Tabăra de folk de la Calafat a ajuns la ediția a XIII-a. Eu acum am fost pentru prima dată.

La Bașcov, pe Dunăre, la 2 km înainte de Calafat am campat câteva zile. Unii cu cortul, unii cu cortul fără izolir, unii cu corturi în care a intrat ploaia, alții fără cort, dar sub un acoperiș, spart pe ici, pe colo. După câteva zile, ne-am alăturat celorlalți participanți ai taberei, la Hotel Panoramic din Calafat. Pentru că cine știe, cunoaște, am să sar peste anumite evenimente, situații și condiții, și am să trec direct la partea bună a lucrurilor, pentru că, până la urmă, asta ne-a rămas mai important.

Rând pe rând, am legat prietenii frumoase. Am descoperit că cei doi Cățelandri, respectiv Bu și Cici, și împreună grupul Icarus, se descurcă și fără părinți :) . Ne-am trezit că părinții lui Radu de la grupul Descântec au devenit Tatăl Nostru, respectiv Mama noastră. Primul a fost desemnat și fotograful și cameramanul oficial al taberei, căruia îi mulțumim din suflet (nu cerșiți poze și filme, pentru asta voi pune un articol separat). Am descoperit o mare violonistă (cu o mini-vioară), pe Roxana (Descântec). Am descoperit o blondă deșteaptă și cu o voce mai mult decât deosebită, și anume Cristina (Descântec). Am descoperit o backing-vocal chick sensibilă și prietenoasă, pe Mădălina (Descântec).

Am găsit un ieșean mai adaptabil decât cameleonii între culori, pe Ciprian Cotruță :) . Am întâlnit Proiectul Tivodar, pe Ștefan Tivodar și pe Alex Nichita, dar și noul membru al trupei, pentru deplasări, pe Zara, un doberman care te face să ”Aaaaawwwwwww!” și care merită o statuie.

M-am apropiat și mai mult de clujenii mei, Ionuț Mangu și Alexandra Sidor.

Am găsit în Calafat la Supermarket (nu întrebați care că era unul singur), minunile produselor tradiționale românești și nu numai: V33 Lemon, Vodka Clujinskaia, energizant Tunnel și vin Cătălin Moroșanu.

Am stat seara pe plajă pe Dunăre, în Bașcov, pe șezlonguri, cu cel mai bun vin alb de pe pământ, și număram excrementele fosforescente de la Cernobîl ce pluteau. De la dreapta spre stânga.  Iar apoi ne întrebam de ce malul de la bulgari merge încolo, ca să ne dăm seama apoi că era un vapor.

Le-am vorbit cățeilor cerșetori de atenție în maghiară, pe terasă ”La Cătălin”, iar Alexandra și-a găsit un prieten bun în unul din ei.

Am întâlnit un bulgar, percuționist, pe Rosen Pasculov. PASCUlov. Get it? :)

Am găsit o scoică de vise pierdută de Stefan Geraksiev.

Am primit flori rupte din grădinile din zonă de la un nebun din Calafat al cărui nume nici acum nu-l știu, dar pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc, să fac baie în Dunăre cu el și cu draga de Ioana Mardare (o violistă multitalentată :) ), și fără de care nu găseam veci pururi magazin deschis în Calafat duminică.

Am reușit să rămân fără voce în ziua în care au venit cei de la TVRm să ne filmeze. Dar am auzit că a ieșit bine până la urmă, se pare că ceaiul acela fermecat și-a făcut efectul :) )

Am cunoscut familia Cantos, pe toți 4, niște oameni care prețuiesc lucrurile mici, și cele mai importante. Printre care și Mara și Teo. :)

Am cunoscut un Sorin Minghiat vesel, și unul supărat, dar mi-l păstrez în minte pe cel vesel, cu flaut wireless, cântând alături de cei de pe scena Panoramicului, din spatele sălii.

Am cunoscut un Dan Vană mereu pus pe glume. Glume bune :)

M-am reîntâlnit cu Horia Stoicanu, un om căuia îi port respect fără număr, fără număr. :)

Așadar, în încheiere, mulțumesc celor care mi-au luat gândurile de la necazuri și le-au aruncat departe, unde mi-a fost mult mai bine!

Și vă las cu una din piesele create de colegii mei, tinerii cântăreți de hip-hop și muzică ușoară :) )