Beta 2.0
Archive for April, 2010
Hello Timișoara!
Apr 26th
Ca să vă explic cum stă treaba, eu joi noaptea la 2 m-am hotărât că vineri dimineața la 8 plec spre Timișoara, motiv pentru care mi-am și anulat cele două cântări de vineri, respectiv sâmbătă seara, pentru care îmi pare foarte rău de altfel. Dar am fugit în lume alături de Ruben, și nu-mi pare rău! Așadar, m-am dus acasă după pașaport, pentru că era plănuită și o mică excursie sâmbătă dimineața la Beograd în Serbia. Evident, când am ajuns la mașina lui Andrei Crivăț mi-am adus aminte că l-am uitat acasă. Și acolo a rămas!
La Alba-Iulia l-am cules și pe Makavelis, încântată de cunoștință, ești prea cumințel! 
După un drum crunt de 5 ore cu mașina, eu având rău de mașină, am ajuns la Timișoara fără niciun fel de incident, și fericită să mă aflu din nou cu picioarele pe pământ, cu toate că eu mai tot timpul sunt cu capul în nori. Ei bine, și acolo, dragii mamii, jos pălăria! Numai oameni frumoși!
CristinaTM și Nebuloasa au fost primele cu care ne-am întâlnit. Dragele de ele, au fost drăguțe să mă dădăcească pe mine și pe Maka până mai spre seară, iar apoi ne-am dus la cheful de lansare a site-ului șmen.ro, într-un birtuleț căruia ele îi spuneau “La garaj”. Acolo, puzderie de oameni de care nu prea auzisem până atunci, cu mici excepții. Cei mai mișto cu care am avut ocazia să interacționez au fost Visurât și Denisuca lui, Ovi Sîrb și Corina Săftescu, niște scumpi cu tot cu șepcile lor foarte mișto, Siropel, Adrian Ciubotaru, Milorad Milenovici care ar fi rămas fără ochelari dacă nu eram eu, cu plăcere! 
Și să nu uităm de Alex Blogu! Care mi-a cerut mie buletinul ca să vadă că mă cheamă Mirona cu O, când pe el în cheamă hăpt Blogu!
Seara am luat somn. Mai instant ca supa la plic!
Dimineața a venit mult prea repede, ne-am trezit în jurul orei 8, dar am fost la Pedalarea de primăvară! . A fost cea mai tare chestie să văd Timișoara de pe bicicletă, alături de cei aproape 1000 de bicicliști cu care, în ciuda tentativei de ploaie care a refuzat să se oprească până la final, am pedalat pe străzile timișorene mai bine de o oră, cu mic, cu mare, cu baloanele după noi! Și mi-am dat seama cât de mișto poate fi orașul ăsta! Verdeață multă, străzi îngrijite, oameni frumoși!
Apoi am participat la Workshopul Blog Trip al lui Bobby Voicu, alături de…pfoai. Mulți! Foarte mișto a fost Daniel Damian, nu mă așteptam să se descurce atât de frumos la prima lui prezentare! Daniel, tot respectul! La Ovi Sîrb m-a pufnit râsul din 5 în 5 secunde. Dar it’s ok! E de bine! Cel mai mult mi-a plăcut cum a vorbit Ștefan Szakal, a venit foarte pregătit și am primit câteva sfaturi utile, tipu’ știe meserie!
La ora 6 și jumătate, oră la care eu nu apucasem încă să mănânc, am dat o fuguță la Restaurantul Yugoslavia. Superbă atmosfera, și mâncarea și mai și!
După aceea, din nou pe fugă, am ajuns în Beer & Bricks unde ne-am strâns la un ceai dansant cu toată lumea, plus unchiul meu din Timișoara, Domi, pe care îl văd mult prea rar. Trecând peste incidente despre care prefer să nu vorbesc, per ansamblu a fost o seară reușită. În acea noapte am stat la Dan Ștefancu, mulțumim frumos Dan!
Poze multe din Beer & Bricks AICI.
Din nou, am luat somn mai instant decât supa la plic. Dimineața devreme ne-am întors la Cluj.
