Archive for September, 2011

Înțeleg că fără rating buletinele de știri sunt urmărite doar de pensionari. Înțeleg că fără trafic și unici, site-urile de știri mor, pentru că ele supraviețuiesc din publicitate. Mai înțeleg și că fără cititori moare presa. Dar acum s-a ajuns să vedem peste tot despre divorțurile unor oameni care au devenit celebri datorită divorțurilor.

Presa online

Văd titlul unei știri care mi se pare interesant și, evident, dau click. Și atunci se întâmplă unul din următoarele: fie știrea nu are nicio legătură cu titlul, fie mi se deschide o pagină cu reclamă full-size și în colț un link cu ”Pentru a vizualiza știrea dorită, dați click aici”, fie mi se deschide știrea pe care am dorit-o, dar o găsesc greu pe pagină pentru că e înconjurată de reclame flash de culori hipnotizante. Și așa un site de știri își dezamăgește cititorul și există mari șanse să nu mai revină pe acest site!

Desigur, mai există posibilitatea ca știrea să aibă 3 rânduri, și alea copiate de pe un alt site de știri/blog/tweet/status de facebook, și o poză la fel de copiată cu watermark-ul pus strategic peste cel original. Desigur, în acest caz, recomand cu multă căldură să-și dea toată redacția demisia sau să se reprofileze pe un blog de 2 lei, valoare supraevaluată.

Presa scrisă

În cazul presei scrise, diagnosticul e dat de mult: nu mai are nicio șansă. Fără CD-uri, cărți de calitate proastă (adică se rup foarte repede, nu neapărat textul e prost) și mostre cadou, nu mai prea cumpără nimeni un ziar, cel puțin la noi. Când am fost în Viena, pe metrou erau cel puțin 5-6 ziare, dintre care unul tipărit de administrația metroului, iar aproape fiecare călător citea liniștit din ziare, iar apoi le lăsa acolo pentru următorii călători.

La noi, nu se mai poate face nimic. Lumea preferă să citească știrile pe internet, iar motivul e evident: de ce să dea 2 lei pe un ziar în care există numai subiecte de scandal, sau articole prea lungi despre subiecte care nu prezintă interes general? Și încet-încet, azi se închide un ziar, mâine altul, iar poimâine din 3 ziare fac unul, până nu vor mai fi deloc.

TV

La mine în bucătărie merge tot timpul Realitatea TV sau Antena 3, ca zgomot de fond pentru alte activități casnice. În primele 10 minute de știri aflu cam tot ce e esențial, după care se repetă totul over & over again. Pe lângă faptul că orice actvitate de om normal la politicieni sau vedete, gen cumpărături la piață sau plimbatul cu bicicleta, devine paradox și merită cel puțin 30 de minute de dezbateri din partea unor ”specialiști” angajați full-time să fie ”specialiști”, cel mai interesant este momentul în care postul de televiziune face știre din faptul că știrile lor au fost citite de peste X oameni pe site-ul lor de știri (repetiția e intenționată). Toate acestea, din punctul meu de vedere, nu mai sunt știri, ci materiale de umplutură. Sau chiar zgomot de fond pentru alte activități, funcție pe care și-o îndeplinesc cu succes.

Radio

Eu nu prea ascult radio, și în capul meu, ascultătorul tipic de radio arată așa: fie e șofer de meserie sau pur și simplu un om aflat într-o mașină care preferă să asculte radio, sperând că printre melodiile proaste va afla și câteva informații care să-l intereseze, fie din nou, e un om care aflat la muncă și lucrează cu radio-ul pornit ca zgomot de fond pentru alte activități. Desigur, majoritatea posturilor de radio au unul din cele 2 playlisturi posibile: muzica noastră de pe toate gardurile, niște buntzi-buntzi format din aceleași 8 piese ”de top”, sau oldies but goldies, combinate cu muzica pe care eu o numesc ”muzică de autocar”. Și știri. Scurte, că doar sunt știri de radio. Și pe care nu le prinzi tot timpul, pentru că tu faci alte activități între timp: condus/muncă/curățenie etc.

Concluzie

În calitate de viitor absolvent de jurnalism, mi se face scârbă când văd ce fel de subiecte devin știri de actualitate. Pentru mine, știrea înseamnă informație, și îmi pare rău dacă jurnaliștii de top consideră că tocurile lui Udrea reprezintă informație care să mă ajute pe mine. Ce-i drept, e mult mai ușor să dai un copy-paste, să furi un clip și să treci la sursă YouTube, că doar ce e pe internet e al tuturor, nu? Și cum să nu scrii de Iri și Moni, dacă oricum toți ceilalți scriu și ei deja de 3 luni încoace? Ce contează că ești ziar local? Doar și ce-i pe alte continente trebuie scos în față? Ce contează că știrile internaționale depășesc numărul celor locale? Ai un ziar, faci ce vrei cu el! De ce să te obosești să scrii un articol când poți copia comunicatul de presă și să-l semnezi și gata? Sau mai e și moda cu semnătura ”redacției”. Pentru că nimeni nu își asumă ce scrie. Atacurile anonime din presă sunt și ele în floare.

Pentru unici și bani, orice! Pentru calitate – nimic.

Ce-i drept, la facultate asta se învață: ”Privește în jurul tău! Orice poate deveni un subiect de știre!”

Sfatul meu pentru jurnaliști: ”Priviți în jurul vostru! Nu e nimic de văzut aici ce nu au văzut și alții, mergeți și căutați un subiect de știre care chiar să ne intereseze!”

Yours truly,

Mirona.