Beta 2.0
Archive for November, 2010
M-am săturat de patul meu de-a-ca-să, de vineri sunt cu fundul pe cear-șaf!
32 years ago
Da-da, rinichii mei, pe care mie îmi place să-i alint “rechinei”, pentru că-s ca doi rechini, numa’ mai mici, s-au gândit ei așa, de capul lor, că nu m-am mai îmbolnăvit eu de mult. Și au făcut ei o ședință joi pe la amiază.
Rechinel Stângu: No’ mă, da’ ce’ naiba facem mă? Că fata asta îi în practică mă și ni la ea ce binie să simtce!
Rechinel Dreptacu: Apăi bă, io nu șciu de-astea. De ce toată lumea apelează la mine?!
RS: De-aia că io-s șefu’ și tu ești ”ca în Dreapta Tatălui”, de-aia! No’! Binie??! Amu’, zî repede ce facem că deja mă enervez!
RD: No’ mă șefule, da’ nu te-nierva, că superi fata!
RS: Păi și nu ăsta era scopu’?!
RD: Apăi ăsta era șefule… Da io vreau numa’ să-ți aduc aminte că…
RS: Nu trebe’ să-mi aduci tu nicio aminte!
RD: Da’ vezi că faci pietr…
RS: Nu mai vreau să aud o vorbă de la tinie, no’! Ai înțăles?
POC!
POC! POC!
RS: Da’ ce-o fo’ asta?!
RD: Io am vrut să zic că…
POC!
RD: …Faci pietre când te enervezi și…
POC! POC! POC!
RD: …Atunci superi și fata și pe tine! Da’ tu nuuuu că…
POC!
RD: … Batman-Batman!
După câteva zile și nopți lipite și fără somn, pe masa de radiografie:
Rechinel Dreptacu: Auzi, bă șefule, nu uita, amu’ dacă ai început o duci până la capăt cu pcietrele elea, da?!
Rechinel Stângu: Bine bă… Da’ amu ne bombardează cu undie radio și o să ne ginească pă film!
RD: Am o idee!
RS: No’ zâi!
RD: Mai șcii că sâmbătă sara o furat-o gagicu’ și o dus-o la filmu ăla, cum îi zice…
RS: Heri Pokăr ăla?
RD: Ăla! No’ și acolo în film era ceva Pelerină care te face invizibil. Ș-am furat-o de pe peliculă…
RS: #Ioi mă, nu te credeam chiar așa!
RD: No… nu m-am putut abțâne!
RS: Amu fapta-i gata! Dă-o-ncoa’!
Și pietrele nu au apărut nici pe film, pentru că se presupune că sunt radiotransparente. Dar fac tratament acum și sunt bine, mulțumesc. 
)
Deci eu apreciez tinerii cu inițiativă, dar toate au o limită!
22 years ago
Să o luăm de la capăt.
Eu, înainte să-mi fac blog, am citit alte bloguri. După ce mi-am făcut contul de twitter, am citit ce scriu alții înainte să încep să scriu. Cu alte cuvinte, înainte să te apuci de ceva, te interesezi cum funcționează, care sunt limitele.
Ei bine, ieri mă trezesc cu ”Bună ziua” pe twitter de la un cont studionuștiuce. No`, îi dau și eu zâua bună înapoi, că așa e politicos! După care mă trezesc prinsă într-o capcană de tipul ”conversație ca pe privatele de pe răposatul mIRC care nu are ce căuta pe tuităr”, așa că nu i-am mai răspuns. După încă 2 reply-uri pe care le-a trimis și la care nu a primit niciun răspuns, s-o prins și el săracu’.
Azi, aceeași poveste. Așa că i-am dat un mesaj privat cu adresa mea de mail si YM și i-am zis caută-mă acolo dacă ai nevoie de ceva. După care intru pe site-ul pe care îl are afișat, care-mi zice că am nevoie de nuștiucâtezecidemii de plug-in-uri ca să poată citi toate avioanele ce le are acolo. Încercând să intru pe o altă pagină a site-ului cu pricina, mă trezesc cu o redirecționare spre o pagină fantastică și tare politicoasă, că-mi mulțumește că l-am votat în nu știu ce top supercalifragilistic. După care m-am enervat.
