Îi cauţi o mică eternitate prin diverse mall-uri şi pieţe mărăşti, iar la un moment dat îi găseşti. Şi de la prima probare, ştii sigur că vă veţi petrece tot timpul împreună.

Şi îţi plac atât de mult încât refuzi cu încăpăţânare să porţi altceva. S-ar considera că eşti un trădător! În plus, nimic nu-ţi vine atât de bine, mai ales când eşti o slăbănoagă. Blugii visurilor mele sunt destul de largi să ascundă ceva ce nu există. Deşi, parcă mi-a mai crescut puţin fundul în ultima vreme, dar cred că doar mi s-a părut.

Revenind. Sunt moi, subţiri, perfecţi pentru căldurile ce se apropie, şi sunt mai comozi decât orice alţi blugi ai purtat vreodată. Şi atunci de ce ai mai purta altceva?

Până când vine… Acel moment când te desparţi de blugii tăi preferaţi. Pentru că i-ai purtat până s-au rupt. În fund. Au o mică gaură prin care probabil că aş putea să alunec cu totul afară.

Şi… acum ce mă fac?!