Beta 2.0
Mironeasca
Often called a retard, always in denial.
Homepage: http://mironeasca.com
Posts by Mironeasca
Rău mă dor ochii, mă doooor, și tot uit de schimbătooor!
May 16th
Nu vă alarmați! Există un moment în viață în care e musai să înveți să conduci. Pentru că, acum, să nu ai carnet e ca și cum nu ai avea cei 7 ani de acasă, e ca și cum ai merge la un interviu pe un post de director și tu nu ai nici măcar bacul luat.
Dar e atât de comooood să stai în dreapta și să conducă alții… Și oricum mașinile sunt scumpe, că nu am fost printre norocoșii care au primit de majorat cadou o bijuterie de bolid.
Ei bine, în ultima vreme nu mai gândesc așa. De ce să stau în dreapta când pot să conduc? Și, deocamdată, de ce să-mi iau mașină când au alții? 
)
Ok, cu ultima parte am glumit. Odată tot îmi cumpăr eu o Mazda…
Dar acum să revenim la subiectul discuției. M-am apucat de școala de șoferi! Și după cum se vede și în dreapta paginii, cei de la Școala Rodna au grijă să-mi traducă cu subtitrare toată legislația, în așa fel încât să înțeleg pe ce planetă trăiesc și cu ce se mănâncă toată șoferia asta de care nu m-a prea interesat pe mine până de curând.
Și trebuie să vă spun că, în ciuda primelor lecții de condus, care au decurs ca și cum ar trebui să decurgă primele ore de condus, eu zic că mă descurc chiar bine. 
Da, mai moare motorul, mă mai claxonează unul-altul doar pentru că mai sunt și femeie la volan, dar treaba lor! Pe mașină scrie “ȘCOALA” destul de mare ca să vadă toți participanții la trafic.
Și trebuie să spun că îmi place din ce în ce mai mult să conduc! Mai am nevoie doar de puțină siguranță pe mine.
Așa că țineți-mi pumnii!
Și nu vă zic să stați în case, la ora asta probabil că deja sunt ieșită prin oraș!
Și până una-alta, behold and wonder!
Ultima zi de vot pentru Cristi Gog la #romaniiautalent
May 11th
Nu uitaţi să-l votaţi pe Cristian Gog prin SMS la 1276 cu mesajul “GOG”! Azi e ultima zi!
Atât am vrut doar să vă aduc aminte. Cât mai multe voturi, pentru că merită! Dacă încă nu v-aţi convins, urmăriţi-l deseară în marea finală!
Şi mai vreau să mă laud cu micul meu suvenir:
Grigorescu, zona crepusculară
May 9th
Nu știu cum e în alte cartiere ale Clujului, dar eu de câteva luni mă simt ca în deșert. De când se lucrează la linia de tramvai, care, în mod surprinzător, nu are nicio treabă cu străzile cartierului, ci doar nenorocul de a-l delimita, singurul mod prin care să ajungi de cealaltă parte, și anume spre centru și civilizație, este probabil printr-un teleportor.
Ca să înțeleagă și locuitirii altor urbe, Grigorescu e un cartier lung cu 3 străzi paralele și se află la marginea orașului, e delimitat de dealuri la nord, Someșul la sud, la est se întâlnește dealul cu Someșul, iar la est se gată orașul. Buuuun. “Linia” de tramvai trece de cealaltă parte a Someșului.
În mod normal, în cartier poți intra prin cele două capete, peste deal sau prin două poduri peste Someș. Unul dintre ele e de obicei închis, asta dacă nu cumva e meci pe Cluj Arena și atunci sunt închise amândouă plus toate străzile care atentează pe direcția lui.
Niciunul din autobuze nu circulă pe ruta lor normală, și sunt și jumătate la număr față de obicei, pentru că au fost nevoiți să înlocuiască tramvaiele cu ceva.
Așadar, de câte ori mă trezesc dimineața și mă duc în stație să aștept autobuzul, stau o mică eternitate după el, și apoi fac un mic “tur” al orașului, ocolind străzile închise prin cele mai tâmpite dublări de traseu și timp pierdut, mă întreb: unde dracu’ locuiesc? În Narnia?!
Cel mai tâmpit accident casnic
May 4th
Știți, eu v-am tot povestit despre cum mă pândesc pericolele în orice moment. Ce-i drept, poate cel mai tâmpit dintre ele a fost când mi-am mutat maxilarul mai încolo cu chitara acum ceva timp.
Ei bine, la o reevaluare a evenimentelor de tip “fringe” din viața mea de zi cu zi, mi-am adus aminte de cel mai tâmpit accident din toate timpurile. A fost atât de tâmpit, încât ar merita un scurtmetraj pe această temă, și poate și vreo 2 trofee la un festival internațional prestigios de film.
Se face că într-o zi, eu și iubitul meu am decis că era musai să facem casa lună! Și am șters praful, am aspirat, iar el a spălat frumos pe jos. În aceeași zi, dacă tot făcusem curățenie lună, iar el tocmai ce și-a schimbat cauciucurile de sezon ale mașinii, dragul de el a decis să le aducă sus și să le depoziteze pe hol, două câte două, până ziua următoare când urma să fac scandal să le ducă în beci.
Iar în acea noapte, m-am trezit eu cu o criză de alergie de la cel mai motan din lume. Sufocându-mă pe silent, să nu trezesc tot blocul, am fugit spre baie, cu gândul să-mi arunc vreo 5 litri de apă rece peste față să-mi revin.
Drumul până acolo s-a desfășurat astfel: m-am ridicat din pat, am intrat în camera de trecere, am ieșit din camera de trecere, m-am împiedicat de găleata pe care a folosit-o mai devreme să spele pe jos, moment în care am executat un triplu-șurub mai ceva ca Nadia Comăneci, adică de nota 11 de-a dreptul, aterizând ca o minge de baschet. Adică cu fundul într-unul din cele două stive de cauciucuri, cu picioarele în sus.
La o primă vedere, ar fi putut părea chiar că stăteam foarte comod, ca pe un fotoliu, sau cum ar zice unii, ca #pebudă. Vă asigur însă că nu a fost chiar așa. Mai mult, mi-a luat vreo 10 minute să mă opresc din sufocat și încă atâta ca să mă ridic din Iadul negru al cauciucurilor.
Mno. Cam atât.
Dacă ați trecut printr-o experiență cel puțin apropiată de micul meu incident, vă invit să-l povestiți în detaliu la comentarii și să râdem puțin împreună.
Mi s-a făcut pielea de găină de 1 mai la MasterMic
May 2nd
Am fost pe platoul de filmări! ) w/ TVdece, Andrei Aroneţ, Zăineasca, Augustin Stanciu, Radu Ghiolţan, Carmen Elena
