Beta 2.0
Archive for March, 2010
Redacția Cronici (M)ironice caută colaboratori… muzicali.
Mar 31st
Pentru că am niște planuri foarte extraordinar de mari anul acesta, și mai puțin realizabile pe cont propriu, caut colegi de trupă. Doresc să cântăm un fel de muzică alternativă-indie-folk-soft-rock-whatever, poate și cu câteva influențe electronice, ca să spargem topurile fără-număr împreună. Așadar, formula la care m-am gândit eu sună ceva de genul:
- chitarist
- bassist
- toboșar
- eu (voce +- chitară)
Dacă ai și voce pe lângă instrumentul la care prestezi, atunci e și mai bine, cu condiția ca a doua voce să fie a unui băiat frumos, deștept și talentat ( a nu se înțelege greșit, am terminat-o cu matrimonialele! ), pentru un duet vocal cât mai complet. Binențeles, am anumite pretenții de la fiecare: să fie comunicativ, deschis, sociabil, creativ, să iubească muzica bună, să nu se facă prea muci înainte de cântări, poate să fie chiar puțin dus cu pluta, că atunci ne-am înțelege perfect! Nu doresc doar a relație profesională, îmi doresc niște prieteni cu care să pot lucra, care să sară cu idei și care să se țină de treabă. De asemenea, întârziații cu mai mult de jumătate de oră să se răzgândească, pentru că ar fi cam nasol să-mi mint colegii că vom face repetiții cu o zi mai devreme, doar ca să ajungă la timp în ziua următoare. Și încă un lucru important și necesar: să fie din Cluj! Că nu cred că ne plac repetițiile pe messenger, nu alta, dar încă nu m-am prins cum să-mi fac să meargă microfonul pe MiroDELL cu Win 7! 
Așadar, dacă ești interesat, dă-mi un mail sau un comentariu ca să povestim mai multe!
Și dacă dorești să mă ajuți, poți pune poza de mai sus copiind următoarea chestiuță la tine pe blog:
Sau următoarele, mai pe diagonală verticală, așa:
—
—
—
Și mulțumesc celor care deja au răspândit vestea pe blogurile\saiturile lor:
Keep Away – Ziua de azi
Mar 27th
Vă mai amintiți de Cătălin Pop? Dacă nu, vă reamintesc că este un chitarist extraordinar pentru care eu am toată admirația. Ei bine, Cătălinul alături de trupa clujeană Keep Away și-a lansat aseară în Irish & Music Pub primul videoclip intitulat Ziua de azi. Vă invit să-l vizionați și să-l dați mai departe!
#BascheTweetMeet
Mar 24th
Așadar, m-am gândit eu, la sugestia altora, să facem un tweet meet și pentru susținătorii echipei de baschet U-Mobitelco Cluj, sau a iubitorilor de baschet în general, din Cluj-Napoca.
Meciul la care mergem va fi astăzi, 24 martie, de la ora 18 la Sala Sporturilor “Horia Demian” (Splaiul Independenței), unde U-Mobitelco va juca acasă cu Energia Rovinari. Cei care doresc să vină sunt rugați să mă anunțe aici, sau pe twitter, sau pe facebook, linkurile spre mine le găsiți la pagina de Contact, iar eu voi face o listă pe care o voi adăuga la acest articol și voi ține bilete pentru toți. Biletele costă 5 RON (sus) sau 10 RON (jos), dar cel mai probabil vom sta sus, pe partea stângă, în stânga galeriei. Propun să purtați tricouri albe, să ne distingem puțin în mulțime, iar culorile echipei sunt, sper destul de clar, alb și negru. 
UPDATE: Ideal ar fi să veniți cu cel puțin o jumătate de oră mai devreme pentru a vă ocupa locurile, și să țineți și pentru cei care ies târziu de la muncă. Eu voi fi la sală de la ora 16, dar nu voi putea sta să țin locurile, că am treabă multă până începe meciul.
Așadar, vă aștept solicitările în număr cât mai mare
Până acum, 1:08 PM, ne vor onora cu prezența:
@Mironeasca (adică eu )
@rusdanyel
@anna_eu
@KooKooL
@RaduCeuca
@mariuspan
Fără ea… viața mea nu ar mai fi la fel.
