Archive for August, 2011

TrollFace

EXCLUSIV: Culisele nunții lui Borcea! Ce au mâncat invitații? VEZI VIDEO!

5

Divertisment

Vă prezentăm în EXCLUSIVITATE această știre de interes maxim pentru cititorii portalului nostru de știri locale.

Nunta lui Cristi Borcea cu frumoasa Alina a fost unul dintre cele mai importante evenimente mondene ale anului 2011. Unii invitați au comparat-o cu nunta de la Monaco, pe când lăutarii, plătiți de antreprenorul Vasile Manu cu 100 de euro să cânte la nuntă, au declarat pentru reporterii noștri aflați în fața televizoarelor că a fost chiar ”mai bengos decât la nunta regală”!

Între invitații care au relatat care a fost atmosfera de la nuntă s-au numarat Sexy Brăileanca, Ilie Nastase și Elodia, care a fost declarată azi moartă oficial.

Masina am trimis-o cu șoferul, că stricam imaginea… Am ajuns la pireu, era o chestie pe care nu am reușit să o identific, brânză franțuzească… E abia începutul, vin berbecuți, purceluși de lapte și heitări la proțap. Nu sunt potârnichi cu limbi de elefant“, spune Dan Matei Aghaton, la iRealitatea TV, din jumătate în jumătate de oră, când se reia materialul.

E toata lumea și din fotbal, și de la vămi. Au lăsat femeile de serviciu să verifice pașapoarte și au condus în grabă spre nuntă. Este o atmosfera deosebită, mai ales momentul în care a apărut Steve Jobs și le-a dăruit câte un HTC Cha Cha“, a spus Ilie Nastase la RealitateaTV.

Sunt două nunți la superlativ, nunta miresei lui Harap-Alb și nunta Alinei. Mâncarea, am gustat din primele două feluri, au ales un meniu asemănător, de cea mai bună calitate. E un meniu foarte scump de la KFC, dar am găsit un dinte de aur în pilaf! În rest am mancat ceafă de homar, icre de pește mango, șaorma și cea mai buna sampanie: Jaggermeister“, a povestit si iubita lui Nastase, Brigitte Sfat.

Video: pornește televizorul!

Generații peste generații… I feel old!

1

Când locuiești toată viața (cel puțin toată viața de până acum) în același loc, ești privilegiat să urmărești cu atenție evoluția tinerilor care pășesc în ograda ta.

Astfel, când eram mică mică, la noi în ogradă eram 2 generații: cea a sorei mele și generația mea.

Și fiindcă sunt vreo 6 ani între cele două generații, fiecare își vedea de jucăriile lui.

Generația 1: ei erau deja destul de mari pe când am început eu să-mi fac prieteni în fața blocului. Ei se strângeau, maxim 5 adolescenți, în fața blocului, la povești, la un suc la tec, la o pungă de pufuleți. Nu făceau gălăgie, nu umblau cu scutere. Ce mai? Erau cei mai decenți din fața blocului!

Generația 2: noi. Noi am fost 6 copii care ne jucam alternativ cu mașinuțele în noroi, fotbal, ascunsea pe sub mașini sau împleteam brățări. Vara ne găsea prin corcoduși, de cele mai multe ori cu apă în cap aruncată de vecini. Nu aveam tupeul să mergem pe la alte blocuri, pentru că era deja prea departe și nu mai puteam fi supravegheați cu atenție de părinții noștri de pe geamuri. De câte ori una din fete strigam ”mamaaaaa!” ieșeau în decurs de 5 secunde toate cele 3 mămici de fete, cu promptitudine, pentru rezolvarea tuturor problemelor noastre. Între timp am crescut, trup și minte, și am renunțat la ieșirile noastre din fața blocului.

Generația 3: ei bine, am trecut prin vremuri grele. Acum, numărul de adolescenți a crescut considerabil, astfel încât poți vedea, în mod constant, între 4 și 15 suflete în cei 10 metri pătrați de parc pe care îi avem. S-au schimbat și obiceiurile: ce ascunsea, fotbal sau mașinuțe? Hai cu femeile, cu pușcatu’ seminței, cu muzica pe telefon și cu limbajul vulgar! Cu statul până la 1 jumate în mijlocul săptămânii, cu volum suficient încât să aud o întreagă conversație clară de la etajul 7 din pat! Hai cu înghesuiala, cu dramele în cupluri în public, cu limbajul multicolor (inovativ chiar, aș putea să spun) și cu bârfa! Un singur lucru mă liniștește: se dau așa de frumos pe hintă! Poate că mai au totuși o șansă!