Și ca să mă calmez, primesc add pe messenger de la domnu’, care mai mult ca sigur e minor, având în vedere că scrisul era cu bold (!), și mai era și mare și roșu. Și conversația ce urmează s-a întins pe câteva ore bune. Unde e scris normal și cu CAPS am șters eu niște chestii. Ca să nu fiu nașpa de tot!
tipul: buna inca odataeu: salut
tipul: scuza-ma ca te deranjez asa
tipul: nicu bendea mi-a vorbit despre tine si am inteles ca esti cantareata si studenta la facultatea de mass-media din cluj
eu: nu
eu: sunt studenta la jurnalism
tipul: adica reporter, nu?
eu: adica jurnalism
eu:
eu: care dup-aia pot deveni reporter, editor, crainic etc etc
tipul: pentru mine mass-media este oarecum = cu jurnalism, sper ca nu gresesc
tipul: oricum, nu asta vroiam sa vb
tipul: de cati ani canti?
eu: scuza-ma dar sunt putin paranoica si as vrea sa stiu cu cine vorbesc inainte sa-mi povestesc viata
tipul: NUME - PRENUME (studio WHATEVER) cel la care a fost ieri N.B. in emisiune la radio (radio ——-)
eu: Mirona Pascu, incantata
eu: acum cred ca putem discuta altfel, nu?
tipul: desigur, imi cer scuze
tipul: deci, e cati ani canti?
tipul: *de
eu: de 4
tipul: foarte frumos
tipul: si ai scos vreoun album pana acum?
eu: nu
tipul: banii fiind cauza?
eu: nu vreau sa ma grabesc prea tare
eu:
eu: le iau incet
tipul: imi place mult cum ai inceput cu muzica
eu: adica?
tipul: adica imi place cum canti acum, stii ca esti doar la inceput de drum muzical
eu: asa si trebuie
eu: ca vedete pentru o zi sunt destule
eu:
eu: toate au un curs natural
tipul: si toate la radio fm
tipul: ca sa spun, eu ma ocup de tot ceea ce nu se aude pe radio in mod normal, cum imi place mie sa spun, de muzica underground fie ea din orice gen muzical
eu: ma bucur
eu: da de ce ii zici studio —– si nu radio —–?
tipul: pentru ca e un fel de studio la mine si colaborez cu diferite posturi de radio
eu: si care e scopul acestei discutii pe care o avem noi astazi? PAUZĂ
tipul: pentru a va invita la mine in studio pentru o emisiune culturala (in principiu)
eu: am inteles
eu: de obicei, conversatia incepe cu acest aspect – DUH!
tipul: de aceea am spus in principiu
eu: si cu ce radiouri colaborezi?
tipul: radio sunshine, radio sufletel, radio vega, radio crisami, radio mafia, (putin – DECI DELOC?! ) radio student sound, etc
eu: si tu esti moderator la emisiunile de care vorbesti?
tipul: da, am inchiriate spatii de emisie la anumite posturi de radio
eu: si daca ma vrei tu in emisiunea ta, de ce eu pun toate intrebarile?
tipul: pentru ca eu am pus la inceput
eu: am inteles
eu: daca nu mai vrei sa ma intrebi nimic, atunci eu am plecat
eu: o seara frumoasa iti doresc
Concluzia: înainte să te apuci de radio, învață care-i diferența dintre jurnalism și mass-media!
După ce au mai inventat brânza topită cu ardei?
22 years ago
Dacă oricum nu o găsești decât în cutiile mixte, și acolo doar un singur triunghi?
Adică dacă tot l-au descoperit pe tata lor în materie de triunghiuri de brânză topită, cea mai mare descoperire de la apa caldă încoace, au descoperit combinația perfectă de arome, e-uri și coloranți, combinate cu brânza dată de cele mai fericite văcuțe după cele de la Milka, de ce nu sunt în stare să le comercializeze așa cum se cuvine? Bine că găsim, în schimb, pe toate gardurile, cea mai groaznică aromă pe care ar putea să o aibă o amărâtă de pungă de chipsuri, și anume cele cu gust de castraveți murați, care nu îți dă altă senzație decât cea de intoxicație alimentară instantă doar la mirosul acestora, și nici măcar nu te ajută să te îmbeți mai lent, iar capul tot te doare a doua zi dimineață!
Așa că, după principiu ”Orice poa’ să aibă gust de orice”, care a început inițial cu V33-ul cu aromă de lămâie, încep să mă întreb când vor apărea sticksurile cu gust de zacuscă, ciocolata cu cremă de spanac sau sucul natural necarbogazos cu aromă de Cola?
Sunt totuși fericită că există ciocolată cu cremă de mentă (dementă!), dar pe care nu o găsesc decât în hipermarketuri și benzinării, și acolo, evident, la suprapreț.
Despre viața unui banal student jurnalist în practică
02 years ago
in Despre...
Ziua 1:
Se trezește cu noaptea în cap și fuge la redacție. Prima deplasare în teren: cumpărături la magazinul de la colț pentru redactori.
Ora 9: Agitație! Nu este cafea. Studentul face cafeaua.
Ora 10: Studentul habar nu are ce trebuie să facă. E pus să scoată o știre dintr-un comunicat de presă. Nu e în stare. O face unul din redactori în 30 de secunde.
Ora 11: Studentul își amintește în ce zi a săptămânii se află.
Ora 12: Studentul se cere la o țigară și nu mai apare.
Ziua 2: Următorul!
Slavă Domnului că eu nu am parte de așa ceva! 
