Beta 2.0
Archive for June, 2010
Folkever (Siret, 25 iunie 2010)
22 years ago
Prima zi de concurs la Folkever Siret a fost de vis! Dar ploaia ne-a cam speriat spectatorii și s-a prezentat destul de puțină lume. Ioan Mateiciuc ne-a fost o gazdă pe cinste, și m-am bucurat să mă reîntâlnesc cu oameni pe care nu i-am văzut de multă vreme, pe unii dintre ei doar pe scenă. Până acum: Ovidiu Scridon, Adrian Beznă. Dar să nu uităm că Cluju’-i la putere, am fost fericită să mă aflu în compania lui Ionuț Mangu, Ioan Onișor și Emeric Imre. Nu prea am ce să vă povestesc decât că m-au luat puțin emoțiile. Așa că vă arăt câteva fotografii de vineri seara:
[nggallery id=7]
Guest post: Coste de la Baia-Mare
12 years ago
in Guest post
Vine, Vine Viitura!
Dacă tot am fost menționat într-un mod apoteotic pe mirificul colțișor de rai al Mironei, AM ZIS ca e momentul oportun (cât de magiiiiic) sa bag și eu cu personalitățile mele multiple un tip-top-mini-guestpost.
De aproximativ 5 zile sunt sinistrat în minunatul orășel de munte (unde se agață harta-n cui) Baia Mare. Baia Mare este un oraș frumos. În fiecare seara ies cu prietenii mei bețivani să ne bețivănim și îi ameninț că următoarea zi ma întorc la Cluj. Am încercat chestia asta marți… nu mi-a ieșit. Nu e vina mea că n-am barcă! Părinții mei nu sunt niște oameni atăt de înstăriți încât sa-mi cumpere ditai Yacht-ul pă Someș ca să pot trece ca fulgeruțul prin viitură. Nu e vina mea că trenulețul magic nu mai circulă prin Jucu din cauza apei.
Dumincă am ars-o la modul artist. Am fugit pana la Sighetul Marmației deoarece aveam repetiții cu mirifica-mi trupă de urlători sataniști. A fost distractiv. M-am dat cu bicicleta prin cătun și am înjurat niște puiuți de românași vechi (adică țigani, rromi, etc.). Viața e dură. N-o să înteleg niciodată cum e posibil ca un orășel atât de mic precum e Sighet să aibă atât de mulți ciobani, oieri și cialadăi.
Iubesc viața la sat! Ieri seară s-a înecat o babuță-n Apahida. Eu am băut bere. Ieri dimineață Mirona mi-a adus un mic omagiu. Eu am băut bere. Azi mi-am instalat pe MorToshiba-ul meu Lego Harry Potter. Acum nu mai beau bere dar ma pregătesc sa merg la una!
Dau cu pace la Mironeasca și cu pace cartierului pentru că sunt mai liber ca păsările care cad atunci când joc Duck Hunt pe celebra consola a tinereții, Terminator! (Mai țineți minte cât de disperant era câinele ala?)
De Andrei Coste
Suceavo, viiiiin!
82 years ago
Deci.
Vineri dimineața plec. Încă nu știu cu ce, dar plec. Probabil cu Foamea de 8:48.
Programul e așa:
Vineri, 25 iunie
Ați înțeles, da?
Sâmbătă, 26 iunie
Mno, aici voi concura sâmbătă.
Duminică, 27 iunie
Cel mai probabil mă voi întoarce în Siret până la ora 18, să văd gala.
Luni, 28 iunie
Mă întorc în Suceava să frec menta intens. Spre seară, cu lacrimi în ochi mă sui pe Foamea spre Cluj.
În concuzie,
Cei de acasă țineți-mi pumnii, iar pe cei din zonă îi poftesc la spectacole. Cine are chef de un pahar de vorbă, să mă anunțe și în limita timpului disponibil facem să fie bine 
Coste, acest miracol biologic!
22 years ago
in Oameni
Eu am un prieten pe care îl cheamă Andrei Coste. Care are și un blog, iar acest blog e atât de prost încât e chiar bun. Dar nu pentru preferințele mele.
Ei bine, acest Coste când mi-a trimis poza afișată mai sus, această copie după promo-ul celebrului serial Dexter, numai cu moaca dumnealui, prima dată mi s-a șters automat de pe desktop. Bănuiesc că s-a speriat MiroDell puțin, dar a doua oară l-a suportat.
Exact ca și MiroDell, când l-am cunoscut pentru prima dată pe Andrei, îmi venea să-i dau palme și șuturi, în același timp pe cât posibil, iar apoi să-l și trimit în locuri umede și întunecoase, dar eu sunt o doamnă și m-am abținut. Cu greu. Acum am învățat să-l suport, iar el a învățat că, în preajma mea, e mai bine să nu faci/spui anumite chestii, fapte care ne-au adus numai de câștigat prieteniei noaste. Andrei s-a și înscris la jobul de iubit pe care l-am scos cu ceva vreme în urmă, cu o minunată declarație de dragoste. A pierdut jobul într-un mod cu totul și cu totul deosebit.
Coste știe să râdă mai malefic decât cel mai malefic vrăjitor din filmele proaste. Coste știe să bea bere mai cu suflet decât un om lăsat singur în deșert timp de 2 săptămâni. Coste știe să se joace cu cuvintele mai poetic decât însuși Eminovici. Coste știe să mixeze muzică divină.
Așadar, prin acest articol, doresc să-i mulțumesc lui Andrei Coste pentru însăși existența-i, fără de care viața multora dintre noi nu ar mai fi la fel!