Și așa îmi dau seama că încet îmbătrânesc…

 

HTC Cha Cha

Un altfel de review HTC Cha Cha – primul meu smartphone, o lună mai târziu

12

În sfârșit a sosit timpul să-mi fac un upgrade! M-am săturat să nu pot fi primar pe 4sq, să nu pot deschide un atașament dintr-un mail, să nu am blitz la camera foto, să nu pot pune un twitpic și să aștept să se încarce snaptu. Așa că mi-am cumpărat primul meu smartphone: HTC Cha Cha. Menționez că toate referirile de idiot-phone se referă la telefoanele care nu sunt smartphone, și nu la iPhone.

În primul rând, dragi băieți, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar da, cred cu toată ființa că acest telefon este un gadget de gagici! Nu alta, dar butonașele sunt destul de mici. Iar dacă ai și vărsat bere pe ele, nu ai nicio șansă să scrii un mesaj fără o precizie elvețiană! Un alt argument este și designul: finuț, simplu, (prea) alb. Pe scurt, cere foarte multă grijă!

Să luăm totuși într-o anumită ordine!

Specificațiile nu are rost să le spun, le găsiți pe toate gardurile, așa că am să vi le spun așa cum le văd eu.

Sistem de operare: Android 2.3 (Gingerbread)

Totodată, diferența de la un sistem de operare propriu la Android este de la cer la pământ! M-am învățat cu el destul de repede și fără manualul de utilizare, iar acum sunt nedespărțită de el! Da, e ca o prăjiturică. Din moment ce e primul meu smartphone, nu pot să fac o comparație cu alte versiuni de Android. Dar pot să vă spun că e foarte user-friendly și răspunde rapid la comenzi.

Până acum i-am găsit o singură bubă: aplicația de GMail nu merge și pace! Așa că pentru mail trebuie să intru din browser.

Și o bubă mai mică: navigarea (între ecranele principale, în agendă, etc.) Mi-ar plăcea ca atunci când ajung în capătul unei liste să mă ducă automat de la ultimul element la primul, să nu fiu nevoită să merg înapoi de fiecare dată. De altfel, așa mi s-ar părea și logic. Doar că nu se întâmplă așa. Bine că pe idiot-phone puteam!

Acumulator: Li-Ion 1250 mAh

Pe scurt, dacă vorbesc puțin la el, wi-fi-ul e oprit și nu îl folosesc mai mult decât un idiot-phone, bateria ține 3 zile. Cu Facebook, Twitter, mail, wi-fi și jocuri non-stop, bateria ține în jur de 7 ore. La modul în care îl folosesc eu: pentru un check-in, conversații sub 1 minut și câteva tweeturi + mail, pe mine mă ține 2 zile. Asta depinde de fiecare cât e de maniac. Avantajul e că se încarcă la loc foarte repede!

Deci încă odată: Folosire minimă – 3 zile, folosire medie – 2 zile , forjare maximă – 7 ore.

Memorie internă:  512 MB

Așa scrie pe toate gardurile, dar nici vorbă! Poate e din cauza restricțiilor de la Orange, dar pe telefon apar doar 150 MB, care sunt mult prea puțini. Adică tot la 2 zile îmi spune că am memoria plină. Și nu am multe aplicații pe el! Și e foarte iritant!

Ecran: 2.6 inch 480×320 touch screen

De prea multe ori am senzația că ecranul meu e prea… scurt, mai ales la browsing-ul prin rețelele de socializare. Încet m-am obișnuit cu această idee. Nu am mai avut nici touch screen până acum, dar m-am îndrăgostit de el! Totuși, un telefon fără butoane pentru mine nu este un telefon.

Formă și tastatură: banana qwerty!

Așa că mă bucur zilnic că am tastatură full qwerty. Practic, mă simt ca la un PC mai mic. În primul rând pentru că nu am nicio șansă să scriu un mesaj cu o singură mână. Sunt obligată să le folosesc pe amândouă din cauza formei telefonului: subțire și foarte lat, astfel încât nu pot să-l țin și să scriu cu o singură mână.

Butonul de Facebook este foarte util, dar nu neapărat necesar. Decât, poate, pentru cei dependenți de Facebook. Plus că singura lui funcție este de upload foto/video + status. No Share, no Like, no nothing în timpul navigării pe alte pagini.

Forma ușor curbată arată foarte fain, dar nu e practică deloc. În primul rând când vorbești la telefon, cu toate că atunci când îl pui la ureche, ecranul se dezactivează, dacă ai poziții mai dubașe de vorbit la telefon, se poate activa și în timpul conversației să închizi dacă atingi cu obrazul pe touch screen. În al doilea rând, când telefonul e pe masă, tastele sunt în aer. Ca să poți tasta cu el pe masă trebuie să-i ții jumătatea de telefon cu taste lipită de masă, singur nu stă.