Mar 22nd
Deși de câte ori am sunat-o și am întrebat-o pe unde umblă ca o bagaboantă, m-a mințit ba căăă și-a băut banii de drum, ba căăăă i-a câștigat înapoi la jocurile de noroc, și-a cumpărat biletul, dar apoi, de muci ce a fost, a pierdut avionul. Apoi mi-a zis că nu vrea să se întoarcă, că îi e atât de bine acolo, departe de noi, pe plaja aia tropicală, unde bărbații îi stau la picioare și îi îndeplinesc toate mofturile în schimbul a doar câtorva priviri dulci cu ochișorii ăia sclipitori. Mi-a povestit cât e de frumos să o gâdile părul pe ceafă în bătaia brizei calde și să simtă nisipul fin cum îi intră în sandale, dar nu am mai rezistat poveștilor ei. Eu sunt mizerabilă aici, în capătul opus al lumii, iar ea își face de cap cu cine știe cine, iar apoi mi se mai și laudă cu asta?! Păi cum vine asta?!
M-am rugat de ea câteva săptămâni bune să vină înapoi, că mi-e dor de ea, că aici e frig și zâmbetele sunt pe cale de dispariție, că disperarea face oamenii frustrați și că nu mai suport lumea fără ea aici, să mă facă să mă simt mai bine, cum doar ea știe. Am plâns la telefon ore întregi până am inundat camera cu lacrimile mele, iar ea a încercat să mă consoleze cu vorbe dulci de la distanță, dar nu a reușit. Nimic nu îi poate înlocui prezența aici, lângă mine, să o văd în fiecare dimineață la răsăritul soarelui, să o văd la fiecare apus cum se ascunde, dar să știu că e acolo și că va rămâne acolo.
Nici nu mai știu câte luni au trecut de când am văzut-o ultima dată, dar nu pot uita căldura pe care o emană. Privesc fotografii cu ea și simt că cedez psihic până se va întoarce să mă sărute pe frunte și să-mi spună că totul va fi bine și că nu mă va mai părăsi niciodată, iar apoi să-mi mângâie fața și să mă strangă în brațe atât de tare, încât să stoarcă din mine toată energia negativă acumulată în ultimul timp.
Așa că, am mai făcut o ultimă încercare. Cu ultimii stropi de voință, am format numărul ei. Plină de speranță, am așteptat să-mi raspundă. Și sună o dată. Și sună a doua oară. Și sună a 5-a oară, dar nu mi-a răspuns. În acel moment am închis, mi-am scos telefonul din priză și m-am închis în casă, în pat. M-am învelit din cap până-n picioare. M-am îndopat cu pastile de somn, iar în cele din urmă, am adormit. Au trecut câteva zile, nici nu mai știu cum a trecut timpul.
Dintr-o dată, mi se pare că aud niște pași. Da, era chiar ea! A băgat cheia în ușă, a deschis-o grăbită. O rază de soare puternic m-a trezit de tot. Și-a cerut mii de scuze, mi-a spus că a uitat de ea. Nu mi-a răspuns la telefon, era pe drum și nu l-a auzit. A venit de departe, din capătul opus al lumii, și i-a luat mai mult timp decât și-ar fi dorit. Dar nu a uitat de mine niciodată. S-a întors cu flori, m-a pupat grăbită și m-a scos din casă, unde am găsit o lume mult mai frumoasă.
Cerul e mai senin ca întotdeauna, iar zâmbetul ei e peste tot și a vrăjit lumea, a îmbătat-o cu fericire, a pus-o din nou în mișcare!
Nu mi-a venit să cred că după atâta timp, chiar s-a întors! Primăvara mea s-a întors de-adevăratelea, și mi-a înviat sufletul, trupul și pofta de viață. Adio, iarnă rece și gri! Primăvara mea e aici, și nu mai pleacă degrabă!
Ziarul Deschis. Sper că și la minte!
Mar 16th
Astăzi a avut loc lansarea unei noi publicații independente on-line, Ziarul Deschis (ZD). Pare interesant, având în vedere că va fi scris de tineri jurnaliști din toată țara, nu neapărat cu experiență în domeniu, dar care își vor expune propriile opinii, sau vor învăța pe parcurs cum să facă acest lucru.
Pe mine mă interesează din mai multe puncte de vedere toată treaba asta. Unul ar fi cam ce unghi de abordare vor avea acești ziariști deschiși, iar altul ar fi subiectele în sine și calitatea lor. Eu una, după un semestru și un pic la secția de Jurnalism de la FSPAC, nu simt că am câștigat cunoștințe în plus, ci mai degrabă exercițiul m-a învățat cum să abordez anumite subiecte. De aceea sunt foarte curioasă cum va evolua întregul proiect. Începutul pare promițător, aud de foarte multă vreme de ZD pe toate rețelele sociale, așa că ia vedeți despre ce e vorba! ( Știți voi, da? Click pe poză sau pe linku’ de la început )
