Archive for December, 2009

Mitul borcanului, sau cum să te ferești de cacao

4
3 years ago
in ,

E gata și anul ăsta de căcat. Și într-un an de căcat, am avut parte numai de căcat, că doar fără nu simți că trăiești. Sau ceva de genul.

Și nu-l primești tot deodată, ci vine cu porția. Câte puțin în fiecare zi, sau puțin mai mult. Și din când în când, mai primești și câte o floare și un zâmbet. Dar dup-aia vine porția și le murdărește pe amândouă, fix înainte să le atingi. Și s-a mai dus o zi!

Și să vă explic eu cum să reziști porțiilor zilnice! Eu una, am învățat să am la mine un borcan. Și căști. Că dânsul, atunci când vine, scoate un sunet dinăla ca și bomba atomică, te avertizează cică. Și când aud sunetul, pun căștile, deschid borcanul, mi-l pun în cap, că, de obicei, aia e ținta, și aștept. Câteodată funcționează. De cele mai multe ori însă, nu.

Dar trecem de la maro la roz, și spun ca 2009 mi-a adus și lucruri frumoase. Puține, dar semnificative. Cel mai important pentru mine este faptul că am reușit să mă pun pe picioare, să renunț la emoții, și să cânt pe cont propriu. A fost multă muncă (și încă este), dar nu a fost în zadar. Mi-am adus primul premiu obținut singură, de la Bistrița Folk. E 3, dar e al meu, mi l-am muncit, și-l merit!

Țeluri? Am. Și sunt multe, grase și egoiste, exact cum ar trebui să fie, nu cum minte toată lumea că vrea. În anul ce vine vreau cam așa:

  • Să scap de “borcan și căști”
  • Să-mi ating zâmbetele și florile
  • Să particip la toate festivalurile la care voi putea, și să dau totul, să le arăt ce numesc eu “suflet de la Cluj”
  • Să-mi finalizez măcar un sfert din piesele începute
  • Să ajung în Thessaloniki să-mi văd prietena cea mai bună
  • Să învăț puțin să cânt la pian :)
  • Să-mi găsesc inspirația, și să o găsesc la locul potrivit
  • Să fac mai mult sport
  • Să get a job :)

Ce NU am să fac în 2010:

  • Nu mai fac compromisuri. Pentru nimic.
  • Nu mai dorm ziua, ci noaptea, ca orice om normal :)
  • Nu mai fumez (pe cât posibil, că e scump, dom’le!)
  • Nu mai slăbesc (musai!)

Restul… nu se spun :) Așa că, hai “La mulți ani!” Și nu uitați borcanul!

Nu vreau speranță…

14
3 years ago
in ,

…ca să am de ce mă amăgi mai târziu.

UPDATE: Prognoză meteo: se pare că minciunile sunt mai minciuni decât sunt promisiunile promisiuni. Nervii sunt la putere! Ce se termină n-are cum să mai înceapă. Moșule, îmi iei și mie chitara aia?

Vreau lucrurile așa cum sunt. Dacă se poate, exact așa cum le vreau eu. Și cum le vrei și tu, chiar dacă ne mințim de ceva vreme încoace că nimic nu mai e nimic.

Vreau ca promisiunile să nu rămână doar promisiuni, ele trebuie să aibă loc, exact așa cum au fost promise.

Vreau să înțeleagă toată lumea că nervii spun lucruri urâte, și că inima poate iubi chiar dacă nervii preiau controlul, din când în când.

Vreau să se știe că nervii TREBUIE să preia controlul câteodată. Doar așa nu explodezi la un moment dat, poate chiar deschizi ochii mai larg după ce lucrurile revin la normal. Și e normal să ai nervi. La fel de normal ca atunci când trec din senin.

Vreau ca lucrurile care se termină să reînceapă frumos și cum se cuvine, dacă toate semnele arată acea direcție.

Vreau un singur lucru, care cuprinde tot ce e mai sus, și încă ceva.

Aceasta a lista mea pentru Moșu’ anul acesta. Și sunt cuminte, promit!

WWW Party să ne veveve-uim!

2
3 years ago
in

UPDATE: Poze pe ClujLife sau AICI.

party-www

Vă invit, dragii mei, vineri, 18 decembrie, la o microrebeliune de bloggeri, tuiteriști și alți diverși din on-line, în Irish&Music Pub. Andrei Crivăț v-a pregătit multe multe surprize, un concert M.I.S.H.U. și Aminda, peste care probabil mă voi înfige și eu cu câteva piese, Show Comedica, și bunătăți marca Adi Hădean.

INTRARE MOKA!

La dracul și cu chestia asta! Bine?!

3
3 years ago
in

UPDATE SECȚIUNEA “Unde m-au pus alții” cu filmare din Irish&Music Pub

Eu știu că sunt genul care se răcește în octombrie și îi trece în martie da’… Încă așe răceală n-o văzut sfântu’ încă de pe vremea pigmeilor! Cum draci beți să te culci seara sănătos(oasă) și să te trezești că nu te mai poți trezi din pat? Bine, așa ceva a pățit și Geoană, dar trecem peste asta. Deci. Cum?! Explicați-mi voi să înțăleg și io!

Să fii atât de varză încât să nu te mai deranjeze tusea și durerea de gât cât te deranjează faptul că te doare până și simpla acțiune de a sta. A sta pur și simplu. În orice poziție. Să stai!!?

V-am mai spus eu mai demult că atunci când fac febră, am obsesia aia să am cearșaful perfect drept în jurul meu. Nu știu ce fel de microb extraterestru am cules de data asta, dar, pentru prima dată, nu am avut obsesia asta. În schimb, am început să visez tâmpenii diverse, cu mine vorbind portugheză, cu chitară pliantă de încape în poșetuță, cu diverse persoane care erau de fapt diverse alte persoane, numai că nu știau nici măcar ele, niște filme rupte din peliculele vechi cu X-Files. Porcării de genul, știi?

E nasol când răcești. Lipsa mirosului induce de fapt lipsa apetitului de mâncare. Mi-am făcut azi pizza. Adică mi-a făcut mama, că eu nu-s în stare să mă deplasez nici până vis-a-vis la toaletă fără suport moral puternic. Și ziceam de pizza. Am zis că hai să mănânc și eu ceva cu gust. Și am rugat-o pe mammon frumos să pună o tonă de ardei iute, un plic de oregano și încă ceva plic cu chestii care ar trebui să sperie până și vampirii. A fost o pierdere destul de mare de vreme… Nu am simțit absolut nimic.

Am terminat 2 cutii mari de șervețele. De 4 zile trăiesc cu limonadă și un pumn de medicamente de 3-4 ori pe zi. Și fără somn. Și cu ocazia asta, mi-am ratat și participarea la festivalul de muzică folk de la București. Și abea mă hotărâsem să particip… :(

Go to Top