Camera foto: 5 megapixeli, blitz cu led, rezoluție video 720p

Fotografiile nu sunt excepționale, dar dacă le vroiam excepționale îmi luam o cameră foto. Sunt ok! Sunt ca niște poze făcute pe un telefon. Mai bun decât până acum, ce-i drept. Și blitzul se descurcă chiar bine!

      

Funcția video este și ea peste așteptări: din mișcare prinde destul de în detaliu, iar calitatea sunetului este acceptabilă. Din nou, pentru calitate video bună, folosiți o cameră video, nu telefonul!

Test HTC Cha Cha

Altele

Încă nu am găsit o husă de telefon în care să chiar încapă telefonul. Nici măcar una simplă, gen ”șosetă”. De asemenea, în niciun magazin nu au putut să-mi pună folie de protecție pe ecran, pentru că este prea lat. Sper că se vor rezolva și aceste detalii cât mai repede, pentru că, după cum spuneam și la început, cere destul de multă grijă! Și culoarea (alb) și forma (nu prea e de ținut în buzunare pentru că nu e comod deloc, iar ca să-l ții în geantă, musai trebe husă!).

Per ansamblu, e un telefon foarte deștept. Dacă nu ai pretenții foarte mari de la un telefon, cum sunt eu după un idiot-phone, e telefonul perfect! Și arată FOARTE bine, nu-i așa fetelor? :)

Așa se vede acest telefon din perspectiva unei fete care nu a mai avut în viața ei un smartphone. Sper că cei care se găsesc în aceeași situație și vor să facă un upgrade la un telefon mai bun să găsească acest articol folositor. Spor la butonat!

IMAG0081

24 de ore de răsfăț pur! Al papilelor gustative…

0

Era păcat să amestec experiența noastră culinară cu cea vizuală și de confort la hotelul Best Western Plus Fusion. Pentru că am gustat atâtea feluri de mâncare și vinuri încât merită puțin mai multă atenție din partea noastră, așa că acest articol va fi partea a II-a de la cele 24 de ore de răsfăț pur!

A sosit momentul să vă fac cunoștință cu restaurantul City Fusion și bucătarul șef, Boney Silveira, născut în Boa, India, cu experiență de 20 și de ani în diverse bucătării la hoteluri de 5 stele din: Boa, Bombay (India), Doha (Qatar), iar acum la Best Western.

Masa de prânz a început cu o supă rece de vară cu legume fresh. Nu am mai încercat niciodată o supă rece, dar e ceva interesant! Adică toate aromele le simți pe rând: prima dată legumele, iar apoi condimentele. Un pic spicy, e o supă pe care merită să o încerci! Apoi a sosit o salată rusească cu vită. Mi-a adus ușor aminte de o salată de boeuf, doar că sosul care o leagă e mult mai bun, iar bucățile de vită sunt măricele și moi, mi s-au topit în gură! Și pe când ne-am săturat cu toții, a venit de fapt mâncarea, pe o masă separată!

  

Am avut așa: piept de pui cu banane, costițe de porc cu sos de mango, piept de rață în sos de fructe de pădure, pui picant și orez indian. Preferatele mele: costițele cu sos de mango și pieptul de pui cu banane! Binențeles, nu m-am putut abține și am mâncat din toate! Cu un vin bun lângă!

    

Iar desertul… mmm! Budincă de caramel cu nucă de cocos. Light, nu foarte dulce.

Cina a sosit înainte să avem din nou loc pentru mâncare în stomacurile noastre. Dar pe principiul ”mai bine să ne fie rău, decât să ne pară rău”, am luat-o de la capăt!

Și prima surpriză a fost când a apărut o supă roz. Da, roz. Foarte roz! Supa de sfecla roșie cu smântână. Merită să o încerci! Iar apoi platouri: platou rusesc, mexican, hawaian și mexican-picant. Preferatul meu: platoul hawaian cu creveți și șalău. Eeeeeeexcelent! Și cel mexican-picant. Mi-a plăcut la nebunie, dar nu am putut să mănânc mai mult de 2 îmbucături că mi-a luat foc gura. Am suferit mult din cauza asta! :) ) Lângă cele 4 platouri au sosit niște tortilla și cartofi cu porc flambați în coniac. Desertul: o nebunie cu banane prăjite, cocos și înghețată.

  

Cum ar fi să mănânc așa zilnic? :) Mulțumim frumos Boney, Dorel, Levi și Florina pentru invitația la Best Western Plus Fusion. Ne-am simțit excelent! :D

Go to Top