Archive for July, 2011

Nu mi-am imaginat că va fi atât de fain, no!

5

Uite că m-am întors și de la Folk You, unde, după cum le-am spus și celor prezenți, am avut onoarea să deschid ultima zi de spectacol, pe 24 iulie. Și a fost bestial!

M-am simțit foarte bine pe scenă, în stânga am avut marea și în față câteva sute de oameni întinși pe plajă, gata să devoreze muzica pe care le-au prezentat-o artiștii cât de bine au putut ei. :D

Nu am crezut că voi ajunge vreodată pe o scenă atât de mare și cu publicul care a fost, într-o locație de vis. Și nici măcar furtuna nu a mai vrut să vină! :D

Așa că pentru cei care au ratat ultima seară din Folk You, vă las cu filmarea piesei ”Nu-mi imaginez”, pentru Mirciu, cu drag :D

Mirona Pascu – Nu-mi imaginez (Folk You 2011)

Guess Who la Folk You? E întrebare, nu afirmație!

2

Şi răspunsul: de data asta şi eu!

 

Anul acesta am primit și eu invitația să cânt în cadrul festivalului Folk You, în ultima zi, adică pe 24 iulie. Și trebuie să recunosc că va fi cea mai mare scenă din țară pe care voi cânta, ceea ce e atât o provocare pentru mine, cât și un test pentru spectatori. Eu știu un lucru: am muncit mult la piese, am muncit mult și pentru noua mea chitară, și sunt nerăbdătoare să prezint în fața unei plaje pline creații originale și, cred eu, actuale.

Cât despre Puya, Guess Who, Holograf și Zdob și Zdup, mă întreb dacă vor folosi influenţe folk în recitalurile lor. De Puya nu zic nimic, e ceva complet diferit față de gusturile mele, Guess Who să zicem că e simpatic, Holograf și Zdob și Zdub sunt 2 trupe minunate, am fost și m-aș mai duce la concertele lor oricând cu cea mai mare plăcere. Sunt foarte curioasă cum ar suna o piesă de la Puya cu haiduci, păduri și frunze, sau un Zdob și Zdup acustic (lucru pe care chiar aș vrea să-l aud!). Și mai interesant ar fi să-l aud pe Guess Who cum cântă la chitară, dar am o presimțire că nu voi avea această ocazie niciodată.

Anul trecut la Folk You am fost doar un spectator și, per total, a fost un eveniment reușit. Am fost alături de prieteni și de niște oameni de la care învăț tot timpul ceva nou. Anul acesta va fi cu siguranță ceva special pentru mine, pentru că voi fi acolo sus pe scenă, lucru care mi-l doresc de câțiva ani buni. În rest, dacă ești alături de cine trebuie, în rest nu mai contează nimic. Noi să ne simțim bine!

Bento box pui teriyaki

Să vă spun cât e de bun?

1

La mine în casă, de ceva vreme, în afară de cartofi prăjiți, se mănâncă în mare parte mâncare cât mai sănătoasă. Iar acum, cum căldura e în floare și e mare, ne place să mâncăm cât mai multe legume, chestii fierte și nu prăjite, sau prăjite fără ulei și așa mai departe. Ați prins ideea.

Mno, dar eu sunt pofticioasă tare. Și când mi se facem foame și nu sunt acasă, până nu mănânc nu se poate discuta cu mine! Și, evident, mă apucă foamea tot pe drumuri, așa că am fost tare curioasă să încerc un meniu oriental și în același timp să nu mă coste o avere. Că până și #lamall o masă cât de cât ”healthy”, cu legume și o cărniță, depășește 25 de lei cu brio, și nici nu te saturi! Sau poate că sunt eu mai nesătulă, dar trecem cu vederea. :D

Dar cu ar fi să-mi iau prânzul într-un restaurant asiatic, în centrul orașului? Undeva unde să pot vedea orașul de sus, să pot admira priveliștea în timp ce mănânc ceva sănătos? Să simt o orchestră de arome și să mănânc pe săturate, cu bețișoare… Că nu degeaba mâncam popcorn și pufarini cu bețe când eram mică, de aspirau ai mei după mine tot la două zile! Și să mă coste… puțin. Cât mai puțin.

Și mâncarea mea să arate așa:

Da, exact așa să fie:

La City Plaza, la restaurantul Ken Sai, restaurant asiatic care îmbină bucătăria vietnameză și cea japoneză. Așa arată un meniu Bento Box Chicken Teriyaki. Și să vă spun cât e de bun? Să vă spun?! Nu vă spun, vă invit cu mine la prânz! Dacă-ți surâde ideea, dă un like la această poză până luni, 25 iulie, ora 12:00, și ajută-mă să-i întrec pe ceilalți bloggeri în numărul de like-uri. Dacă eu câștig, câștigă și unul dintre voi! Și drept răsplată, vom merge împreună la un prânz copios și delicios la restaurantul Ken Sai. :D

Ei abia așteaptă să-ți invadeze spațiul!

3

Cuplu tânăr, în prag de seară. Ea face patul, pune așternuturi proaspete, schimbă fața de pernă. Și-l întreabă: ”Vrei pernă?”. Răspunsul vine din cealaltă cameră: ”Nu, că nu pot dormi cu pernă!”.

Apoi își așează plapuma frumos, pe jumătatea ei de pat, și-l întreabă: ”Da’ plapumă vrei?”. Răspunsul: ”Nu-mi trebe nici plapumă că mie-mi ajunge pătura roșie”.

Și vine ora de somn, el setează alarma și în 10 minute toți copiii la culcare!

Dimineața, ea se trezește fără alarmă. Afară e lumină, iar ceasul arată ora 8. Și merge până la baie, cu gândul să se întoarcă și să mai bage încă o oră de somn. 2 minute a lipsit, atât! Nu mai mult!

Iar la întoarcere… surprizăăă! El e tolănit pe diagonala patului, oarecum într-o poziție de tip ”spiderman”. Stă el frumușel, cu perna ei în brațe, strângând-o de parcă ar fi fost iubita lui! Și în jurul lui, păturica roșie. Peste care stă foarte strategic plapuma fetei, până sus pe ceafă, băgată pe dedesubt, să nu o mai scoți nici cu armata germană de sub el! Nici coadă de pisică nu mai încape lângă el.

Ea: ”Puiule…

El: ”Mhm..?”

Ea: ”Nu îmi faci și mie loc?”

El: ”Da’ ce, nu încapi?”

True story.

Go to Top