Să zicem că te cheamă Cuceritoul. Gigel 1 Cuceritorul. Și să mai zicem că tu, Gigel I Cuceritorul, ești un bărbat frumos și împlinit. Și tot pe tine, Giglel 1 Cuceritorul, te duce mintea, chiar bine aș putea să spun. Atât de bine, încât ai un loc de muncă stabil, o mașină cumpărată tot de tine, niște bănuți puși deoparte și o căsuță doar a ta. Dar cu toate astea, în casuța asta a ta ești numai tu. Și ești singur. Deși prin patul tău au trecut multe alte suflete de sex opus, dimineața când te trezești ești tot singur.

Și atunci ce te gândești? “Hai să-mi iau un cățeluș că prinde bine la gagici!”, sau “Hai să beau numai bere scumpă să arăt că am bani, că prinde la gagici”, sau, de ce nu, “Hai să fiu un bou, că văd că gagicilor le plac băieții răi”. Dar ceva merge foarte prost, nu-mi dau seama exact ce, și tot singur ești.

Și atunci te gândești “Hai să mă mut în alt oraș, că în ăsta s-au epuizat toate bunăciunile”. Și te iei și te muți în celalalt capăt al țării. Și acolo, pentru că te duce mintea, îți găsești un job și mai bun. Și-ți găsești o căsuță și mai frumoasă! Și o iei de la capăt, că doar da-de da-de a merge treaba de data asta! Dar lucrurile, din nou, nu merg cum ți-ai fi dorit tu.

Și uitându-mă așa la tine cum faci toate astea, după mintiuca mea de fătucă tânără, Gigele mamă, nu era oare mai ușor să nu mai tot faci tu pe prostu’, să lași potăile și să NU fii bou? Ți-e frică de faptul ca s-ar putea să te placă AȘA CUM EȘTI?! Că încă nu știe nimeni de-a cui ești tu de fapt. Mno, numa ‘ zâc!