face să zâmbim şi să iubim.
Pe când Valentin ne face să stricăm banii aiurea pe chestii cu multe inimioare pe care le strângem în cutii şi le uităm acolo.
Propun să facem ceva să popularizăm ce e al nostru. Nu ştiu încă ce anume, dar aştept sugestiile voastre!
Cu dragoste,
cineva care iubeşte româneşte.
Acel moment când ninge ca-n poveşti şi ţie ţi s-a furat sania din beci de când ai folosit-o ultima dată
Jan 27th
Miro e aia mică mică
N-am mai fost cu sania de când aveam un metru înălţime şi mă scotea tata la plimbare. Acum, când în sfârşit este zăpadă suficientă să-mi aduc aminte de vremurile bune, nu mai am sanie.
În urmă cu vreo 7 ani, mi-a dispărut sania din beci. După ce cu puţin timp înainte îmi dispăruse pegas-ul în aceleaşi condiţii misterioase.
Lângă blocul meu este un… “deal”. Dar să nu vă imaginaţi că e deal dinăla mare. Pentru mine în acel moment era destul de măricel. Suficient cât să ţip când îmi dădeam drumul cu sania pe el. Acum îl urc într-un minut pe jos, sunt şi scări pe el. Şi e de fapt diferenţa de nivel dintre un pod şi strada mea, de vreo 25 de metri distanţă de la una la alta. Acum sunt garaje săpate în el şi lumea-şi plimbă căţeii pe cei câteva zeci de metri pătraţi rămaşi.
Dar când eram cu mult mai mică decât acum, acolo era ca la munte pentru mine. Cei 10 brăduţi plantaţi acolo erau ca o pădure pentru mine şi colegii mei de joacă, şi aveam nişte scenarii în cap de-i puteam depăşi pe Fraţii Grimm lejer. Aveam impresia că dacă treceam de primul brăduţ eram practic ca şi pierduţi în pădurice. Şi mai aveam impresia că dacă ne ascundeam după tulpina de 20 centimetri nu ne mai putea vedea nimeni.
Şi când se cam termina zăpada, pentru că făceam bulgări şi aruncam după maşinile care treceau pe acolo (ăştia micii de acum din zonă au preluat acest obicei), se forma un gheţuş lung de sus până jos. Pe care făceam “surfing” ca în filme, în picioare, până cădeam şi ne împrăştiam în toate direcţiile.
Ce vremuri! Acum mor de poftă să merg pe un deal adevărat cu sania. Dar nu o mai am.
Şi dacă o aveam… parcă-mi amintesc ceva de o sesiune în perioada asta.
