Cică am fost în Munții Retezat, mai exact la Cupa Trascău, organizată de Trascău Corp din Zlatna. Locația a fost Casa de Vânătoare Câmpușel, unde ne-am strâns aproximativ 54 de corturi. Da’ să vezi ce tare a fost drumul până acolo!

Ne-am urcat pe Foamea de la ora 5 AM vineri dimineaț’, până la Simeria. Acolo ne-am suit pe Personalul Simeria-Lupeni, unde am îndurat JEG, discuții în contradictoriu cu ceilalți pasageri, cu nășița, cu cățelul șchiop din gară, cu Vlăzaaaaaaan etc etc etc. Din Lupeni, am luat microbus până în Câmpul lui Neag, de unde, imediat ce ne-am coborât, a început o ploaie torențială, iar noi mai aveam de mers 10 km liniari pe hartă, care mai apoi s-au dovedit a fi cel puțin 15.

•În Lupeni•

Am reușit să parcurgem pe jos 9 km dintre ei, în aproximativ 2 ore, prin ropotul ploii. Uzi până la chiloței, am fost claxonați de cocălari vâjâind cu 100 km/h în mașina lor de lux, ni s-a făcut cu mâna în loc să ne zică CĂ “haidați că vă ducem noi” ș.a.m.d. În schimb, pe cand am ajuns la destinație cu ajutorul domnului binevoitor de la Trascău Corp, a cărui nume, evident, l-am uitat, s-a oprit și ploaia.

•Ea e … Vlăzaaan•

În prima noapte a înghețat chiar și căcatul sângele din mine, căci ne-am dat la un țâr’ de berucă Redd’s, de-aia care cică e dăunătoare la sufletul omului. A doua zi, am efectuat un traseu de aproximativ 16 km până pe Vf. Piatra Iorgovanului (2014m ). Seara, cântare la foc cu Privatu’ (vodka+suc) lângă mine (apropo, care ați fost prin zonă, doresc pozele și filmările cu pricina).

Am trăit 3 zile fără de budă, cu conserve de pește, respectiv de pate, și supe la plic (pe care, de altfel, le-am și adus înapoi). A fost… excepțional (evident, numai cuvinte de laudă după ce m-am întors, căci, acolo fiind, am urlat numai vorbe de sănătate).

Mai multe poze (nu prea multe, că n-am!), aici: http://mironeasca.com/foto/?album=5