Et voila!
Muntele sălbatic – cântare 23 aprilie
Apr 20th
ANULAT
Vineri, 23 aprilie, ora 21 vă invit în cafeneaua Wild Mountain (Str. Hașdeu Nr. 3) unde va avea loc concertul simfonic al grupului vocal-instrumental al casei, Răzvan și Raul, respectiv nebuna cu acte în regulă, subsemnata, Mirona Pascu.
Vă așteptăm cu muzică și voie bună!
Cântare în Le Général, execuție LAIV!
Apr 20th
ANULAT
Le Général caută trupă și găsește solistă!*
Deci m-a pus mama dracului să mă înscriu singură la concursul ăsta nenorocit, în cadrul căruia habar nu am ce o să cânt timp de mult prea multe minute, 40 la număr mai exact.
În principiu, eu vă chem să nu ziceți că nu v-am zis! Scopul va fi să vă îmbătați atât de tare cu cocktailurile făcătoare de minuni, cu apă vie, preparate de Misha, preferabil înainte de a începe eu cântarea. De ce? Mno! Că așa trebe!
Și dacă aveți bani prea mulți, mă puteți îmbăta și pe mine, că nu mă supăr! Nu alta, dar am un morcov mare înfipt undeva în spate care îmi cam dă emoții, și ar fi frumos să scap de el.
Așadar, cu mic, cu mare, veniți cu toții să vedeți cum mă fac eu de tot căcatul, doar pentru amuzamentul dumneavoastră!
Și să aduceți flori și jucării de pluș, că așa am văzut eu la televizor, că se aruncă în interpret la finalul spectacolului. Mno.
Ne-am înțăles?
*Afiș neoficial
Despre atunci când nici iarba nu crește
Apr 7th
Am eu o prietenă foarte bună, care, culmea, seamănă leit cu mine și pe care o cheamă tot Mirona ăăă, Ana! Și pe Ana, o mai apucă dracii, așa, din când în când. Are zilele alea nașpa, nu neapărat în perioada aceea a lunii, în care îi vine ei, așa, din senin, să se dea cu capul de toți pereții.
Și-mi povestește mie toate tâmpeniile pe care le visează noaptea, chiar dacă nu și le mai amintește la nici 5 secunde după ce s-a trezit. Îmi povestește cum în acele zile parcă nici iarba nu crește, în care cafeaua e prea amară, cu tot cu tonele de zahăr din ea. Zilele în care fumează câte un pachet și jumătate de țigări pe zi și dup-aia se plânge că nu mai poate vorbi. Zilele în care doarme mai mult decât jumătate din timp, iar după ce se trezește, refuză să se ridice din pat, deși ușa camerei sale e larg deschisă, dincolo urlă televizorul, sună telefoanele, ca dracii, iar uscătorul de păr solfegiază vesel în baie, încăpere cu care are, de altfel, un perete comun. Deși e meci și vecinii urlă la goluri, ale oricărei echipe ar fi ele, iar geamul e larg deschis pentru că se sufocă de cald, iar în fața blocului s-a strâns grupul vesel de copii emo care vrea scandal și urlă ca descreierații. Așadar, multă gălăgie. Dar ea, Ana, rămâne lată în pat. De lene.
E vorba despre zilele în care suma cuvintelor rostite tinde spre 0, și acelea sunt, săracele, destul de monosilabice. E vorba despre zilele în care pe Ana o doare o măsea de minte care ține neapărat să crească, de acele zile în care ar avea atât de multe alte lucruri necesare de făcut, dar din care nu scoate niciunul la capăt, mai mult, nici măcar nu se ostenește să înceapă. De lene.
Când paharele, farfuriile și șervețelele stau tari ca munții prin toată încăperea, iar draperiile rămân trase cu zilele, când bambusul a rămas fără apă de câteva săptămâni, când alarma de la telefon e pe snooze de ore întregi, ei bine, atunci Ana are o zi proastă. Sau, mă rog, mai multe, fie!
Așadar, în acele zile, feriți-vă de Ana!
A, și încă o chestie: azi e una din acele zile.
